Vampirii: Dracula – România
De mii de ani s-au transmis, din generație în generație, legende ale vampirilor care sug sângele oamenilor, dar niciuna dintre aceste legende nu se compară ca notorietate și vechime cu cea a nobilului Conte Dracula. Mulțumirile îi pot fi aduse lui Bram Stoker, autorul romanului „Dracula” din 1897, pentru că a creat și a pus în expresie artistică mitul medieval al aristocratului nepământean din România. Stoker s-a inspirat din povestea domnitorului Țării Românești din secolul al XV-lea, Vlad Dracul. Acesta a locuit o vreme în Castelul Bran din Transilvania, iar practicile sale pline de cruzime asupra prizonierilor de război sau a celor din închisori, de a-i trage în țeapă, i-au adus renumele de „Țepeș”.
Monstrul Frankenstein – Elveția
Ciudata ființă reînviată din morți de către Doctor Victor Frankenstein este un alt personaj straniu imortalizat de literatura clasică, de data aceasta în 1816, sub penița unei tinere de numai 18 ani, Mary Shelley.
Shelley a mărturisit că ideea romanului, considerat ca fiind primul care a deschis calea către literatura science fiction (SF), i-a venit în vis într-o noapte, după ce petrecuse o întreagă vară ploioasă pe malurile Lacului Geneva din Elveția. Abia în anul 1931, filmul regizorului Boris Karloff a dat monstrului chipul grotesc și sângeros pe care îl cunoaștem astăzi.
Mumiile – Egipt
Nu e nimic supranatural când vine vorba de mumiile Egiptului Antic. De fapt, faraonii considerau moartea ca fiind Marea Trecere, nu ca pe ceva de care ar trebui să îți fie teamă, de unde și suita întreagă de ritualuri și ceremonii. Totuși, ideea mumiilor blestemate ține mai degrabă de cultura obsesivă pentru ocultism din epoca victoriană.
În 1922, lângă Luxor în Egipt, exploratorul Howard Carter a descoperit mormântul faraonului Tutankhamon, mumificat, împreună cu obiecte din aur, vechi de peste 3000 de ani. Când s-a întors acasă în Marea Britanie, presa și opinia publică au explodat. Ulterior, sponsorul expediției Lordul Carnavaron s-a îmbolnăvit și a murit. S-au răspândit, astfel, zvonurile despre un presupus blestem, turnând gaz pe foc articolelor din ziare și publicațiilor. Mitul blestemului faraonilor s-a perpetuat chiar dacă însuși Carter a trăit până la adânci bătrâneți.
Vârcolacii – Grecia
Surprinzător sau nu, prima mențiune scrisă despre vârcolaci datează din secolul I d.Hr. Grecii antici au scris povești alegorice despre bărbați care, fie din cauza unui blestem, fie din cauza unei afinități, își schimbau înfățișarea umană. Termenul oficial pentru schimbarea de formă este licantropia, de la cuvântul grecesc „lykos” („lup”) și „anthropos” („om”). Cea mai cunoscută poveste e cea mitologicului Rege Lycaeon, care, punând la îndoială puterea omniscientă a lui Zeus, i-a adus ca ofrandă bucate din carne de om, ca să îi testeze puterile divine. Drept pedeapsă pentru blasfemia sa, regele a fost condamnat la o existență solitară și de canibal, ca vârcolac.
Vrăjitoarele – Statele Unite ale Americii
Credința în ritualuri magice a crescut ca parte a existenței umane încă din timpurile în care strămoșii noștri se adunau în jurul focului abia descoperit. În cadrul luptei dintre bine și rău din religia creștină, vrăjitoria a fost văzută fără drept de apel ca fiind în conexiune cu venerarea diavolului și nu a trecut prea mult timp de când Vestul a pornit la scară largă o adevărată vânătoare de vrăjitoare.
Cea mai aprinsă dintre persecuții a fost cea din Salem, unde în secolul al XVII-lea s-au ținut adevărate procese și condamnări împotriva vrăjitoriei. Totul a început în această colonie din Massachusetts, când o fetiță din comunitate a prezentat simptome de contorsionări violente și țipete, iar doctorii s-au grăbit să îi pună diagnosticul de „vrăjitorie”. În curând i-au urmat și alte victime. În cele din urmă, până să se admită în comunitate că procesul a fost o greșeală, peste 200 de persoane au fost acuzate de „practicarea magiei negre și înfrățirea cu diavolul”.
Zombie – Haiti
Numit după oamenii creoli („zonbi”) din Haiti, acest personaj are rădăcini în folclorul afro-caraibean. Se credea, și încă se mai crede, că zombie este un om care s-a ridicat din mormânt. Presupusa readucere magică la viață a unui cadavru era considerată o pedeapsă, drept pentru care nu i se acorda voința liberă sau capacitatea de a vorbi. Totuși, zombie de azi – teribilii mâncători de oameni ieșiți din cimitire – sunt mai degrabă rezultate ale culturii Hollywood, nu a celei din Haiti.
