Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Școala și abilitățile viitorului, cum le dezvoltăm copiilor deprinderi  care le vor fi de mare ajutor ca adulți

Dintre toate abilitățile ce caracterizează atât inteligența cognitivă, cât și pe cea emoțională sunt câteva care se detașează vizibil, adevărate atu-uri pentru viitorul adult. Care sunt acestea? Ce putem face noi, părinții, ca să le activăm? Care este rolul pedagogilor în stimularea copiilor și antrenarea acestor abilități? ? La ce aspecte ar trebui să fim atenți când organizăm activitățile preșcolarilor? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care părinții și educatorii și le pun deopotrivă. de Ruxandra Manea (FOTO), Fondator Educarium Kindergarten și cofondator Aspire Teachers. A absolvit Magna cum laude Facultatea de Științe Politice din cadrul Ewha Womans University, Coreea de Sud, și a lucrat ca profesor colaborator la Universitatea București.  
shutterstock_559448341

Viitorul este incert și puțin controlabil așa cum ne-a demonstrat chiar recenta pandemie. Însă, în timp ce nu știm exact cum vă arăta viitorul copiilor noștri, știm că vor trăi o lume diferită, complexă, cu o dinamică tehnologică accelerată, în care vor avea nevoie de abilități precum creativitate, gândire critică, comunicare și colaborare pentru a contribui în piața muncii, pentru a veni cu soluții la probleme complexe, pentru a-și atinge potențialul. Și dacă înainte vorbeam de formarea abilităților în perioada școlară, nenumărate studii au demonstrat importanța educației timpurii și cum abilitățile formate în această perioadă însoțesc copilul și apoi adultul pe întreg parcursul vieții. Mai jos sunt câteva exemple de abilități care pot fi formate chiar din primii ani de viață în familie sau la grădiniță și care sunt necesare copiilor pentru viitor.

Gândirea critică și rezolvarea problemelor – acțiuni care dau sens informațiilor care ne înconjoară

Când spunem gândire critică ne referim la capacitatea copiilor de a da sens informațiilor care îi înconjoară, de a le analiza și explica, de a compara lucruri, de a emite păreri cu privire la anumite idei, de a înțelege perspective și de a veni cu soluții la potențiale nevoi și probleme identificate în mediul înconjurător. Ele ajută deopotrivă dezvoltarea limbajului, dar și alfabetizarea, înțelegerea sensului din texte. Cele două abilități sunt exact opusul a ceea ce noi, ca elevi, am fost obișnuiți și pregătiți să facem în școală – reproducere, memorare, preluarea unor idei fără a le trece prin filtrul propriu, fără a exprima opinii și a compara perspective.

Dezvoltarea abilităților de gândire critică și rezolvarea problemelor nu este însă dependentă de anumite activități, fișe sau pregătiri, ci se poate face în orice moment de către adult prin:

  • întrebări-cheie precum „Ce te face să spui asta?“, „Cum ai putea face diferit?“, „Cum ar fi dacă am proceda/spune/alege diferit?“, „Ce crezi despre acest lucru?“, „Ce soluție putem găsi?“;
  • activități prin care copilul este expus întregului proces, în luarea deciziilor, găsirii soluțiilor. De exemplu – udatul plantelor. În loc să îi punem o stropitoare plină cu apă și să îi indicăm ce floare să ude, îl putem întreba pe copil dacă este nevoie să udăm plantele, dacă sunt uscate, le putem alege pe cele care au nevoie de apă. Apoi îl putem implica în găsirea stropitoarei sau a vasului cu care udăm apa – e foarte posibil că el să aibă și alte idei de recipiente cu care se poate uda, înțelegem mai multe despre cum vede el lumea. Putem număra sau enumera plantele, de câtă apă au ele nevoie (multă-puțină), putem emite idei despre ce se întâmplă dacă punem prea multă apă și în cele din urmă putem căuta soluții pentru a curăța locul după această activitate;
  • problematizări: „Dar dacă ar fi diferit (și explicăm exact ce ar fi diferit)?“, „Mă întreb cum ar arăta așa?“.

Creativitatea – acea calitate a gândirii de a face noi conexiuni între informații

Până nu demult, creativitatea era asociată cu abilitățile artistice și pusă în plan secund sau chiar refuzată copiilor pe motiv că nu îi ajută să aibă o carieră satisfăcătoare din punct de vedere financiar. Societatea era organizată în jurul modelului industrial, unde oamenii care lucrau în fabrici, pe linia de asamblare, nu aveau nevoie să fie creativi, ci dimpotrivă, disciplinați, standarizati, obedienți și punctuali. Pe măsură ce revoluția tehnologică a schimbat modul cum ne raportăm la piața muncii, cum ne proiectăm raportul în cadrul societății, creativitatea revine în prim-plan, ca o abilitate esențială a viitorului. Creativitatea se referă la acea calitate a gândirii de a face noi conexiuni între informații, de a veni cu soluții creative la probleme, de a crea noi idei pe baza unor date pe care le ai. Și nu mai este asociată doar cu arta, ci cu orice meserie.

Cum putem stimula creativitatea?

  • jucăriile sau materialele open-ended (precum conuri de brad, ghinde, castane, crenguțe, nisip, apă, boabe de cereale, fasole, etc., lut, aluat, pietre, plastilină, seturi de construcții de lemn, cuburi, magneți, lego, grimms, creioane, acuarele, făină, mălai, jucării de joc de rol etc.) care dau posibilitatea copilului de a crea propriile jocuri fără un final predefinit, de a-și cultiva imaginația și de a exersa situații din mediul înconjurător;
  • plictiseala joacă un rol important în stimularea creativității; un copil plictisit care nu are de lucru va fi un copil care își va găsi de lucru, va da un nou sens obiectelor pe care le găsește în mediul său; cu cât este mai ghidat și mai direcționat de adult, cu atât va fi mai dependent de acesta pentru a-și ocupa timpul; cu cât este lăsat să își trăiască momentele de plictiseală, să și le accepte, cu atât își va dezvolta creativitatea, imaginația, autonomia și chiar încrederea în sine.
  • arta ca mod de exprimare, de comunicare cu lumea și cu sinele joacă un rol în dezvoltarea creativității; în acest sens, creioanele, acuarelele, lutul, plastilina sunt un must have pentru copiii preșcolari; de asemenea, adultul trebuie să pună accentul pe procesul creativ, pe experimentarea diverselor culori, texturi, materiale mai degrabă decât pe rezultatul final, adică pe „produsul“ actului creativ.

Colaborarea aduce cu sine o soluționare mai complexă a problemelor

Învățarea este un act social, este mai bogată în interacțiunea cu ceilalți (copii sau adulți), iar expunerea la perspective diferite, moduri diferite de a înțelege lumea și de a aborda probleme, ne ajută să rezolvăm probleme complexe. Colaborarea presuspune consens, negociere, adaptare, flexibilitate, empatie, o înțelegere mai profundă a problemelor și o soluționare mai complexă a acestora.

Învățarea la copii se produce cel mai bine în grupuri mici de 4-5 copii împreună cu un adult, care are rol de facilitator. Copiii schimbă păreri, se contrazic, argumentează, ajung la un consens și o potențială soluție. Subiectul în sine, activitatea sau jocul pe care ei le realizează, contează mai puțin. Importantă este colaborarea dintre ei, faptul că acționează ca un grup, că au un obiectiv comun, că fiecare poate veni cu perspectiva lui și poate contribui în cadrul grupului. Atunci se produce învățarea autentică. Acest exercițiu de joacă sau lucru în grupuri mici de copii ajută copiii pe termen lung, atât în viața academică, dar și în viața profesională.

Comunicarea – puterea de a exprima ceea ce gândești, ceea ce simți

Se referă la abilitatea de putea exprima ceea ce gândești, ceea ce simți. Și deși în piața muncii se vorbește deja de ceva timp despre importanța comunicării, se fac multe cursuri cu adulți pe această temă, școala și grădinița formală sunt încă în urmă în a cultiva această deprindere esențială pentru orice domeniu de activitate.

Dezvoltarea abilitații de comunicare începe încă din primele momente de viață ale copilului și multe studii arată că primii ani de viață și perioada preșcolarității sunt esențiali în acest sens. În primul rând, abilitatea de a comunica se cultivă vorbind copilului mult în timpul interacțiunii cu el, în propoziții dezvoltate și citindu-i cărți potrivite vârstei pentru dezvoltarea vocabularului. Pe măsură ce crește, este important să îi dăm șansa să se exprime, să spună ce crede și să își argumenteze alegerile. La grădiniță ajută mult grupele mici de copii, în care educatorul poate interacționa cu fiecare în parte și îi poate da oportunitatea să se exprime, să își cultive abilitățile atât de comunicare, cât și de gândire critică prin formularea unor întrebări precum „de ce crezi asta?“, „ce te face să spui asta?“, „dacă ar fi altfel, cum ar fi?“ etc.

Jocuri care ajută la dezvoltarea limbajului: cărți cu rime, joc treasure hunt cu obiecte care încep cu o anumită literă, descrie o întâmplare din trecut, descrie ilustrații, repovestește o poveste îndrăgită, anticipează ce urmează într-o poveste, desenează/pictează/dramatizează o poveste.

Abilitățile socio-emoționale

Se vorbește mult despre dezvoltarea emoțională la copii în ultima vreme, mai ales de recunoașterea emoțiilor și verbalizarea lor. Cred că este important să menționăm aici că pentru dezvoltarea socio-emoțională joaca liberă între copii este esențială. Interacțiunea în grupuri mici și mai mari de copii îi ajută pe aceștia să observe emoțiile, reacțiile, acțiunile celorlalți, să își asume roluri de lider sau de adept (follower în engleză), să gestioneze diferite emoții, potențiale conflicte. Joaca liberă și spontană între copii ar trebui încurajată ca mod principal de dezvoltare socio-emoțională atât în grădinițe, cât și acasă în grupuri de prieteni de familie. De asemenea, discuțiile care apar în urma diferitelor interacțiuni pot fi momente pedagogice extraordinare din care copiii să învețe mai multe despre ei și despre ceilalți dintr-o perspectiva emoțională.

Nu știm exact cum vă arăta viitorul nostru sau al copiilor noștri, însă știm că societatea este într-o continuă revoluție tehnologică, că nu mai este suficient și necesar pentru un viitor adult să fie obedient și să facă munci repetitive sub umbrela unui job stabil, ci dimpotrivă, după multiple automatizări, se vor căuta oameni creativi, capabili să gândească critic, să vină cu soluții simple la probleme complexe, buni comunicatori în echipe colaborative. Și mai știm că toate aceste lucruri pot fi deprinse chiar din primii ani de viață și că avem nevoie să dăm un restart modului cum se face educație în grădinițe, să migrăm spre modele în care se pune accent pe grupuri mici, pe interacțiunea copiiilor, pe joaca liberă, pe unicitatea fiecăruia și contribuția lui în cadrul unui grup.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii