Cautare




, Contributor

Blogul lui Lucian Davidescu (riscograma.ro)

Plasamente |
|

Să ținem banii la băncile grecești?

Prin modelul de funcționare, nici o bancă nu poate fi considerată 100% sigură – toate sunt vulnerabile iar o eventuală panică bancară este cea mai mare dintre vulnerabilități: poate răsturna cu roțile în sus chiar și o bancă aparent solidă. Din acest motiv, orice recomandare explicită într-un sens sau în altul trebuie luată cu un grăunte de sare – orice decizie trebuie luată după propria judecată și pe propriul risc.

Acum, odată cu situația Greciei, toată lumea este îngrijorată – pe bună dreptate – de soarta banilor depuși la băncile cu acționariat grecesc. Vestea proastă este că panica e cel mai mare inamic. Însă, orice decizie ați lua, există întotdeauna riscul de-a nimeri “din lac în puț”. Pentru că strict rațional băncile grecești au avantaje competitive destul de substanțiale.

Principalul punct menționat de oficialii BNR este rata de solvabilitate, de 17%, la paritate cu media întregului sistem bancar. Asta înseamnă că există și bănci mai bune și bănci mai slabe din acest punct de vedere. Însă acest lucru nu este relevant în mod direct – el nu spune mai nimic despre calitatea portofoliului. Unele bănci au fost forțate să își ridice rata de solvabilitate tocmai pentru că au dat credite proaste, și încă n-au reușit să calibreze la nivelul optim. Altele au solvabilitatea jos tocmai pentru că rata mică de neperformante le permite. În cele din urmă, toate sunt vulnerabile la o panică bancară. De exemplu, Banca Transilvania, cu cea mai solidă creștere în timpul crizei, a avut nevoie de asistență de urgență la începutul aceleiași crize din cauza unor simple zvonuri.

Există însă grile mai relevante de atât:

1. Băncile grecești s-au extins în România în principal pe partea de creditare. Există credite locale de 40 de miliarde de lei aferente unor depozite de doar 24 de miliarde de lei. Asta înseamnă că returnarea banilor către deponenți depinde de ce se întâmplă în economia românească, nu în cea elenă. La nivelul întregii economii, raportul dintre credite și depozite este practic echilibrat. Asta înseamnă că există bănci care au luat mai mulți bani de la deponenți decât au dat mai departe cu împrumut, și pentru care a trebuit să caute altfel de plasamente.

2. În ultimii 5 ani a existat o atenție specială în cazul băncilor grecești, astfel că șansele ca unele probleme să fi trecut “pe sub radar” sunt ceva mai mici. De asemenea, acționarilor le-au fost cerute majorări de capital succesive, de ordinul miliardelor de euro, care au ajuns în conturile BNR.

3. Din punct de vedere al agresivității, băncile grecești s-au situat tot “în media pieței”, fapt reflectat în nivelul creditelor neperformante. Totuși, nu au existat situații extreme care să ducă la probleme sistemice – cum a fost de exemplu cazul Volksbank – a cărei valoare a ajuns pe minus, sau al BCR – care a ajuns să vândă doar anul acesta un pachet de neperformante de 3,6 miliarde de euro, cât întreaga valoare a contractului de privatizare a băncii (perioadă în care cota de piață a scăzut cu 10 puncte procentuale, până sub 17%), sau al altora – ale căror probleme au fost pe cât posibil măturate sub preș.

Însă singura grilă certă este a plafonului de garantare, oricât de volatil ar fi la rândul său: Nu țineți mai mult de 100.000 de euro la aceeași bancă, indiferent de naționalitatea acționarilor.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii