Sorin Trâncă, Managing Partner Friends TBWA Bucharest
Forbes: Care este cartea pe care o recomandați oricărui tânăr antreprenor? De ce? Ce v-a plăcut cel mai mult?
Sorin Trâncă:Mi-ar plăcea ca tinerii antreprenori să citească și altceva decât cărțile despre Branson, Steve Jobs sau „Winning” a lui Jack Welch. Sunt cărți OK, însă ca antreprenor la început, în România, aproape nimic nu se aplică. În sensul că modelul mai fertil pentru un antreprenor român este cel precaut, nu cel „glam”. Asta cred eu, că trăim într-o societate care mai are mult până să confirme visătorii revoluționari. Din multe motive, inclusiv economice, nu doar culturale.
Când competitorii tăi direcți se afirmă prin alte mijloace decat cele fair-play, asta se transformă într-un cost pentru tine. Trebuie luat în considerare acest cost, al eticii de business, fiindcă acesta se transferă în prețul și în calitatea produsului și, brusc, nu mai ești competitiv făcând un produs foarte bun.
Revenind la carte, cred că o recomandare validă din punctul meu de vedere ar fi „Era turbulențelor” de Alan Greenspan, o carte care se poate citi ca un roman și din care se pot extrage învățăminte foarte valoroase despre procese economice complexe, despre geo-politica banilor, despre macroeconomie.
Forbes: Care este cea mai recentă carte citită?
Sorin Trâncă: Cred că dacă admitem paralela dintre citit și mâncat – „food for thought” -, și cititul trebuie să aducă o alimentație echilibrată creierului… Adică este bine să citim mai multe feluri de cărți, să îmbinăm literatura cu eseul, opinia cu poezia. Dincolo de această paralelă, am ajuns să citesc mai multe cărți deodată, pentru a putea beneficia de citit și atunci când nu am starea pentru un anumit gen de carte.
Acum, spre exemplu, am „în lucru” Amos Oz, cu „Soțul meu, Michael” (carte scrisă într-o toaletă), un album despre costumele românești în secolul al XVIII-lea (trecerea de la îmbrăcămintea fanariotă la cea europeana), recitesc „Marketing Warfare” a lui Jack Trout și, la birou, răsfoiesc o dată la câteva zile „Disruption” a lui Jean-Marie Dru, unul dintre marile personaje din rețeaua TBWA, în care FRIENDS, agenția pe care am fondat-o acum 12 ani, a intrat de un an și două luni.
Iar ultima carte pe care am citit-o (dintre cele care merită menționate către tânărul antreprenor) este „Undercover Economist”.
Forbes: Care este sportul dumneavoastră preferat? Cum l-ați descoperit?
Sorin Trâncă: Sportul meu preferat e cititul. Dar, ca noi toți, ne rămâne puțin timp pentru sportul preferat. L-am descoperit pe la cinci ani, când am realizat că dacă știu să citesc nu mai depind de părinți sau rude pentru a-mi răspunde la întrebarea cu care reușeam să-i aduc pe toți la isterie, respectiv „De ce?”. În forma agravantă „Da’ de ce X sau Y?”, care tocmai fusese un alt răspuns la întrebarea „De ce?”.
Forbes: Cum evitați stresul la muncă?
Sorin Trâncă: Nu îl evit, îl folosesc. Am învățat în 17 ani de publicitate, care e o ocupație maniaco-depresivă (azi la 10:30 campania e foarte bună, pentru ca la 11:45 campania să fie deja în plină sesiune de modificari, iar asta contra-timp) că există un anumit fel de a gestiona stresul, conținându-l, în care îți devine folositor. E ca într-o luptă. Ai mai multe șanse când simți forța adversarului, când înveți s-o folosești.
Daca îi întrebați pe colegii mei din FRIENDSTBWA, o să vă confirme că nu m-au auzit prea des ridicând tonul, că sunt în general un om calm, poate mai ales în condiții de stres.
Forbes: Cum reușiți să vă deconectați după perioadele încărcate?
Sorin Trâncă: Asta nu prea știu să fac. Adică, pur și simplu, nu am funcția asta, de regenerare, continui să fac lucruri și, cumva, economisesc energie făcându-le. Dar am în jur oameni care îmi atrag atenția și la acest aspect, iar în ultimii ani am învățat să mă mai și relaxez, după perioadele încărcate. Dar, în general, făcând alte lucruri.
Forbes: Prin ce măsuri concrete încurajează firma dumneavoastră un echilibrul work-life al angajaților?
Sorin Trâncă: Când oamenii se angajează la FRIENDSTBWA insist să-i cunosc și eu, să le explic în câteva minute ce face agenția să fie așa cum este. Parte din acest „induction” e rugamintea să se exprime, în legătură cu orice problemă sau apăsare, atunci când ea apare.
Nu-mi plac răzbunările de tipul „înghit, înghit, apoi explodez”. Cred că relațiile bune de muncă au o igienă camaraderească, cu rol de a-l face pe cel de lângă tine să știe când eu am o problemă de funcționare. „Nu mai pot” sau „nu știu cum să fac asta” devin lucruri împărtășite, se creează un climat de camaraderie, apare încrederea.
Iar dacă asta se întâmplă, ideile de a ieși împreună la o bere sau pizza nu mai sunt impuse de „conducere”, oamenii se adună natural, în funcție de afinități. Nu mi-a plăcut niciodată să mergem cu clasa la film.
Într-o parabolă sportivă, încerc să fac un teren bun de joc, să explic regulile după care jucăm, lăsând jucatorului spațiu pentru a se exprima.
(21 iulie 2015, București)
