Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Bunuri de consum |
|

Șocul alimentar

De la cota unică, n-a mai fost în România vreo tăiere de taxe atât de radicală!

Aproape subit, promisiunea reducerii generale a TVA la 20% s-a transformat într-o certitudine a tăierii la doar 9% pentru alimente. Impactul măsurii în politică, finanțe și afaceri se anunță deja uriaș, dar și cu o doză substanțială de incertitudine: toată lumea este acum pe teren necartografiat. Ce se întâmplă dacă scade TVA atât de mult dintr-o dată?

Primele reacții au fost optimiste și ambițioase: toată reducerea se va vedea în tăieri de prețuri! O reacție de așteptat, de altfel, presiunea deflaționistă există deja iar retailerii văd situația în care trebuie să taie prețurile “doar cu TVA-ul” ca pe una fericită. Prin urmare, sunt de așteptat ieftiniri substanțiale, dar nu chiar 15% ci aproximativ 12% – atât înseamnă coborârea TVA de la 24% la 9% la nivelul prețului final.

Este oricum posibilă, măcar în cazul celor mai agresivi retaileri, o tăiere de prețuri chiar mai mare decât tăierea de TVA în scop de marketing și repoziționare. Competiția va crește, cu un avantaj în mare parte anulat pentru cei care aplicau fiscalizarea selectivă a bunurilor vândute; astfel comercianții care își plăteau taxele în mod sistematic vor fi avantajați – au ocazia să câștige prin volum.

Care vor fi însă efectele secundare, mai bune sau mai puțin bune? Iată câteva exemple:

1. TVA mai mică la alimente le face viața mai grea micilor producători, care oricum nu datorau taxe și pentru care TVA mare aplicată doar altora funcționa pe post de barieră protecționistă. Acum, bariera coboară dramatic. În schimb, importurile, unde evaziunea este de-a dreptul complicată, vor avea de câștigat.

2. Venitul disponibil al populației va crește, așa că este posibil să crească și cererea pentru bunurile ne-alimentare, taxate în continuare cu 24%. Este deci de așteptat să vedem creșteri de prețuri pe termen scurt, creșteri de importuri pe termen mediu și, în cazul fericit, creșteri de producție internă pe termen lung.

3. Pragul de 9% este foarte aproape de nivelul “magic” de 7% la care evaziunea nu mai rentează. În plus, evaziunea era mai facilă în zona produselor alimentare, unde rulajele sunt rapide. Dacă o armată de inspectori fiscali va putea fi relocată în zona de “TVA mare”, este posibil să vedem din partea Fiscului rezultate mult mai spectaculoase ca până acum.

4. Totuși, evaziunea fiscală nu va dispărea complet. Presiunea competițională este deja până limitele suportabilului în unele zone și chiar și cele 9 procente datorate statului pot însemna diferența dintre supraviețuire și faliment. Este previzibil un val de ieșiri din afacere în zona micilor magazine de cartier neafiliate vreunei rețele, câte au mai rămas.

5. O scădere de 12%, aplicată pe un coș de consum unde alimentele reprezintă 3/8, ar duce la ieftiniri generale de 4,5%. Ar fi de departe cea mai mare deflație din Europa, însă fiind de natură fiscală n-ar duce automat la șomaj.

6. Potențialul de creștere economică dat de banii eliberați în piață este substanțial – nu este exclus un vârf de peste 5% fie chiar din acest an fie anul viitor. Iar o astfel de tendință odată pornită, de creștere economică peste potențial, ar putea avea câțiva ani de inerție.

7. Veniturile bugetare vor scădea în prima etapă, însă este posibil ca o bună parte din bani să fie recuperați de stat din creșterea colectării la alte taxe, conform principiului vaselor comunicante. Rămâne însă riscul ca dacă acest lucru nu se întâmplă guvernul să inventeze taxe noi pentru a-și astupa găurile.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii