FacebookTwitterLinkedIn

Ce șansă au românii să profite de valul schimbărilor, de perioada în care se reașează lucrurile, depinde masiv, din punctul meu de vedere, de modul în care va evolua educația în România – de nivelul investițiilor, dar și de locul către care sunt direcționate acestea.

Cred fundamental că ar fi greșit ca o eventuală creștere a fondurilor alocate învățământului să fie direcționată masiv către salarii. Două motive mari:

– chiar și cu o creștere de 50%, salariile ar fi tot mici și suficient de neatractive pentru cei care nu merg astăzi spre învățământ;

– problema principală și marea provocare este schimbarea mentalității educatorilor români. Modul de predare, de interacțiune cu tinerii, conținutul orelor trebuie regândite fundamental si apoi investit în educarea celor care predau.

Într-un raport al US Department of Labor se menționează faptul că aproximativ 65% dintre copiii care intră în prezent la școală vor ajunge să aibă meserii care astăzi nu există. Și totuși noi trebuie să-i educăm pentru aceste meserii.

În plus, ar trebui încurajată libera inițiativă a acestora, spiritul antreprenorial care să-i ajute pe cei care vor să câștige mai bine să facă ceva extra în timpul liber.

Zilele trecute, am fost la o lecție deschisă de matematică la școală la Ștefan (clasa a III-a, școală privată). Mi-a plăcut enorm ceea ce am văzut: copii care o provocau pe învățătoare la discuții fără nici o teamă de a greși sau de a fi pedepsiți pentru o eventuală greșeală (Dar Mădă, aici de ce zici că este așa? Eu cred că este altfel pentru că ieri ne-ai zis xyz; Mădă, poate că la acest exercițiu am putea face altfel…).

La un moment dat, învățătoarea a propus un joc de Bingo și le-a explicat pe scurt cum se joacă. Fiecare copil a tras un bilet cu trei linii și trei coloane în celulele formate de acestea fiind trecute diferite numere. Învățătoarea dicta operații matematice, copiii le rezolvau și apoi, dacă pe biletul lor se regăsea rezultatul, îl bifau. Cine făcea linie trebuia să strige Bingo și primea dreptul ca în pauză să aleagă un videoclip de pe youtube care să ruleze in clasă. Cine făcea Super Bingo primea dreptul la două clipuri de pe youtube.

Nebunie curată! Implicare totală, pasiuni uriașe puse în joc. La sfârșitul orei, nimeni n-a reușit Super Bingo (pentru că un elev a greșit niște calcule) și toți mai cereau operații, să nu se termine cu munca. Elevul care a greșit a fost supărat rău de tot pentru că a ratat șansa de a pune două videoclipuri în pauză – lecție învățată fără ca cineva să-l fi criticat pentru greșeală.

Vorbim despre o școală privată care privește deja altfel educația, care este conștientă de schimbările din jur și face eforturi să se adapteze, dar nu este nimic SF în ceea ce fac și nimic ce nu poate fi multiplicat la nivel național cu un efort concentrat.

Este clar că nu toți învățătorii și profesorii din România au deschiderea și capacitatea de a evolua și de a se schimba (știu personal o mulțime de incurabili). Dar pentru a avea un impact semnificativ nici nu este nevoie de fiecare dintre ei din prima zi.

Tot săptămâna trecută am vorbit despre cursul la care am fost la Harvard. Am rămas impresionat de faptul că în sală au luat loc și patru profesori, colegi cu cei care predau, pentru a fura meserie și pentru a le da feedback la sfârșitul celor două zile. Am înțeles că este o practică curentă, că fiecare profesor este într-un fel obligat să asiste la alte ore pentru a asigura cross-fertilizarea ideilor de predare. O idee simplă și foarte, foarte ușor de implementat în sistemul de stat unde nu ar trebui să existe secret profesional.