Cautare




, Editor Coordonator

Sănătate |
|

… Și cu noi cum rămâne?

„Energia verde nu salvează planeta" este mesajul celui mai recent film produs de Michael Moore.
 aboneaza-te
Planet-of-the-Humans-Still-Abandoned-Wind-power-turbine-ruins-B

În Apocalypto, primul film făcut de Mel Gibson după Passion of Christ – controversata peliculă care practic l-a excomunicat pe actorul-regizor din industria mainstream a filmului american -, un trib din America de Sud este pe cale să fie exterminat de o grupare rivală; ultimii membri ai tribului decimat fug din calea inamicilor pentru a supraviețui și, în final, ajung la ocean unde, în larg, zăresc corăbiile conchistadorilor.

Noi, românii, avem multe expresii plastice pentru acest gen de situații: „a cădea din lac în puț” sau „a te afla între ciocan și nicovală” sunt primele care îmi vin acum în minte. Ambele exprimă cât se poate de exact sentimentul cu care urmărești Planet of the Humans, documentarul lui Jeff Gibbs, produs de Michael Moore (autorul excepționalelor Fahrenheit 9/11, Sicko și al premiatului cu Oscar Bowling for Columbine). Pe scurt, filmul spune că suntem conștienți că planeta e în pericol, încercăm să limităm – și, în perspectivă să eliminăm – folosirea combustibililor fosili și considerăm că alternativele sunt energia solară sau cea eoliană; ei bine, nu e așa, spune Jeff Gibbs. Energia verde nu va salva planeta.

Ne amăgim că mașinării create de civilizația industrială ne vor ajuta să scăpăm de… civilizația industrială. Cumpărăm automobile electrice pentru că nu produc dioxid de carbon, dar curentul care alimentează aceste vehicule este produs prin metode convenționale. Ba este produs și prin turbine eoliene și panouri solare, veți zice. De acord, doar că nici una dintre aceste alternative nu e tocmai „verde”: turbinele eoliene sunt niște coloși din oțel, aluminiu și beton, materiale produse prin metode poluante; panourile solare nu sunt făcute din sticlă, ci din cuarț, care se exploatează prin metode similare cu cărbunele, și pentru a cărui topire la temperaturi înalte se folosește… cărbune. Pentru a face loc turbinelor și panourilor solare s-a recurs în nenumărate rânduri la defrișări sau la distrugerea unor plante rare în deșert; dacă alegi să alimentezi cu energie solară un oraș cu 100.000 de locuitori, e necesar un câmp de panouri solare cu dimensiuni de 10 x 8 km. Să nu uităm că și energia eoliană și cea solară sunt meteo-dependente: panourile solare nu funcționează dacă nu e soare, la fel cum turbinele eoliene nu se învârt dacă nu bate vântul. E adevărat, continuitatea poate fi asigurată prin stocarea energiei, dar asta înseamnă baterii, adică litiu, cadmiu, nichel etc. – deci încă un cui bătut în sicriul în care se află planeta.

„Energia regenerabilă și civilizația industrială sunt unul și același lucru”, o spun pe șleau Gibbs și Moore: activiștii de mediu au fost corupți de marile afaceri deghizate în prieteni și protectori ai mediului.

Cum era de așteptat, filmul a provocat furia organizațiilor de protecție a mediului. Moore și Gibbs au intervievat doar albi, spun unii dintre critici, în timp ce alții susțin că ineficiența metodelor verzi este cunoscută de ani buni. Ceilalți au cerut ca filmul să fie scos de pe YouTube, unde poate fi văzut gratuit din 24 aprilie. Însă cel mai serios reproș care i se poate aduce filmului este acela că susține controlul populației. „Nu dioxidul de carbon ucide planeta, ci oamenii. Prezența umană pe pământ și-a depășit sustenabilitatea”, declară regizorul.

Dincolo de toate acestea, filmul aduce în atenție două adevăruri fundamentale: primul este acela că ne amăgim. Protecția mediului a devenit o credință, o religie în care ne punem speranța din lipsă de alternative. „Fiindcă suntem disperați, avem tendința să acceptăm orice e alternativ sau verde, dar evităm să analizăm cu atenție aceste soluții fiindcă, de fapt, nu vrem să știm răspunsul”, susține Gibbs: „Politicienii de dreapta și adepții lor trăiesc cu convingerea că combustibilii fosili sunt inepuizabili. Ceilalți se bazează pe panourile solare și turbinele eoliene. Dar dacă, de fapt, nu ne putem împăca cu propria noastră finalitate?”

Al doilea lucru evidențiat de film este că sustenabilitatea este ușor de falsificat. Companii ca Amazon, Tesla, Google sau Exxon – și multe altele – își „înverzesc” imaginea, produsele și strategia de afaceri pentru a le face mai atrăgătoare pentru cumpărători.

Planet of the Humans își propune să provoace controverse, ca orice proiect în care este implicat Michael Moore. Și reușește, după cum reușește să demonstreze și că mișcarea ecologistă nu e nici pe departe ușă de biserică.

Problema este că, aparent, nu mai avem alternative; suntem precum cetățeanul turmentat al lui Caragiale, doar că ne-am trezit din beție și tot nu știm cu cine să votăm.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii