Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Sentimentalisme stilistice

Tăcerile tomnatice din living mă inspiră, mă invită la reflecție, uneori, glisez de la subiecte profunde, chiar pur filosofice, până la chestiuni de „culoare”, de cochetărie feminină, în mod superfluu, cum ar spune semidocții.
Tatiana 2 - foto Cristina Nichitus Roncea.jpg

Și așa, privind soarele după-amiezii, care îmi picta perdeaua ca într-o operă impresionistă, gândul meu superficial a fugit la celebrele petreceri din anii ’70 de la Cannes, la petrecerile intelectuale ale anilor ’50 din Italia cea voluptuoasă, la party-urile newyorkeze din anii ’80, la personaje, la străzi, la modă, la marile Divas… Și s-a conturat ideea că mi-e dor să văd altfel de ținute la petrecerile cu ștaif sau fără din București.

Mi-e dor de catifea, de brocart, de stofe fine, de griuri, de gulere albe, apretate, de voalete și broșe arhitecturale. De rujuri burgundi, de cercei solitaire, de inele cu montură în platină și safire, de etole, de
smochinguri à la Marlene Dietrich.

Și da, eleganța nu se demodează. Și inspirația încă poate veni din trecut, privind outfituri celebre, purtate de staruri holywoodiene care au făcut istorie, de pictoriale de modă, unde rochiile Dior se întâlneau cu smochingurile YSL.

Când spun ținută de seară, găsesc irezistibil tuxedo-ul, de fapt găsesc irezistibilă austeritatea femeii îmbrăcate în tuxedo, care are un farmec al unei senzualități intuite, lipsită de orice vulgaritate și fără nicio intenție de a primi complimente cu privire la frumusețea formelor.

Plec din 1966, când Yves Saint-Laurent inventa ținuta masculină ce permitea corpului feminin să alunece cu grație. O perioadă când pantalonii purtați de femei erau priviți cu scepticism,
asociați fiind cu ideea de obscenitate, femeile fiind constrânse de rigide norme ale societății. Doi ani mai târziu, Simone de Beauvoir deschide ușa eliberării femeilor, prin apariția romanului Al doilea sex. Yves Saint-Laurent gândea pe același filon, dorind însă nu doar să elibereze femeia, ci și să îi ofere putere, să o emancipeze și să îi găsească un loc meritat într-o epocă fără tabuuri. Susținerea femeii în acea vreme a fost și punctul de întâlnire între viziunea lui Coco Chanel și a lui Yves.

În timp ce Coco a fost cea care a scos-o din încorsetări, Yves i-a conferit forță. Pierre Berger, cofondator YSL, declara atunci că „silueta propusă de YSL nu este una androgină, așa cum se specula, ci întruchipa femeia YSL, împrumutând haine cu clinie masculină, pentru a-și evidenția feminitatea”, iar Yves spunea că scopul său a fost de a conferi atributele unui gen, altuia.

Și iată că, în 1960, colecția Pop Art semnată YSL schimba regulile rigide ale modei, întâi scandalizând. Le Smoking, primul costum pentru femei, format dintr-o pereche de pantaloni drepți, o cămașă din organza cu volane, o cravată, o centură din satin și o jachetă cu o tăietură nouă ca linie, dădea lumea peste cap, încheind era banalelor rochii de seară. Catherine Deneuve este prima sedusă de noua modă și îmbracă fără ezitări tuxedo. Își asumă criticile, dar îl transformă într-o piesă iconică, de seară. Și astfel, smochingul ajunge outfitul ce condensează cel mai mult ideea de libertate, fiind purtat în toate mediile, de la coloniile britanice, până la petrecerile cu ștaif din Paris.

Așa a rămas și astăzi una dintre ținutele de seară de mare rafinament. Senzualitatea feminină este potențată de cut-ul masculin, iar felul în care alegi să-l porți poate fi declinat în variante mai cuminți sau mai je m’en fiche. Purtat pe piele sau peste un sutien din dantelă, tuxedo-ul este chintesența eleganței, estompând linia dintre scenă și stradă. Bianca Jagger a fost îmbrăcată în tuxedo la propria nuntă, Melanie Laurent a purtat unul la Festivalul de la Cannes în 2000, Angelia Jolie este seducătoare, îmbrăcată în el, la decernarea premiilor Bafta. Consider tuxedo-ul mult mai senzual decât orice rochie actuală cu dantele și pene, cu transparențe și aplicații. Îți dă o nonșalanță greu de egalat, fără ostentație. Emoționează, îți dă un aer misterios, incită într-un mod subtil și are sobrietatea pe care eu o caut.

Nu spun nu niciunei rochii fine, de seară, de tipul strapless dress, așa cum Rita Hayworth apărea pe marile ecrane, întruchipând-o pe seducătoarea Gilda. Păstrez în minte și o altă rochie, deloc incitantă, dar foarte rafinată, rochia din lame auriu, din Bringing Up Baby, purtată de Katherine Hepburn. Aceasta a devenit iconică nu doar pentru că emana mult stil, cât și datorită scenei simpatice în care, la brațul lui Cary Grant, intră într-un restaurant de lux, iar Cary îi acoperă spatele cu o pălărie, pentru că rochia suferise o ruptură ce o dezgolea… Simt aproape și rochiile din lurex, specifice anilor ’80, care și-au păstrat o atemporalitate aparte și care încă au forță. Nu spun nu nici rochiei negre, din cașmir fin, purtată cu o voaletă și dresuri din mătase, pentru o petrecere sofisticată, și niciunei rochii gri perlat, cu bretele subțiri, tip furou, purtată cu un sacou masculin pe umeri.

Sunt idei de ținute care pot fi și astăzi staruri clasice, cu care nu poți greși. Ținuta de seară nu trebuie să comporte exagerări, dorința de a te remarca cu orice preț, ținuta de seară nu înseamnă accesorizare pe toate planurile, cum nu înseamnă nici machiaj strident și coafuri elaborate. Știu că trăim într-o epocă în care imaginea este capitală, dar nu putem deveni tributari acesteia cu prețul de a arăta too much.

Un echilibru, o măsură, un singur accent, un singur focus point sunt suficiente.

Părul strălucitor, lăsat liber, armonizează o ținută sofisticată. Rujul roșu accentuează o ținută sobră. Unghiile scurte, în tonuri de vișiniu, evidențiază o bluză din mătase cu volane. Tocurile amețitoare dau șarm unei rochii până la jumătatea gambei, iar cerceii opulenți dau vigoare unei rochii fine, din mătase, cu croi minimalist.

Poezia proprie trebuie să transpară mai presus de ceea ce purtăm. Hainele înseamnă un act de sinceritate, o probă a culturii, un simț estetic eliberat de deziderate superficiale.

Textul, dincolo de a fi perceput ca o abordare subiectivă, vă invită să priviți și din altă perspectivă hainele prețioase de seară. Vă invită să fiți creative, să vă găsiți propriile modele de stil, nu pentru a le copia, ci pentru a fi un reper, să încercați simplitatea. Da, știu, e mai ușor să deschizi o revistă și să spui: Îmi iau și eu rochia asta, că e la modă… doar că moda nu e aceeași și azi, și mâine… Stilul însă e atemporal. Și, da, nu uitați că, exact ca exemplele de ținute iconice la care m-am referit, sunt zeci de astfel de repere stilistice, care au făcut istorie și care pot fi reinterpretate și astăzi în manieră proprie.

Să petrecem cu stil!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii