Cine este omul Dan Vidrașcu dincolo de poziția de lider al editurii Litera?
Sunt un mare iubitor de carte, dar și de muzică. Încerc să-mi aloc cel puțin o oră pe zi pentru audiții muzicale, iar uneori le combin cu lectura. Sunt tatăl a doi băieți. Primul meu băiat s-a născut acum șase ani, iar cu trei ani în urmă a venit pe lume și cel de-al doilea. Este o adevărată schimbare de care trebuie să fii conștient. Așa cum îți programezi proiectele de business, când apar copiii, trebuie să-ți organizezi activitățile și timpul pe care vrei să-l petreci cu ei. Le dedic băieților o mare parte din timpul liber, mă gândesc mereu ce activități ar trebui să avem împreună și, nu în ultimul rând, mă preocupă mult cum să-i ghidez mai bine în viață. Rolul de tată este foarte important. Chiar dacă ai condus un business până la o anumită vârstă, când devii tată, intri într-un alt registru de complexitate.
Cât de dificil este să păstrați echilibrul între familie și carieră?
Încercând să fii un foarte bun director de editură, riști să fii un tată prost. Mulți antreprenori acordă cel mai mult timp business-ului. Am făcut și eu acest lucru mulți ani. Acum sunt într-un permanent proces de căutare a echilibrului.
Litera este editura cu cea mai mare cifră de afaceri din România. Ce înseamnă, la nivel personal, să vă aflați la cârma acestui business?
Litera este, prin definiție, un business de familie. Tatăl meu este fondatorul. Eu lucrez acum în editură împreună cu fratele meu, Marin Vidrașcu, care este directorul executiv, și cu soția mea, care ocupă poziția de director editorial. Când s-a lansat Litera în România, tocmai intram la facultate. Un regret este că nu am avut tinerețea clasică. Anii mei de facultate sunt foarte puțin asemănători cu cei ai colegilor, care îmbinau armonios cursurile cu viața de student. În schimb, eu jonglam între cursuri și viața de business; fără a fi foarte conștient la acel moment, începeam să acumulez o experiență bogată, de care astăzi mă bucur din plin și pentru care sunt recunoscător.
Ați simțit presiunea de a vă ridica la așteptările tatălui?
Tatăl meu a avut talentul de a mă face să-mi creez singur această presiune, fără să o simt prea mult din exterior. Dacă ea vine din afară, există riscul apariției unei tensiuni chiar în relația pe care o ai cu părintele. Prin câteva decizii importante, tatăl meu a declanșat în mine dorința de a reuși și mi-a stimulat ambiția. Mai ales când mi-a oferit drept cadou de majorat actele filialei din România. A fost un cadou cu adevărat valoros. Poate la acel moment nu am reușit să-l înțeleg în toată complexitatea lui. Uitându-mă retrospectiv, realizez că a fost un dar extraordinar, pe care nu foarte mulți îl primesc.
Vi l-ați luat drept model pe tatăl dvs.?
Îmi iubesc foarte mult tatăl și admir toată munca pe care a depus-o pentru editură. Mă refer, mai ales, la contextul în care și-a manifestat ambiția de a deveni antreprenor. Astăzi, dacă îți place să creezi ceva, ai toate premisele să dezvolți un business. Mi se pare absolut remarcabil să-ți dorești, în 1989, să fii antreprenor, după ce ai fost angajat într-o editură de stat.
Ce vă motivează?
În momentul în care ajungi să ai proiecte de succes și vezi că poți schimba lucruri, ai o satisfacție extraordinară; să știi că publici anumite titluri în premieră, că ai creat colecții întregi și că bucuri oamenii prin proiectele pe care le lansezi este minunat – dincolo de rezultatele financiare. Ce vreau să subliniez este că poți avea asemenea recompense și având un business mai mic. În plus, energia pe care o primesc de la copii este foarte importantă. E aproape imposibil de explicat câte lucruri câștigi când devii părinte. Cel mai bine este să le simți. Când apar aceste sentimente, nici nu-ți mai pui problema că ai putea să revii în momentul inițial. Familia și copiii îți dau o energie pozitivă pe care nu o găsești în altă parte.
Ce cărți vă place să citiți?
Tot timpul citesc două-trei cărți în paralel. Îmi place să schimb registrul. Combin beletristica cu istoria, cu cărți despre tehnologie și cele de current affairs. Am lecturi foarte variate, pe toate formatele posibile, inclusiv cărți audio pe care îmi place să le ascult noaptea.
Care vă sunt autorii de suflet?
În liceu, am fost foarte marcat de existențialismul francez. Autorii mei preferați erau Jean-Paul Sartre și Albert Camus. Ajungând la o vârstă mai matură și fiind, probabil, mai echilibrat, gusturile s-au mai schimbat. Dar Sartre și Camus rămân autorii la care revin tot timpul. Îmi plac, de asemenea, foarte mult autorii latino-americani, Mario Vargas Llosa și Gabriel García Márquez. Aceștia au intrat în categoria autorilor preferați după vârsta de 20 de ani.
Ce vă aduce literatura în viața personală?
Mi se pare important să citești literatură pentru că ai ocazia să cunoști alți oameni și să trăiești alte vieți. Cărțile de nonficțiune îți oferă informații și-ți explică fenomene. Literatura îți explică omul. Indiferent de cât de mulți prieteni ai, literatura te ajută să înțelegi existența umană la un nivel de prof
