Cautare




, Contributor

Forbes.com

Media şi entertainment |
|

Românii, spaima occidentalilor educați

Lorand_Balint.JPG
Lucram cu Don de câteva săptămâni, el Creative Director în Leo Burnett Londra, eu Global Account Director în Leo Burnett România, și era prima dată când urma să petrecem ceva mai mult timp împreună. Ne știam din diverse întâlniri globale, dar nu apucaserăm să ne cunoaștem prea bine și cu atât mai puțin să lucrăm împreună.

La un moment dar, am auzit că vine la București pentru niște întâlniri și că rămâne peste weekend cu soția. I-am propus imediat să le fiu ghid și să le arăt orașul. Totul era aranjat, urma să ne întâlnim, să-i iau de la Casa Poporului pe care, chiar dacă n-o vizitasem niciodată, parcă tot nu aveam chef s-o văd. Sâmbătă pe la prânz sună telefonul:

Don: Alo, Lorand?

Eu:Yes, Hi Don.

Don: Hi. Just wanted to let you know that we finished to visit the House of the People and in case your offer regarding the tour of Bucharest is still on, you may come to pick us up.

Eu: Of course is on. I’ll be there in ten minutes. Where are you exactly? The House of the People is a huge building.

Don: I have no idea. We exit the building but have no clue where we are.

Eu: Can you tell me the name of the bulevard?

Don: There is no sign.

Eu: Can you ask somebody?

Don: I will try, but there is no person around us.

Eu: Ok, can you tell me than if you are in the sun or in the shadow of the building?

Don: We are in full sun.

Eu: Great. I know now where you are. Wait for me on the bulevard. I’ll come to pick you up.

A fost momentul în care se pare că l-am dat gata: i s-a părut atât de deșteaptă abordarea cu soare/umbră, încât i-am câștigat pe loc respectul. Mi-a și spus-o, dar am și simțit-o din atitudinea sa, din modul în care am interacționat începând din acel moment.

Ce era să-i explic lui Don, că nu am făcut absolut nimic deosebit și că orice român a învățat să se descurce și să găsească o adresă fără să aibă nume și numere de străzi scrise ca lumea – ba de multe ori scrise mai mult ca să te încurce?

Comparativ cu occidentalii, noi suntem mult, mult mai street smart – avem o înțelepciune a străzii și o capacitate mai mare de a ne descurca în situații diferite.

În urmă cu doi ani, am fost la Harvard la un curs și, într-o pauză, a venit și Ștefan al meu să-i arăt campusul – să trăiască o bucată din experiența Harvard. I l-am prezentat profesoarei – o doamnă de 60 de ani – și a urmat o discuție intensă între cei doi la sfârșitul căreia profesoara mi-a zis: Lorand, trebuie să recunosc că sunt speriată. Tocmai am stat de vorbă 10 minute cu un puști de 7 ani din Bucuresti, într-un mediu impresionant cum este Harvardul, într-o limbă totuși străină pentru el, l-am plimbat printr-o mulțime de subiecte și a făcut față fără nici o ezitare. Sunt speriată pentru că nepoatele mele, un pic mai mari decât el, au toate condițiile din lume, dar nu știu să vorbească cursiv în nici o limbă străină, nu sunt interesate de mai nimic și știu că subiectele pe care le-am discutat acum le sunt total străine. Lumea este în schimbare și voi o să jucați un rol cheie în viitor!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii