Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Românce pe care le iubesc

În fiecare decembrie, reiterez aceleași gânduri de profundă tristeţe cu privire la preocupările, conţinutul și imaginea multor români și am aceeași nevoie impetuoasă de a cere „Daţi-mi poezia vieţii înapoi!”.
Tatiana 2 - foto Cristina Nichitus Roncea.jpg

E drept că apoi mă pierd în pagini șterse de vreme, caut personaje cu care să creez legături, alerg pe pelicule cinematografice, îmi creez propria fiction factory, unde nu există măsură și nici așteptări cărora să mă străduiesc să corespund.

Poate că vă așteptaţi ca pe lista româncelor ale căror povești de viaţă m-au sedus să fie acele mari nume de inventatoare, de sportive, de femei pionier, ale căror descoperiri-moștenire ne-au făcut mândri că suntem români. Dezamăgitor, poate, dar nu, colecţia mea de românce conţine acele femei care au consumat și oferit emoţii, care s-au dăruit fără regrete, care au suferit, care au dărâmat lumi și au conturat visuri și idealuri. Și nu pentru că nu le-aș aprecia pe celelalte, ci pentru subiectivul detaliu care face diferenţa, emoţia.

L-a făcut să-și piardă capul pe Ionel Teodoreanu, fără a răspunde pasiunii lui, l-a sedus pe Fellini, care a distribuit-o în La Dolce Vita, l-a fascinat pe pilotul a cărui pasageră era într-atât de tare, încât a cerut-o în căsătorie. Pilotul, aviator de război, nimeni altul decât prinţul Constantin Cantacuzino.

Nadia Gray (Nadia Kujnir-Herescu), o frumuseţe a vremii, este, fără îndoială, un nume care poate nu vă spune multe, însă Hollywoodul a știut să îi aprecieze talentul și puterea de seducţie. Nadia a debutat în România, pe scena de la Majestic, la 15 ani, ocazie ce i-a așternut la picioare drumul spre glamourul hollywoodian, unde a împărţit scena cu Audrey Hepburn, Errol Flyn și Marcello Mastroianni, unde s-a remarcat în L’inconnu d’un soir, alături de Claude Dauphin. Și-a trăit onest, fără trădari, povestea de dragoste și a cucerit.

„Femeia cu cei mai frumoși ochi albaștri”, spunea Errol Flyn despre Irene Ghica, românca noastră, fiica aviatorului de sorginte boierească Ionel N. Ghica, cea care avea să fure inima nu doar a cunoscutului Don Juan – Errol Flyn, dar și pe aceea a lui William Marshall, fostul soţ al actriţei Michelle Morgan. Irene, această prinţesă mondenă, manechin și socialiste al vremii, ţinea paginile revistelor în anii ’50, suscitând interesul tuturor prin farmec și notă distinctivă. Deși cucerea fără intenţie, Irene a fost o perdantă în amor.

Înșelată de Flyn care, în timp ce îi contura speranţe, trăia o altă poveste de amor cu Patrice Wymoore, o starletă pe care o va cere în căsătorie, Irene se întoarce distrusă la Paris, unde îl întâlnește pe William, lângă care își va găsi fericirea doar doi ani, după care îl va părăsi. Irene este, pentru mine, femeia care știe să se dăruiască din pură dragoste, fără a-și face niciun back-up, care nu se complace într-o minciună pentru a corespunde societăţii și care își asumă destinul unei femei care, deși captivează, pierde. Irene trăiește la Paris, discret.

Pe vremea când femeile se făceau remarcate prin substanţă, condimentată doar cu puţin cancan, Franţa decreta despre Martha Bibescu că este femeia cea mai inteligentă din Franţa. Academia Franceză îi recompensa cu titluri talentul literar, Casa Dior o adora, creând special pentru ea haine, înconjurată de scriitori de renume, prieteni apropiaţi, Martha a fost, pentru mulţi, „misterioasa femeie” care incită și invită.

Romancieră, poetă, cunoscută și pentru scrierile memorialistice, o figură marcantă a aristocraţiei, style icon al vremii, Martha a crezut întotdeauna că nu poate exista în „lipsa iluziei iubirii”, așa cum spunea ea. Permanent în căutarea iubirii totale, răvășitoare și unice, Martha a trăit numeroase povești de amor, cele mai multe cu un final trist. Și toate astea în timp ce bărbaţi fascinanţi îi cădeau la picioare. Prinţul Wilhelm, regele Alfonso al XIII-lea, Reiner Maria Rilke erau cei mai manifești pretendenţi. Istoria spune că prinţul Wilhelm chiar îi ceruse permisiunea soţului ei pentru a coresponda cu Martha. Wilhelm o numea „cea mai frumoasă și mai inteligentă femeie din România”, iar Martha scria în propriul jurnal despre el: „Domnind peste el, domnesc peste un imperiu”. O flatau cuceririle, însă nu-și găsea acea dragoste care să o facă să-și piardă capul.

A revoluţionat dansul, introducând ceea ce astăzi se numește, plastic, dans contemporan, într-o perioadă când alt tip de performing delecta publicul bucureștean. Expertă a improvizaţiilor, spirit liber, Lizica Codreanu s-a făcut remarcată prin curajul de a nu se conforma în șabloanele timpului său. Dansa cum simţea, era o vizionară și credea că încăpăţânarea de a nu se alinia tendinţelor o vor face un star, ceea ce s-a întâmplat odată cu mutarea ei la Paris.

Aici, îl întâlnește pe Marcel Mihailovici, un cunoscut al mediilor artistice, tot aici, împreună cu sora sa, Irina, venită și ea la Paris să studieze, îl cunoaște pe Brâncuși, la Gate Montparnasse, cu care leagă o frumoasă amiciţie. Ba mai mult, Brâncuși îi va realiza unul dintre costumele ei iconice, cu cele două coifuri, inspirat de opera Vrăjitoarea. În scurt timp, Lizica Codreanu devine un reper pe scena pariziană de avangardă, își pune în practică propriile idei de coregrafie, o frecventează pe Bronislava Nijinska, îmbracă costumele celebrei Sonia Delaunay și se remarcă în rolul Pierrot Fulgerul.

Se căsătorește cu Jean Fontenoy, renunţă la dans, devine mamă și îl urmează pe Jean în Shangai. Însă viaţa de la Paris îi lipsește. Se întoarce aici și se reinventează, deschizând prima școală de yoga, după metoda Hatha-Yoga, îmbinând dansul și relaxarea. Centrul ei devine un pol de interes prin noutate, fiind frecventat de Olivia de Havilland, Coco Chanel, ducesa de Windsor and many more, iar Vogue-August 1938 îi dedică un material susţinut de poze. Continuă să trăiască cu aceeași libertate, nu se conformează, creează, călătorește și seduce.

Ileana Sonnebend este una dintre persoanele care au influenţat atât globalizarea artei, cât și industria acesteia în Europa și America de Nord. Pasiunea ei pentru artă a mers atât de departe, încât atunci când a fost cerută în căsătorie de Leo Castelli i-a cerut acestuia ca, în loc de inel de logodnă, să îi cumpere o acuarelă realizată de Matisse. Important colecţionar și galerist, Ileana a fost cea care a promovat numeroși artiști ale căror lucrări astăzi sunt evaluate la milioane de euro, precum: Warhol, Rauschenberg, Lichtenstein și Koons. A intuit importanţa unor curente precum: American Pop, Minimalist sau Arte Povere și le-a promovat cu încredere. Tot Ileana a fost cea care a organizat, pentru prima dată, o expoziţie pentru Jasper Johns, în sufrageria din Upper Side Est.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii