Cautare




, Contributor

Directorul Reprezentanţei de Promovare și Informare Turistică a României pentru Marea Britanie și Orientul Mijlociu, cu sediul la Londra.

Lifestyle |
|

Romanii și Corona. Virusul.

„Romanii s-au închis în cetăți de frică!!! De-aia a picat Imperiul Roman. S-a deschis Cutia Pandorei și nu mai poate fi închisă!!!” Așa este, așa este, zic ceilalți invitați. Că tocmai facem o mică șezătoare, că e vremea Coronei și trebuie să ne izolăm social. Da, bine.
Razvan Marc_contibutors

La momentul când citiți aceste rânduri, virusul Corona a trecut. Sau e în plină desfășurare încă. Sau e pe terminate. Izolarea la domiciliu nu mai e necesară. Sau mai e. Sau tocmai s-a anunțat că mai durează doar câteva zile. Eu scriu din a doua zi de izolare. Nu alături de familie, ci în orașul din străinătate în care lucrez. Și unde trebuie să rămân pe motive de job. Sper că nu toată carantina. Dacă toate zilele ar arăta ca primele două, aș fi fost mult mai safe într-o vacanță în Italia. Sau Spania. Dacă așa a fost sau nu, scriu într-un alt articol. Cert este că în primele două zile de coronacarantină, casa mea a fost plină. Dacă era normal să treacă un coleg pe la mine, că doar lucrăm în același birou și nu era pericol, alți prieteni de-ai mei, de-ai lui au apărut la o poveste, la o conspirație, la o deconspirație, o idee de leac inedit sau, pur și simplu, povești din istorie despre cum a fost la ciumă, la holeră, la gripa aviară și la cea porcină.

Și uite așa am aflat eu, aiurea și la întâmplare, prinzând idei și vorbe, din stânga și din dreapta, chestii care m-au făcut să-mi fie mai frică de oameni decât de virus. Bine, nu de oameni, cei despre care vorbesc sunt niște personaje absolut decente în mod normal, dar în modul corona (frică, spaimă, angoasă, nepricepere, necunoaștere, dar și dorință de epatare, multă, multă) erau de nerecunoscut, cei pe care-i știam și de nefrecventat vreodată, cei pe care tocmai îi cunoscusem. Cum au evoluat relațiile între timp, tot altă dată trebuie să scriu.

Așadar, idei din șezătoare: Deci trebuie omorâți bătrânii. Toți cei peste 70. Ducă-se! Că din cauza lor stăm în case. Să-i protejăm pe ei. Păi, cum să stăm noi în case pentru bătrâni? Că doar ei sunt expuși. Ar trebui să moară ca să putem noi trăi. Generațiile tinere. Copiii noștri! Așa a fost mereu în istorie. Orice societate ajunsă la apogeu trebuie să-și dea un restart. Scuze, orice civilizație prea dezvoltată a avut parte de decădere. Decăderea noastră este Corona. Prea s-au obișnuit bătrânii din ziua de azi cu pensii grase plătite de noi, cu croaziere de lux, cu vacanțe permanente. Să dispară pentru ca să poată trăi generația tânără.

Toate vorbele pasionatului cu Cutia Pandorei de la început. Aprobate și date din cap de audiență. Colegul meu tăcea. Are încă bunici în viață. Tăceam și eu. Din același motiv. Așa este. Să trăiască cei mici, să poată să ne plătească și nouă pensia. Dar dacă s-ar putea, să nu ne vrea plecați la 70. Să ne mai lase cât ne e vremea. Văzând că nu reacționăm, partea vehementă a discuției a trecut la artileria grea. Ce, nu crezi că e așa? Păi, o să ne omorâm pe stradă. O să supraviețuiască cei mai puternici. Când îți ajunge cuțitul la os, nu te mai gândești la altcineva decât la tine. (Când îți ajunge cuțitul la os?) Chinezii așa au scăpat de Corona. (Chinezii? Ce legătură au cu bătrânii?) Polonezii s-au bătut cu unii pentru o regiune care nici măcar nu se vede pe hartă. (Asta n-am prins-o bine și nici cum au ajuns polonezii în discuție și nici nu mai știu cum se numește regiunea, că i-a zis, i-a zis, numele).

Plus că undeva în Constanța sub un mozaic sunt oase, multe oase. (Habar n-am cum s-a ajuns și aici, cred că deja scriam acest articol când au pomenit de asta, acum îmi amintesc, și de un promontoriu care era în Constanța pe faleză și cât de mediteraneean arăta atunci, și acum, Doamne, cât de nenatural arată.) Bun. Ce mai era? Demolările de pe Armenească, de pe Titulescu, ce era și ce e acum. Case cu gard înalt să nu fie văzută soția. De inspirație otomană. Că și Imperiul Otoman a decăzut. Că s-a întins decăderea pe mai multe secole, e adevărat, dar a decăzut. Ca Imperiul Roman. Și ca societatea noastră de azi care nu va mai fi la fel după Corona. Virusul.

Sincer, nu știu ce va fi în momentul în care veți citi acest articol. Sau dacă îl veți citi. Cert e că eu de azi vreau izolare în izolare. Și mai vreau să trăiască bătrânii atât cât le e scris. Și să crească frumos și copiii. Și să ne spălăm pe mâini în continuare ca pe vremea virusului. Și aș mai vrea să văd vederi din Constanța veche, că a fost mândră tare. Și din Bucureștiul interbelic. Nu mă interesează zona aia pe care s-au bătut polonezii. Nici decăderea Imperiului Roman. Și nu trântiți prea tare capacul Cutiei Pandorei că se aude groaznic.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii