The Cripple – cea mai cunoscută lucrare din întreaga colecție – a fost prezentată, împreună cu altele, la Paris, în 1948. Reacțiile audienței au fost dezastruoase, iar la scurtă vreme Magritte a recunoscut că așa numitele vache paintings nu erau decât o „sinucidere lentă˝. Ulterior, a revenit la iluzionismul care l-a făcut celebru înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.
Câteva dintre aceste lucrări, inclusive the Cripple, sunt expuse la MOMA în San Francisco. Expoziția cuprinde și surrealismul pseudo-impresionist pe care Magritte l-a inventat în 1947. Retrospectiva își propune să scoată la lumină întrega carieră postbelică a artistului belgian.
Puse lângă lucrările care l-au consacrat, aceste vachist parodies sunt o reamintire a ambiguităților rezultate din artă. Ascunzând actul picturii, Magritte a expus lipsa de profunzime din arta sa și le-a luat privitorilor șansa de a compensa aceste deficiențe prin bogăția interpretărilor deschise.
