Șerban Alexandrescu, Creative Director/ Managing Partner Headvertising
1. Opinia mea e că în curând va apărea și „Buidling 7”-ul acestei afaceri. Destule lucruri deja nu prea se pupă. Filmulețul care nu prea poate fi explicat decât prin folosirea gloanțelor oarbe, „pata de sânge” întâi inexistentă, apoi apărută în alt loc, telefonul nepus bine în furcă, teroristul care nu răspunde la mobil și care apoi sună singur la televiziune, buletinul uitat pe banchetă, omul interzis de americani care-și cumpără însă lansator de grenade, 20 de gloanțe băgate într-un om care iese afară din magazin după ce e deja pe jos. Plus întrebarea clasică de roman polițist: „cui prodest?” Mi-e teamă că se profită de fetișul european al libertății de exprimare ca să ni se subtilizeze alte libertăți.
2. Nu-mi place ipocrizia și dubla măsură; vis-a-vis de asta, am să citez din biografia de pe Wikipedia a cartoonist-ului Maurice Sinet, cunoscut sub numele Siné:
„…În 2008, un articol și caricaturile publicate de Siné în revista «Charlie Hebdo» în legatură cu căsătoria lui Jean Sarkozy cu Jessica Sebaoun-Darty, moștenitoarea de origine evreiască a lanțului de magazine Darty, a stârnit o controversă, după ce jurnalistul Claude Askolovitch le-a catalogat ca fiind anti-semite. Editorul revistei, Philippe Val, i-a impus lui Siné să scrie o scrisoare în care să-și ceară scuze, în caz contrar riscând concedierea. Caricaturistul a replicat că «mai degrabă îmi tai singur coaiele» și a fost imediat concediat. Ambele părți s-au dat reciproc în judecată și în decembrie 2010 tribunalul i-a acordat lui Siné daune în valoare de 40.000 euro în procesul cu foștii săi editori, pentru «concediere ilegală». Siné a dezvăluit apoi că a primit o amenințare cu moartea, publicată pe un site ținut de Jewish Defense League. În text se spunea că «20 centimetri de oțel inoxidabil în burtă o să-l învețe pe ticălos să se mai gândească»”.
