Cautare




, Staff

Editor-in-Chief Forbes România

Comentarii/Editoriale |
|

Semne bune anul are. Oare?

Ionut Bonoiu
Ianuarie este, probabil, cea mai bună din an pentru a îmbina distracția cu pregătirile (serioase) pentru noul an.

Pentru elevi și studenți, e încă vacanța de iarnă, dar se simte puternic în aer aroma cafelei din sesiunile de examene.

Pentru corporatiștii din clasa medie, dar și manageri și patroni deopotrivă, nimic nu ajută mai mult la stabilirea priorităților pentru noul an (și finalizarea bugetului) decât schiul și networkingul aferent cu prietenii și partenerii de afaceri. Cu cât poziția e mai importantă în ierarhie sau rulajul firmei este mai generos, cu atât Poiana și Kaprunul sunt înlocuite de Cortina D’Amprezzo sau, după caz, Courchevel ori altceva de prin zona Les Trois Vallées.

Pentru cei pasionați (cel puțin la nivel declarativ) de probleme mai profunde decât căutarea unor chalet-uri din creierii munților care să ofere și meniuri cu fructe de mare, există și alternativa mai puțin solicitantă (din punct de vedere fizic) a tradițional eveniment al lui Ion Țiriac de la Balc.

Pentru a lua pulsul economiei din Europa de Est, evenimentul începutului de an este, fără îndoială, conferința Euromoney de la Viena. Semnalul important aici este reprezentat, dincolo de discursurile șefilor băncilor centrale și ai capilor băncilor austriece (care controlează în mare măsură tot ce mișcă în piața financiară din regiune), de gradul de implicare al politicienilor din regiune în promovarea politicilor macroeconomice și a propriilor țări ca ținte de investiții.

Iar dacă nivelul de sofisticare a problemelor trece dincolo de cele cuprinse în businessplan-ul unei companii, al unui holding sau al unei regiuni geografice și apare nevoia unor chestiuni care vizează strategii globale, atunci destinația obligatorie la început de an este forumul organizat de peste 40 de ani de economistul Klaus Schwab într-un mic orașel din estul Alpilor elvețieni, unde se adună vreo 2.000 și ceva de “Davos men”. Adică oamenii puternici ai planetei, de la politicieni și bancheri, până la miliardari, vedete sau reputați profesori și consultanți, care dezbat – în sălile din Davos Congress Center sau în cluburile unde miliardarii din IT organizează celebrele petreceri cu băutură gratis la care toată lumea vrea să fie invitată – ceea ce nu-i lasă să doarmă noaptea: “Marea transformare: construcția noilor modele” sau “Dinamismul care rezistă”, ca să citez temele din ultimii doi ani. Un stil pompos și plin de platitudini al discuțiilor, după cum acuză criticii evenimentului, dar important prin prisma mesajelor transmise printre rânduri de puternicii planetei.

Acum, că tot s-a încheiat luna ianuarie, să vedem cum se prezintă anul 2013 prin prisma evenimentelor de mai sus. În primul rând, prețurile tot mai mari din stațiunile montane din Alpi arată că proaspăt îmbogățiții din piețele emergente – cei vorbitori de limbă rusă se detașează – compensează
din plin reducerea interesului bogătașilor de viță veche. Spectrul apocaliptic al retragerii banilor pompați de băncile austriece în filialele din Europa de Est pare că a dispărut și el din discursurile bancherilor, însă în mod la fel de sigur anul acesta nu va atrage după sine o relaxare a condițiilor de finanțare pentru afaceri. Cum nici guvernele est-europene nu par a fi foarte dornice să îi sprijine pe antreprenori – guvernul român nici măcar nu s-a obosit să promoveze țara ca destinație de investiții -, semne bune anul nu prea are, cel puțin pentru afacerile care au gâfâit până acum.

Iar dacă luăm ca reper și absența României de la Davos – nu că ar fi fost vreodată o prezență activă – atunci putem doar să ne întrebăm cât de mult va conta pentru afacerile de la noi optimismul ușor exagerat care a cuprins piețele financiare. Despre riscul de supraîncălzire a economiei chineze abia dacă se mai pomenește, la fel ca și despre faptul că datoria americană depășește barieră după barieră. Dacă anul trecut discuțiile privind ruperea Euro sau falimentele Greciei, Spaniei sau Portugaliei erau mai degrabă pariuri certe, anul acesta, la Davos, a devenit evident că marea problemă a lumii pare a fi lipsa creșterii economice și șomajul masiv din Europa de Vest. Și mai evidentă a devenit prăpastia dintre politicile pe care le au în vedere capii UE pentru a stimula creșterea economică.

Prea puține dintre capetele luminate ale lumii își mai pun problema efectelor secundare ale celei mai mari explozii a bilanțurilor contabile din istoria băncilor centrale, după numeroasele injecții de lichiditate. Revenind la ale noastre, este evidentă lipsa unui suport direct pentru afacerile românești din partea Guvernului (bugetul este fundamentat pe o creștere economică de 1,6%, bazată, prea optimist, pe un aport ridicat al agriculturii și atragerea fondurilor europene) sau indirect, prin relansarea economică în Europa de Vest (principala piață de export). În aceste condiții, planurile de afaceri pentru acest an vor fi făcute tot pentru a asigura supraviețuirea, nu și dezvoltarea. Cine se gândește la dezvoltare trebuie să caute mult mai departe decât până acum, poate chiar în celălalt capăt al lumii. Un prim pas ar putea fi ieșirea din zona de confort.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii