Cautare




, Contributor

Specialist în comunicare și marketing. Analizează universul consumatorilor pornind de la insight-uri din studii sociologice, psihologice și antropologice.

Lifestyle |
|

România, ca loc de putere

Au trecut zece ani de când prietena mea cea mai bună a plecat din România și i-am simţit lipsa în fiecare zi... Era însă abia începutul. Între timp, aproape toţi prietenii apropiaţi și-au cumpărat câte un bilet de avion fără opţiune de întoarcere și, rând pe rând, i-am condus pe toţi la terminalul Plecări.  
Olivia Petre New

România, terminalul Plecări

M-am despărţit de fiecare cu un gând bun și o îmbrăţișare plină de iubire și după fiecare m-am întors acasă puţin mai singură și cu sufletul mai strâns. Pentru fiecare am trimis în Univers o rugăciune și după fiecare am spus în gând și câte o rugăciune și pentru noi, cei care continuăm să rămânem aici. Pentru că rămânem tot mai săraci în oameni buni, care ar fi putut dărui enorm identităţii care este „România“.

În primul rând, i-ar fi dăruit viitorul lor și nepreţuitul lor bun-simţ, de care avem atâta nevoie. De fapt, cred că acesta e cel mai important motiv din spatele multor plecări din ţară – oamenii nu pleacă pentru o altă meserie, pentru o altă casă sau pentru un alt salariu. Ei pleacă pentru un alt viitor. Și nimic nu e mai sfânt decât dreptul omului asupra propriului viitor, nu-i așa?

Dar dincolo de impactul social, am învăţat că distanţa transformă toate relaţiile, inclusiv pe cele de prietenie. Cu aceeași luciditate cu care am înţeles că trebuie să îţi susţii prietenii și alegerile lor, am acceptat (între timp și the hard way, evident) faptul că prietenia dintre doi oameni aflaţi la distanţă nu poate fi girată de nicio ipotecă emoţională.

Dacă cei doi vor avea grijă să investească în ea timpul acela pe care ne e tot mai greu să îl rupem, legătura ar putea să supravieţuiască și chiar să înflorească. Dar acest „dacă“ se mărește proporţional cu distanţa. Pentru că, să recunoaștem, cu tot Facebook-ul și cu tot Skype-ul din lume, nimic nu poate compensa zilele apăsătoare în care ai nevoie, pur și simplu, să te uiţi în ochii unui prieten fără să mai treci prin pixelii ecranului de telefon sau de laptop. Și să vă conectaţi unul la altul indiferent de cât de slabă e conexiunea la net…

Paradoxal, cu cât suntem mai interconectaţi, cu atât ne putem face prieteni mai mulţi, dar și mai superficiali. Încet-încet, virtualul devine „normalul“, iar personalul devine „excepţionalul“. Și mi-e teamă că prieteniile alea în care ușile se deschideau fără sms-uri prealabile, iar sufletele noastre dansau într-o lume neîntreruptă de notificări sunt de acum istorie. Cea de-a patra revoluţie industrială a redefinit comunicarea și odată cu ea conceptul de „apropiere“.

Identitatea locului și identitatea de sine

Într-o lume care se chinuie tot mai mult să își estompeze graniţele și să îmbrăţișeze diversitatea sub toate formele ei, faptul că ne putem adapta în spaţii și culturi diferite e o veste bună atât pentru noi ca indivizi, cât și pentru evoluţia noastră ca specie.

Dar adaptabilitatea nu înseamnă că spaţiul în care alegem să trăim și să murim nu contează și nu ne influenţează. De la aerul pe care îl respirăm și până la formele cu care interacţionăm și culorile în care ne amestecăm existenţa, locul își pune amprenta asupra noastră și e bine să ne reamintim importanţa lui atunci când ne modelăm viitorul.

Pentru că deși „locul“ (spaţiul și ţara) pe care îl numim astăzi „acasă“ nu mai este un dat, ci o opţiune asumată, nevoia noastră de a avea un „acasă“ a rămas aceeași. De fapt, poate e chiar mai mare acum când avem rădăcini tot mai scurte și mai firave, structuri sociale tot mai instabile și, mai nou, identităţi de gen tot mai ambigue.

„Identitatea locului“ este un concept de bază în domeniul psihologiei mediului și susţine că identitatea se formează în relaţie cu mediul în care ne desfășurăm experienţele cotidiene. Un sentiment al identităţii locului derivă din multiplele moduri în care un loc funcţionează pentru a oferi sentimentul de apartenenţă, a construi sensul, a favoriza atașamentele și a media schimbarea.

Identitatea locului unei persoane poate să-i influenţeze experienţele, comportamentele și atitudinile despre alte locuri: „Locul face ca amintirile să coexiste în moduri complexe“.

Nu știu dacă oamenii care aleg să rămână în România conștientizează sau preţuiesc în vreun fel „locul“ de aici sau legătura cu spaţiul în care s-au născut și unde au crescut. Și nici nu cred că ar trebui să fie așa pentru că munţii noștri sunt cei mai frumoși sau pentru că pădurile noastre sunt cele mai verzi.

CITEȘTE ȘI Cuvintele nu mor niciodată

Dar știu sigur că pentru mine toate astea reprezintă un loc de putere. Iar atunci când sunt întrebată de ce aleg să rămân într-o ţară cu drumuri atât de proaste sau într-o societate cu legi atât de absurde, zâmbesc împăcată pentru că în ciuda… și în ciuda… și în ciuda… eu mă bucur să pot exista în locul care reprezintă acasă pentru mine.

Iar asta nu e puţin lucru.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii