Casa Lahovary, a cărei construcție a fost începută în anul 1889 la cererea politicianului Ion M. Lahovary, tatăl prințesei Martha Bibescu, este una dintre clădirile emblematice ale Bucureștiului. Ion Lahovary a profesat ca avocat în București și a intrat în Partidul Conservator. Între anii 1899-1900 a fost Ministrul Afacerilor Străine în cabinetul G.Gr. Cantacuzino. Între anii 1913-1914 a fost președintele Senatului României.
Planurile semnate de arhitectul Louis Blanc în 27 iunie poartă însemnările în limba franceză. El a optat pentru o retragere de 30 de metri de la stradă, amplasând casa principală care avea o suprafață de 458 mp în mijlocul unui vast parc de 4.000 mp, la care se ajunge printr-o alee și un rond. Grădina posterioară se întindea pe 2.000 mp.
Reședința somptuoasă era formată din pivnițe, parter, etaj și o mansardă înaltă. Probabil că, la dorința comanditarului, s-a optat pentru stilul Renașterii franceze, imprimând reședinței grandoare și eleganță.
Simetria fațadei principale este punctată la nivelul parterului, în dreapta, de o fereastră triplă, în forme descrescătoare. Merită remarcat și panoul decorativ cu monograma ML, făcând trimitere, în limba franceză, la Casa Lahovary. Pe fațada posterioară, s-a amplasat un pridvor de lemn consemnat de arhitect în calcule astfel: „verandă deschisă de lemn cu soclu zidit”.
După copilăria petrecută în Calea Victoriei nr. 126-128, Martha Lahovary locuiește aici o vreme, împreună cu surorile ei, înainte de a deveni prințesa Bibescu. Proprietatea a fost apoi moștenită de ea și de sora ei, Margareta, prilej cu care aflăm că anul de achiziției a terenului a fost 1886 și repartizarea spațiilor interioare ale construcției din 1889-1890 era urmatoarea: 10 camere la parter și etaj, 2 antreuri cu toate instalațiunile moderne (apă, electricitate, băi); bucătăria și camerele de servitori la subsol. În stânga se afla grajdul, iar în dreapta remiza pentru trăsuri și garajul de automobile. Dependințele ocupau o suprafață de 619 mp.
Arhitectul Louis Blanc a fost una dintre cele mai prolifice personalități ale secolului al XIX-lea. Adept al stilului “beaux-arts” de factură neoclasică, introduce în spațiul bucureștean și Neorenasterea franceza. Louis Blanc și-a pus semnătura pe marile clădiri publice ale vremurilor dar și pe numeroase clădiri private ale căror proprietari erau personalități culturale și politice din înalta societate: Facultatea de Medicină, Ministerul Agriculturii si Domeniilor, Casa Take Ionescu, Palatul H. Spayer. (Sursa: http://asociatiaistoriaartei.blogspot.ro/; www.arhivadearhitectura.ro)
Dispunerea actuală a imobilului este: Subsol, Parter, 2 Etaje și Mansardă, având suprafața construită de 1.200 mp și o suprafață foarte generoasă a terenului de 3.300 mp.
