Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Să fim optimiști, un nou guvern muncește pentru români!

Duminică, a doua zi după atentatele sângeroase de la Paris. Dacian Cioloș, premierul desemnat, anunță lista membrilor Cabinetului. Mă uit la televizior.
Petre_Barbu.jpg

Miniștrii prezentați succint de premier nu-mi spun mare lucru. Nu intru în panică. E vina mea că nu-i cunosc, dar voi avea timp să văd de ce sunt în stare.

Asta aștept de fiecare dată după nominalizarea sau investitura unui nou guvern: de ce sunt în stare miniștrii. Și mai mereu, în toți acești 25 de ani, am fost dezamăgit.

O singură dată am fost mândru de guvernul țării mele, în decembrie ’89: primul guvern Petre Roman. Pentru că la Ministerul Culturii fusese desemnat Andrei Pleșu și la Învățământ, cărturarul Mihai Șora. Dar entuziasmul meu s-a  stins repede când am văzut ce figuri sinistre se cățăraseră la cârma țării: Gelu Voican Voiculescu (viceprim-ministru), Mihai Chițac (ministrul de Interne) și generalul Victor Atanasie Stănculescu (ministrul Economiei). Cu aceștia din urmă este firesc să înțelegem acum de ce începuturile democrației în România au eșuat.

După alegerile din mai ’90, a venit al doilea guvern Petre Roman, cu alte figuri noi, printre care Traian Băsescu, Theodor Stolojan și Adrian Năstase, dar țara o luase rău pe… arătură. O nouă mineriadă (în septembrie 1991) a aruncat la coșul istoriei acest guvern care a pretins că este reformator și că a luat primele măsuri de economie de piață în România. În fapt, guvernul Roman (2) a favorizat ca a doua linie de partid, formată din foști activiști PCR și lucrători în comerțul exterior, să intre în business, să atace proprietatea de stat și s-o acapereze. În colaborare cu foștii securiști, firește!

VEZI AUDIENȚELE LUI MOISE GURAN PE DIGI24!

Guvernul Nicolae Văcăroiu (1992 – 1996), cel mai prost gruvern din istoria postdecembristă, caracterizat prin imobilitate, incompetență și miniciună, a favorizat consolidarea afacerilor derulate de fosta nomenclatură PCR (și de rudele acesteia) și a descurajat investitorii străini. Totul sub sloganul populist: „Nu ne vindem țara!” Ca s-o cumpere pe nimic fosta nomenclatură.

Nu are rost să insistăm, capitalismul românesc a fost construit de „foștii”. Și a fost firesc să se întâmple așa! Cine să facă piața liberă și capitalism în România? Cine avea conexiuni interne și, mai ales, internaționale? Cine era disponibil la noua viață? Clasa muncitoare? Dar clasa muncitoare era prea obosită de atâta muncă la socialismul construit (aiurea) până în ‘89! Țărănimea deposedată de pământ și forțată să se mute la oraș? Intelectualitatea? Naivă și visătoare, fără un simț pragmatic al ideilor? Nu! „Foștii” și-au asumat rolul de „capitaliști”. Ce-a ieșit, s-a văzut.

Câteva speranțe am avut, trebuie să recunosc, și la instalarea guvernului Victor Ciorbea (1996 – 1998), după ce Convenția Democrată Română a câștigat alegerile parlamentare. (Alt vârf de entuziasm.) Ideea cu cei 15.000 de specialiști, promiși în campania electorală de CDR, s-a dovedit o mare minciună. Și incompetența guvernului Ciorbea a fost scandaloasă!

Norocul României a fost că au existat oameni care au avut o viziune asupra modernizării țării: Uniunea Europeană. Altfel, fără NATO și UE, România s-ar fi numărat în prezent printre sateliții Rusiei.

Încet-încet, speranțele în niște guvernanți competenți și destoinici mi s-au tocit în timp. Pentru guvernul Cioloș, nu mai vreau să lansez niciun pronostic, niciun pariu, nicio speranță și nicio previziune. Nu din lehamite sau oboseală.

Acum suflu și-n iaurt. Iaurtul guvernării Cioloș.

Până la urmă, un guvern bun nu este acela care îți „bagă în traistă” niște „creșteri salariale”, niște „ajutoare” sau „sporuri”. Un guvern bun este acela care dă încredere cetățenilor în munca lor, în câștigul din munca lor și care oferă siguranța că munca produce valoare recunoscută și convertită în bunăstare. Dacă această încredere dispare, românii care mai cred în munca lor pleacă să muncească în străinătate și cei rămași în țară se zbat să supraviețuiască în blazare.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii