Marlene Dietrich, Edith Piaf, Audrey Hepburn, Picasso sau Truman Capote sunt doar câteva dintre personalitățile pe care Irving Penn le-a surprins în arta sa fotografică, marcată de pasiunea pentru ființa umană. Și-a dorit ca fotografiile sale să exprime emoție, fapt pentru care el însuși a declarat că scopul său nu a fost să mulțumească modelul pe care îl avea dinaintea aparatului, ci să ducă trăirile acestuia dincolo de pagină, până la public.
Din dorința de a observa natura umană, și-a lărgit aria de interes atât de mult încât a părăsit modelele perfecte din studiourile americane, pornind în căutarea “femeilor reale în circumstanțe reale”. A făcut acest lucru când multitudinea de culturi, rase și tipologii erau considerate, de cele mai multe ori, noțiuni inexistente sau abstracte. “Prin aceste studii etnografice, cred că Penn spera să înțeleagă complexitatea condiției umane și să o imortalizeze.” a mărturisit Ivan Shaw, director de Fotografie al companiei Condé Nast Editions.
Curiozitatea l-a purtat prin zone precum Peru, unde a fotografiat în 1948, indienii quechua (urmași ai Imperiului Incaș) sau în Maroc, unde a imortalizat chipurile acoperite ale localnicelor. Din cauza faptului că Internetul nu exista în vremea aceea, toate aceste descoperiri erau reale și stârneau curiozitatea, iar sentimentul transmis prin intermediul fotografiilor se asemăna cu cel al primei întâlnirii cu un om din civilizația respectivă.
Irving Penn a adăugat portofoliului său și un studiu dedicat țigărilor, pe care le-a fotografiat, fapt care nu a fost primit foarte bine de societatea acelor timpuri. “De ce acest subiect atât de mic merită o atenție atât de mare?” se întrebau unii. Dar fotograful francez a înțeles prin ele un simbol al problemelor social-politice specifice anilor ’60 – ’70 și anume discriminările rasiale, războiul din Vietnam sau New York-ul dezordonat, amenințat de faliment. Aplicând aceeași rigurozitate în munca depusă la fel ca în cea pentru portrete, fiind mereu frământat de rolul aparatului în societate, autorul a captat în fotografie relația dintre mucul de țigară și omul care a tras din el.
Deși întreaga viață a petrecut-o în spatele aparatului de fotografiat, începuturile sale sunt legate de pictură. A lucrat ca desenator pentru revista Harper’s Bazaar, apoi s-a angajat ca art director, dar într-un final a abandonat tot, refugiindu-se în Mexic pentru a se dedica picturii. După un an, s-a convins că nu va putea reuși mai mult decât pictură mediocră și s-a întors în Statele Unite, unde a început să lucreze ca art director la revista Vogue. În mai puțin de un an, arta sa ajunge pe copertă.
Expoziția de anul acesta, din New York, curatoriată de Jeff Rosenheim și Maria Morris-Hamburg, acoperă 70 de ani de activitate, incluzând fotografii din America de Sud, Maroc, Noua Guinee, din modă și lifestyle, portrete ale muncitorilor și ale unor figuri iconice ale istoriei. “Această expoziție este visul oricărui curator și anume acela de a săpa în munca unui artist. Alături de Maria, timp de un an de zile, am răsfoit mii de lucrări pentru a le găsi semnificațiile” declară Jeff Rosenheim. Tot el mărturisește că își dorește ca oamenii să învețe din aceasta expoziție că Irving Penn a fost unul dintre cei mai mari fotografi ai secolului și că acest eveniment a fost un prilej de a-l cunoaște mai bine.
Sursa: forbes.com
