Cautare




, Contributor

Modă |
|

Reportaj ForbesLife: Lecții de modă din arhiva Gucci

Muzeul Gucci din Florența
Cum ajunge un uşier de la hotelul londonez Savoy să creeze un imperiu al luxului, făcând lumea-ntreagă să plătească bani grei pentru a-i purta inițialele pe… orice? Răspunsul vine cu un bilet de şase euro. Nu ca intrare la un film de aventuri, ci la ineditul Muzeu Gucci din Florenţa.

Vizionând pe viu povestea ilustrată cu genţi, cufere şi haine scumpe a patriarhului brandului Gucci, prima concluzie este inevitabil una superficială şi amuzantă: poate că tânărul originar din Florenţa a pornit din cea mai neagră sărăcie, dar un noroc în viaţă tot a avut de la bun-început: numele. Când te cheamă „Guccio Gucci“ sunt şanse mici să rămâi pe veci la statutul de uşier de hotel, fie el şi unul de lux.

Muzeul situat în Piazza della Signoria din Florenţa (oraşul de origine al mărcii), la câţiva paşi de copia statuii lui David, este o invitaţie în arhivele vechi de 92 de ani ale brandului Gucci.

Născut dintr-o idee a Fridei Giannini, actual director de creaţie al mărcii, Gucci Museo este reprezentarea spaţială a filozofiei brandului – „Forever Now“, o aluzie poetică la faptul că un obiect meșteșugit și cu poveste își începe nemurirea din momentul în care ți-l adaugi în garderobă.

Sau, în cazul Gucci Museo, din momentul în care este aşezat cu grijă în spatele unor vitrine de sticlă. De aceea, dincolo de pasiunea pentru branduri de lux sau de interesul pentru modă, parcurgerea celor trei etaje ale muzeului este o mică lecţie de istorie a lumii, predată nu în fascicole, ci în valize, haine şi imprimeuri şi, în plan secundar, un scurt tratat de viaţă şi de business.

Clic aici pentru o galerie foto cu Muzeul Gucci din Florența.

Născut într-o familie toscană deosebit de modestă, tânărul Guccio Gucci pleacă la Londra la începutul secolului XX, pentru a-şi încerca norocul ca uşier la celebrul hotel Savoy.

Atent la protocol şi la uzanţele bogaţilor de la început de secol, începe să fie tot mai interesat de valizele de toate dimensiunile şi tipurile cu care aceştia îşi făceau intrarea în luxosul stabiliment, identificând, ca să vorbim în termeni economici, o nevoie latentă a unei anumite clase sociale. Într-o perioadă în care călătoriile reprezentau un lux accesibil doar descendenţilor aristocraţiei sau familiilor de industriaşi înstăriţi, bagajele cât mai uşoare, ergonomice şi estetice promiteau să devină noua extensie a statutului social.

Întors la Florenţa în 1921, Gucci pune bazele unui mic atelier de marochinărie specializat în manufacturarea de articole de voiaj şi, vizualizând un viitor internaţional al mărcii, ţine morţiş să folosească o denumire alambicată în limba engleză pe etichetele care îi însoţesc produsele: „G.Gucci Travelling Goods Florence“. Un fel de „Think Big" aplicat nativ, cu mult înainte ca manualele de marketing şi speakerii motivaţionali să se împroprietărească zgomotos cu acest concept.

Ca precursor al unui alt slogan care a făcut istorie – „Less is more“ – Gucci mai ia o decizie neaşteptată: deşi nu are mijloacele financiare, angajează cei mai buni meşteşugari din zonă pentru a asigura o calitate superioară tuturor celorlalte produse de pe piaţă. În 17 ani ajunge la Roma, după încă 13 la Milano, iar în 1953 se deschide primul „Gucci“ în Manhattan.

Parterul muzeului este, aşadar, dedicat călătoriei ca experienţă de ansamblu: atât valizelor şi panopliei de genţi şi necessaire-uri de călătorie, cât şi spectaculosului model Cadillac Seville cu tapițerie Gucci și motive specifice mărcii aplicate „pe ici pe colo, prin punctele esențiale“.

La primul etaj povestea se mută de la călătorii la debutul perioadei şic şi fashion a brandului, când se nasc, pe rând, Bamboo Bag, cu celebrele mânere din bambus copiate apoi de către sute de alţi designeri, modelul Jackie, precum şi genţile cu bordură în nuanţele casei: verde-roşu-verde. Trecând prin spectaculoasa încăpere a rochiilor de seară făcute celebre de către diverse vedete (cum ar fi creaţia purtată de Hillary Swank la premiile Oscar), ajungem în zona mea preferată, camera Flora, botezată astfel după unul dintre motivele care au dus faima Gucci în toată lumea.

Pentru că în 1966 Prinţesa Grace vizitează magazinul Gucci din Milano, Rodolfo Gucci, unul dintre fiii lui Guccio, decide să-i facă un cadou special: îi cere ilustratorului Vittorio Accornero un desen original care să devină imprimeul „celei mai frumoase eşarfe înflorate din lume“. Rezultatul s-a numit Flora (inspirând şi numele unui parfum al casei Gucci): nouă buchete de flori din cele patru anotimpuri, cu fluturi, libelule şi un fundal multicolor plin de poezie. În fiecare sezon, „Flora“ este readus în atenţia clienţilor casei Gucci într-o multitudine de culori şi motive, ca o poveste care nu se termină niciodată.

La etajul al doilea începe logomania. După o tură prin încăperile ticsite de produse „monogramate“ de toate tipurile – de la curele şi papuci până la genţi de tenis şi echipament de vânătoare – vei privi cu alţi ochi iniţialele GG al căror succes, recunosc, l-am considerat adesea uşor exagerat, mai ales după ce am fost martoră, la Paris, la cozile interminabile formate din chinezi şi japonezi capabili să-şi smulgă din mâini ultima geantă Gucci cu monogramă.

Logomania a apărut în anii ’60, epocă esenţială pentru vizibilitatea şi creşterea gradului de recognoscibilitate a brandurilor internaţionale, fiind o intenţie nobilă… scăpată uşor de sub control. Ideea monogramei ca mijloc de promovare de brand a depăşit chiar şi cele mai optimiste previziuni ale oamenilor de creaţie şi de marketing care au născocit-o, transformându-se într-un „clasic“ al genului.

Muzeul mai include un boutique unde se vând în exclusivitate produse iconice ale brandului în variantă reintepretată (cele mai de succes fiind genţile cu mâner din bambus), o librărie, un mic magazin de suveniruri inscripţionate „Gucci Museo“, precum şi un restaurant-bistro unde se poate mânca un delicios Carpaccio di Manzo stropit cu vin spumant rozé de Grasparossa sau o salată caldă de caracatiţă gurmand de bună. Toate, fireşte, pe o faţă de masă cu monograma GG şi dintr-o veselă creată „by Gucci“. Mamma mia!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii