Cautare




, Contributor

Macroeconomie |
|

Succesul şi piaţa

Steve Forbes
Sporirea impresionantă a valorii nete a miliardarilor lumii şi faptul că există cu 200 mai mulţi decât cu un an înainte îi va face pe stângiştii de pretutindeni să critice decalajul în creştere dintre cei avuţi şi cei sărmani. 

La urma urmei – vor urla ei –, de ce să se mărească numărul şi averile celor înstăriţi, în vreme ce economiile lumii se zbat? Însă nu-i învinovăţiţi pe aceşti oameni bogaţi pentru slabele politici economice ale guvernelor. Mai mult, majoritatea copleşitoare a acestor oameni au progresat răspunzând nevoilor şi dorinţelor altor oameni, nu prin moşteniri sau prin capitalism bazat pe prietenia dintre oamenii de afaceri şi guvernanţi. Succesele lor nu au apărut pe seama tuturor celorlalţi. Capitalismul pieţei libere nu este un joc cu sumă nulă.

De fapt, ar trebui să prindem curaj gândindu-ne la această listă. Ea demonstrează că, în ciuda politicilor anti-creştere generalizate, existente aproape peste tot, spiritul antreprenorial arată o rezistenţă surprinzătoare în întreaga lume. Amancio Ortega din Spania l-a înlocuit pe Warren Buffett pe locul 3, furnizând modă la preţuri mici. Nicholas Woodman de la GoPro a demonstrat că poţi deveni bogat urmându-ţi pasiunea: Cine ar fi crezut că un tip interesat de activităţi sportive periculoase, care necesită abilităţi specifice, va ajunge să valoreze 1 miliard de dolari? Tory Burch era un necunoscut cu doar câţiva ani în urmă. La fel ca şi Renzo Rosso, mogulul jeanşilor de la Diesel.

De la căderea Zidului Berlinului şi renunţarea la comunism în China, am văzut deja creşteri remarcabile în standardul de viaţă global. Într-o bună zi, actuala izbucnire de incompetenţe economice ale guvernului va trece, iar urmărirea impozitelor scăzute şi a politicilor banilor sănătoşi va deveni o filozofie normală. Impresionantul mers ascendent al umanităţii se va relua din nou în mod viguros.

Un bărbat de Nobel. Jon Stewart de la „The Daily Show” ar trebui să primească Premiul Nobel pentru economie. Comitetul Nobel nici nu ar trebui să emită unul nou; ar putea, pur şi simplu, să îl retragă pe cel acordat în 2008 ziaristului Paul Krugman de la „New York Times”. În ianuarie, Stewart a glumit pe seama ideii monedei de platină în valoare de mii de miliarde de dolari, care a fost lansată ca modalitate de a evita plafonul legat de îndatorarea publică. Criza plafonului de îndatorare va reapărea curând, precum se va întâmpla şi cu această propunere necugetată – ideea că Trezoreria ar putea fabrica o astfel de monedă, ducând-o apoi la Rezerva Federală în schimbul banilor gheaţă necesari ca guvernul să continue să funcţioneze.

Bani din nimic! Cum de nu s-a gândit nimeni la asta înainte? După cum a întrebat Stewart, de ce să nu fie o monedă în valoare de 20 de mii de miliarde de dolari? Aţi crede că reţeta cu moneda a fost inventată ca o glumă de către emisiuni precum „Saturday Night Live” sau „The Daily Show”, dar oameni asemeni lui Krugman o iau foarte în serios. În definitiv, după cum a spus Krugman, „banii sunt un dispozitiv social”, ceva cu care cei de la Washington se pot juca, pentru binele nostru. Krugman este atât de serios, încât l-a criticat aspru pe Jon Stewart, spunând că este leneş şi acuzându-l pe el, şi pe echipa sa, de „lipsă de profesionalism”.

Stewart a înţeles foarte bine problema: este prostească şi distructivă. El a precizat că „trebuie să luăm din nou în serios dolarul american”. Într-adevăr! Poate ar trebui să-l recrutăm pe Jon Stewart pentru a-i lua locul preşedintelui Rezervei Federale Ben Bernanke, ale cărui politici monetare cauzează un rău imens Statelor Unite şi economiilor globale.

Poveşti de groază. Două importante bănci centrale – Banca Angliei şi Banca Japoniei – trec printr-o schimbare de gardă. Noul şi energicul prim-ministru al Japoniei vrea să devalorizeze yen-ul pentru a ajuta la revigorarea economiei cuprinse de recesiune. A scăpat de deţinătorul funcţiei de conducere şi l-a înlocuit cu un om care promite să introducă o versiune japoneză a relaxării cantitative. Noul director al Băncii Angliei, un canadian pe nume Mark Carney, ia în considerare idei „proaspete” pentru a stimula economia muribundă a ţării, printre care fabricarea de bani noi până când economia britanică ar creşte la o rată nominală a PIB de, să spunem, 10%. (Creşterea nominală a SUA funcţionează acum la un pic mai mult de 3%, în ciuda politicilor monetare dezordonate ale lui Bernanke.)

Toate aceste lucruri sunt triste şi uimitoare. Banii ieftini nu au dus niciodată la o redresare susţinută şi corectă. Aproape fiecare economist şi guvernant din zilele noastre a uitat că rolul principal al unei bănci centrale este de a menţine o monedă stabilă şi de a se ocupa decisiv şi rapid de panica financiară neobişnuită. Ideea că a face să apară bani din nimic stimulează economia este absurdă. Este similar cu a crede că înfiinţarea mai multor
garderobe într-un restaurant va duce la fabricarea mai multor haine sau că a mări numărul de minute dintr-o oră va intensifica productivitatea, că oamenii vor munci mai mult pe acelaşi salariu.

Această încredere în băncile centrale privite ca nişte zâne nu va duce decât la şi mai multe nenorociri. După cum spun piloţii de avion când se trece printr-o zonă cu turbulenţe, puneţi-vă centurile de siguranţă.

Banii reprezintă, pur şi simplu, o măsură a valorii. Ei fac mult mai uşor procesul prin care oamenii cumpără şi vând unii de la ceilalţi, în loc să trebuiască să se angajeze în procesul greoi al trocului. Acest comerţ permanent este cel care creează adevărata bogăţie, nu răspândirea bondurilor guvernului. Băncile centrale ar trebui să fie ca injecţia de combustibil într-un automobil, creând suma corectă de bani – nici prea mult, nici prea puţin –, pentru a răspunde nevoilor pieţei.

Economiştii tradiţionalişti de astăzi se opun ideii că cel mai bun mod de a face acest lucru este de a lega moneda de aur, dar se înşală amarnic. Realizat cum trebuie, un etalon aur asigură că rezerva de bani va creşte rapid când economia creşte rapid şi că va sta pe loc când economia stagnează.§

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii