Cautare




, Contributor

Între noi părinții |
|

Revoluția digitală în școala tradițională

Mai mult de nevoie, decât de voie, tehnologia și-a câștigat reputația și în rândul școlilor. Pe mulți i-a găsit nepregătiți – profesori, părinți, manageri de instituții, moment în care a trebuit să recunoaștem că nu (mai) putem sta pe loc. Suntem într-o nouă eră, avem la dispoziție calculatoare, smart phone-uri și aplicații fel de fel, iar în băncile din școli stau copii cu abilități digitale înnăscute. Prin urmare, de ce să nu folosim tehnologia pentru a îmbogăți experiența învățării în și în afara contextului COVID-19? de prof. Violeta Dascălu, director Școala Gimnazială „Ferdinald I“, București  
Poza_violeta Dascalu - art pag 70

Perioada școlii online ne-a demonstrat că avem nevoie de tehnologie (și) în educația din România. Însă suntem nepregătiți, încă, atât ca prezență a tehnologiei în familii, instituții, dar și ca pregătire a oamenilor. Deoarece nu a fost o preocupare la nivel de țară (nu au fost norme, proceduri), care să includă obligativitatea tehnologiei digitale, fiecare instituție a mers sau a stagnat, în funcție de managerul ei. Pandemia a reușit să ne scoată din starea de confort și să facem un salt tehnologic. Acesta nu este integrat de toți, pentru că suntem pe niveluri diferite de cunoaștere digitală. Dar mișcarea s-a pornit. Suntem în evoluție clară. Și suntem conștienți, ceea ce este foarte bine.

Cred în faptul că suntem creativi și vom utiliza facilitățile tehnologiei pentru a stimula creativitatea copiilor. Pot fi teme sau proiecte în care copiii să utilizeze tehnologia cât mai divers – print screen cu localizarea adresei, fotografii sau filmulețe care să ilustreze pasiuni, locuri vizitate, colaje, ilustrații grafice, roboței etc. Și lista poate continua. Important este ca elevii să fie ghidați și provocați permanent. Totuși, tehnologia are propriile limitări. Aici vorbim de conexiunea fizică, ce nu poate fi înlocuită de tehnologie. Este esențială pentru dezvoltarea emoțională a copiilor. La vârstele mici, învățarea prin joc are cel mai mare impact asupra elevilor, iar calitatea învățării este cea mai mare. Cât despre rolul profesorului, acesta este unul foarte important. Profesorul este mentorul copilului, dar și facilitator în învățare. Două roluri care nu se exclud, ci converg. De aceea, profesia didactică nu este una tehnică, ci o vocație, un talent. Bineînțeles că aceasta trebuie descoperită, cultivată și crescută la fiecare generație.

Vă spun, cu siguranță, că mentalitatea cadrelor didactice s-a schimbat mult în ultima perioadă. Oricât de greu pare, la prima vedere, este doar un exercițiu cu alte instrumente. Cele tehnice. Chiar dacă nu toți suntem tehnici, devenim prin învățare, dar și din conexiunea cu elevii de astăzi. Ei sunt digitali prin naștere. Acum, ei ne sunt mentori. Este tare frumos acest schimb. Toți avem de câștigat! Și suntem prima generație de câștigători. Este tare plăcut acest sentiment. Dar este totodată o provocare pentru părinți! Unii sunt familiarizați cu tehnologia, alții nu. Pe cei din urmă îi consiliem pentru a putea fi aproape de copii și a ști ce se întâmplă. În ultima jumătate de an am participat la întâlniri cu părinții, exclusiv online. Și au decurs bine. Altă dimensiune câștigată. Dacă tragem linie, toți am învățat mai repede decât am fi estimat.

Cum se vede educația din România în următorii
5 ani? Cu siguranță mai performantă, mai eficientă. Dar este nevoie de intervenții în pregătirea pedagogiei digitale a profesorilor prezenți, dar și viitori. Actualele generații știu mult mai bine ce își doresc și muncesc pentru pasiunile lor. Planurile de învățare individualizate vor aduce mari beneficii copiilor, iar noi, adulții, avem obligația de a fi la înălțimea așteptărilor copiilor. Ar fi potrivit să înțelegem că trăim în alt secol, cu alte generații și au nevoie de alte competențe. Am încredere deplină în potențialul nostru, al adulților, de a fi înțelepți.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii