Regina, prințul de Wales, ducesa de Cornwall și ducii de Cambridge s-au prezentat în mod exemplar și au exprimat solidaritate în această perioadă marcată de frica de incertitudine. Ceea ce a făcut ca ultimele manifestări ale ducelui și ducesei de Sussex să fie și mai nepotrivite.
Mai întâi, prințul Harry a făcut comentarii neavizate potrivit cărora criza coronavirusului din Marea Britanie era „mai bună decât avem tendința să credem”, stârnind indignare în rândul experților din domeniul sănătății, inclusiv a prof. Karol Sikora, care a declarat că ducele „își părăsește țara în ceasul său de cumpănă“.
Apoi, ducii Sussex au lansat o acțiune extraordinară împotriva presei britanice, anunțând că nu vor mai „colabora” cu anumite instituții mass-media, protestând, astfel, pentru modul în care le-a fost denaturată viața privată.
Ce s-a întâmplat cu Harry? I s-a ridicat Hollywood-ul la cap? Ceea ce ar fi trebuit să însemne compasiunea și empatie se resimte acum ca fiind insensibilitate. Însă, dacă ne gândim la bizara sa declarație de presă, putem spune că prințul Harry are dreptate asupra unui singur lucru: el susține că atunci când puterea nu se bucură de responsabilitate, încrederea este distrusă.
Prințul Harry s-a născut în familia regală britanică, una dintre cele mai puternice instituții din lume, și a crescut pentru a înțelege responsabilitatea pe care aceasta o implică. Cu toate acestea, se păre că, de când s-a căsătorit, el este pe punctul de a eroda încrederea poporului britanic prin exercitarea statutului său de celebritate, fără a demonstra și responsabilitatea cuvenită.
Meghan poate pretinde, în ultimul său interviu televizat din America, că „înțelege” elefanții – dar asta nu înseamnă că înțelege și loialitatea poporului britanic față de monarhie și față de presa independentă. Aroganța nu face parte din caracterul național al britanicilor.
Cu toate acestea, probabil, poporul încă ar aprecia reîntoarcerea lui Harry în Marea Britanie.
Într-adevăr, privindu-l pe Harry cum livrează cu drag mâncare persoanelor vulnerabile din Los Angeles în timp ce restul Familiei Regale contribuie la efortul britanic, dorința sa de izolare pare veridică. Dar va putea el vreodată să fie cu adevărat fericit, în timp ce soția sa, Meghan, este considereată o vicleană care își manipulează partenerul de viață?
La fel s-a întmplat și când ducele și ducesa de Windsor au fost exilați după criza abdicării. Și, la fel ca actuala ducesă de origine americană, predecesoarea ei, Wallis Simpson, a fost considerată o soție șireată și cu intenții de a priva Marea Britanie de un rege adorat.
Această situație este, probabil, la fel de nedreaptă ca cea din 1936, pentru că atât Edward VIII cât și prințul Harry erau nesiguri cu privire la responsabilitățile regale înainte de căsătorie. Acestea sunt lecții de istorie.
Odată căsătorit, ducele de Windsor a purtat cu el povara unei răni emoționale, deoarece familia sa nu i-ar fi acceptat soția și nici măcar nu și-ar fi dorit să o întâlnească – vestea că Wallis nu va beneficia de râvnitul titlu regal fiind resimțită ca o împușcătură, din care nu s-a recuperat niciodată.
Astfel, principalul său scop devenise ca lumea s-o cunoască și s-o adore pe Wallis la fel de mult precum o facea el. Din păcate, nu s-a întâmplat așa. Dar oare, în cazul lui Harry, tot asta va fi principala preocupare?
E dureros să remarci, așa cum i s-a întâmplat și lui Edward Windsor, că lumea îți privește soția cu suspiciune. Cu toate acestea, soluția nu este să ripostezi, ci să te retragi și să te bucuri de tandrețea privată cu care ai fost binecuvântat în interiorul cuplului.
Sursă articol: TheTelegraph.co.uk
FOTO: Profimedia
