Cautare




, Contributor

Modă |
|

Reportaj exclusiv din Rio de Janeiro: Calendarul Pirelli şi povestea timpului

Pirelli-02510.jpg
Un brand industrial high-tech, cel mai viu-colorat orașdin America Latină și un fotograf de război care a scris istorie în Afganistan. Plus 11 dintre cele mai frumoase femei din lumeși tot atâtea cauze umanitare încă nerezolvate. Sunt coordonatele celei mai surprinzătoare ediţii a Calendarului Pirelli din ultimii 40 de ani. Cum se reinventează legendarul „The Cal™“ în 2013?

Despre anul care stă să vină s-au spus și s-au scris deja aproape la fel de multe ca despre cel care tocmai își trăiește ultimele zile de glorie. Spun „aproape“ pentru că au fost atât de multe profeţii și știri „senzaţionale“ despre sfârșitul lumii preconizat în 2012, încât – cu toată superstiţia legată de ultimele două cifre ale lui 2013 – mulţi nici nu s-au mai obosit să scrie, optimist sau pesimist, despre un an a cărui sosire nu mai reprezenta chiar o certitudine.

Totuși, atât viziunile apocaliptice cât și puterea așa-zis malefică a lui „13“ au servit ca sursă de inspiraţie și de inedit pentru două dintre brandurile care au transformat, de-a lungul timpului, un lucru aparent banal și cu funcţionalitate temporară precum calendarul într-un obiect de fascinaţie artistică.

Primul dintre cele două care mi-a căzut în mâini anul acesta a fost, graţie momentului temporal al lansării, Calendarul Campari, cu Penelope Cruz imortalizată în 13 cadre care demitizează câte o superstiţie: de la mersul pe sub scară și vărsarea solniţei și până la pisicile negre care ne taie calea și norocul. Câteva săptămâni mai târziu, așezată în rândul al doilea la conferinţa de presă a lui Steve McCurry din Rio de Janeiro, am urmărit fascinată filmul Making-Of al Calendarului Pirelli 2012, care adaugă o a treia dimensiune unei legende și închide un cerc temporal de 40 de ani.

Ca niciodată până acum, în 2013 Calendarul Pirelli nu mai este doar despre feminitate și frumuseţe fizică în stare pură (a se citi: nud), ci și despre compasiunea și activismul social al unora dintre cele mai fermecătoare femei din lume. „Am vrut să fotografiez un mix de oameni obișnuiţi și de femei renumite nu doar pentru frumuseţe, ci și pentru munca lor caritabilă și pentru contribuţia la bunăstarea comunităţilor în care trăiesc“, subliniază Steve McCurry, autorul calendarului de anul acesta și unul dintre fotografii emblematici ai ultimelor decenii.

„Acest calendar este un fel de tribut al meu pentru oamenii care trăiesc în Rio, unul dintre cele mai spectaculoase orașe pe care am avut privilegiul să le fotografiez vreodată“. O declaraţie de intenţie care nu putea anunţa decât ceva deosebit, mai ales știind dinainte că Steve a petrecut câteva zile în favelas – cartierele sărace, înghesuite și relativ periculoase ale orașului Rio – fără echipă de securitate, arme și proceduri de siguranţă elaborate. „M-am simţit liber acolo, m-am simţit safe“, recunoaște el. „Să faci poze pe stradă, într-un loc aglomerat, este ca și cum te-ai afla într-un cocon protector, aflat în mijlocul unei furtuni“.

Nu este prima oară când Rio de Janeiro este vedeta uneia dintre ediţiile Calendarului Pirelli,  botezat cu duioșie „The Cal™“, graţie rezonanţei mondiale căpătate în ultimii 40 de ani de apariţii. În 2005, Patrick Demarchelier realiza un shooting în inima Braziliei, iar în 2010 Terry Richardson alegea drept cadru tot culorile acestei ţări sud-americane cu aer magic și misterios.

Pentru prima dată însă, pe lângă cadrele cu supermodelele Isabeli Fontana, Petra Nemcova ori Adriana Lima (însărcinată), cu actriţa Sonia Braga (foto sus) sau cântăreaţa braziliana Marisa Monte, calendarul surprinde oameni obișnuiţi din cartiere precum Lapa și Santa Teresa sau de pe străduţe sărăcăcioase de favela: un boxer tânăr care-și face antrenamentul pentru meciul care i-ar putea schimba viitorul, o vânzătoare de fructe dintr-o piaţă braziliană, multe dansatoare de samba, maeștri capoeira exersându-și mișcările, un profesor de artă, o secretară privind în gol pe fereastra unei case sau un cuplu de îndrăgostiţi pășind în lumina asfinţitului. „Caut întotdeauna momentul de trecere între două stări“, explică McCurry.

„Acea clipă în care imaginea dezvăluie și un strop de tensiune“. Ce legătură au, însă, toate acestea, cu un brand de anvelope? Pentru orice pasionat al curselor de Formula 1, Pirelli este un nume la fel de cunoscut precum „Barrichello“ sau „Schumacher“, brandul italian fiind furnizorul exclusiv de anvelope pentru cursele de Formula 1 şi pentru Superbike.

Pentru actorii din industria grea, este un brand cu vânzări de peste cinci miliarde de euro. În lumea modei, este creatorul unei colecţii de „design industrial“, P Zero. Pentru tot restul lumii însă, numele Pirelli evocă un univers mult mai artistic şi feminin, diametral opus obiectului său de activitate.

Din 1964, producătorul italian de anvelope cu istorie de peste 130 de ani editează, anual, un calendar în ediţie limitată, destinat clienţilor de top şi unui număr restrâns de celebrităţi. Excluzând perioada 1975-1983 când nu a mai apărut, ca măsură de austeritate după şocul petrolului, fiecare dintre cele 40 de ediţii a mobilizat câte un fotograf renumit, plus o duzină de fotomodele de top, într-o locaţie inedită, din Bahamas și Maroc până în Corsica ori Botswana.

Pentru că rezultatul este prezentat întotdeauna în cadrul unei gale internaţionale de anvergură, cu participarea vedetelor de top şi a jurnaliştilor din toată lumea, la sfârșitul lunii noiembrie „ForbesLifeRomânia“ a luat parte, la Rio de Janeiro, la exclusivista lansare a Calendarului Pirelli 2013.

Evenimentul a avut loc la Pier Mauá, în halele industriale ale portului din Rio, decorate psihedelic cu instalaţii artistice de lumină. Dacă anul trecut vedetele galei Pirelli de la New York fuseseră Julianne Moore, Andrea Bocelli și Adrien Brody, la Pier Mauá au apărut în luminile bliţurilor Sophia Loren, Owen Wilson și fostul președinte al Braziliei, Luiz Inácio Lula da Silva.

După aproape o săptămână petrecută în universul Pirelli, ardoarea cu care colecţionarii din toată lumea râvnesc la un exemplar al celebrului calendar devine lesne de înţeles și de împărtășit. La fel şi cele patru coordonate – fotograful, personajele, conceptul şi destinaţia – prin care un brand eminamente tehnic precum Pirelli a reuşit, în 40 de ani, să creeze un simbol artistic ce transcede întocmai „materialul“ din care a fost creat: timpul.

1. LOCUL

LATITUDINE, LONGITUDINE ȘI… CULOARE

Calendarul Pirelli 2013 conţine 34 de imagini în culorile dramatic de vii ale Braziliei, strânse laolaltă într-o carte cu rol de calendar. Sunt 23 de portrete de actriţe și modele, nouă imagini care descriu scene din viaţa de zi cu zi în Rio de Janeiro și două cadre compuse exclusiv din graffiti și picturi murale de pe pereţii din favelas.

„M-au interesat mai mult locurile funky, cu hoteluri dubioase, cu oameni care se plimbă pe străzi noaptea și cu mult graffiti“, explică fotograful Steve McCurry. „Mai mult decât plajele și Copacabana, cartierele mai mici sunt mult mai ofertante vizual“. Mai ales noaptea, într-o atmosferă de mister și acalmie ușor periculoasă, în miezul unei lumi pline de pasiune, culoare și intensitate, care stăpânește la perfecţie arta improvizaţiei de dragul supravieţuirii.

Deloc întâmplător, zidurile decorate cu graffiti din Rio nu sunt o formă de vandalism, ca în alte părţi ale lumii, ci un mijloc de expresie artistică: așa cum ne machiem chipurile pentru a ascunde, prin culoare, micile imperfecţiuni ale tenului, tot culoarea poate înfrumuseţa cotloanele imperfecte și întunecate ale unor lumi care își caută încă identitatea. Graffiti-ul de pe ziduri este, la Rio, și o extensie a tatuajelor extrem de populare în rândul localnicilor.

Mi-am explicat cu adevărat sensul și frecvenţa lor după o discuţie cu ghidul nostru local, Lauro, care a enunţat simplu și concis filosofia de viaţă „carioca“: „Aici nu contează dacă porţi haine scumpe sau ieftine, ci felul în care arăţi când le dai jos, pe plajă. Acolo toţi sunt egali“. Chiar dacă nu-și permit lucruri scumpe, localnicii înfrumuseţează ceea ce au, și anume corpul: lucrându-l prin samba, capoeira sau fotbal (la orele mici ale dimineţii, până și chelnerii de la tavernele locale deschise toată noaptea încing câte un meci înainte de a se duce acasă să doarmă) și îmbogăţindu-l cu forme și culori cu rol de manifest și declaraţie de identitate deopotrivă.

Dincolo de culoarea locală, alegerea orașului Rio de Janeiro pentru cea de-a 40-a ediţie a calendarului este și una justificată economic, Brazilia fiind o ţară strategică pentru cei de la Pirelli. Italienii operează din 1929 pe piaţa braziliană, cel mai important debușeu pentru mașini și vehicule industriale din America Latină și unul dintre cele mai mari din lume.

Din cele 22 de fabrici de cauciucuri pe care Pirelli le are în întreaga lume (inclusiv în România, la Slatina), cinci se află în Brazilia, iar încă două sunt localizate în Venezuela și Argentina. Astfel, America Latină contribuie cu 34% la vânzările totale ale grupului (5,6 miliarde de euro în 2011), principalul hub industrial fiind fabrica braziliană de la Santo André. În plus, în America Latină Pirelli are 14.000 de angajaţi, dintre care 11.000 doar în Brazilia.

Nu este de mirare, așadar, că în 2012 Pirelli a fost ales în Brazilia, pentru a patra oară consecutiv, cel mai cunoscut brand în rândul bărbaţilor brazilieni (premiu oferit de cotidianul Folha de Sao Paolo) și, pentru al zecelea an consecutiv, cel mai cunoscut brand din industria anvelopelor.

Faptul că aproape 20 de milioane de brazilieni săraci au făcut în ultimul an trecerea spre clasa de mijloc, coroborat cu politica Dilmei Roussef – președinta Braziliei – de a înlătura taxele la achiziţia de autoturisme noi reprezintă un semn bun pe calea evoluţiei economice a Braziliei, care a înregistrat o revitalizare spectaculoasă a pieţei auto high-end. În primele nouă luni ale lui 2012, încasările Pirelli au crescut cu 7% comparativ cu aceeași perioadă din 2011, iar încasările din segmentul Premium aproape că s-au dublat.

2. FOTOGRAFUL

TOTUL DESPRE STEVE

„Sunt un fotograf de stradă care imortalizează situaţii găsite întâmplător“, își explică McCurry vocaţia. „Cel mai interesant mod de a lucra în meseria asta este să te plimbi pe stradă și să surprinzi viaţa în desfășurarea ei accidentală“. Un mod simplu și lipsit de pretenţii de a pune problema, mult mai smerit decât i-ar permite palmaresul.

Fotograf de stradă este și cel care se odihnește pe o bancă din parc, cu un aparat foto în braţe, așteptând să treacă personaje îmbrăcate colorat și fantezist, pentru a le face poze pentru un blog de modă. E tot o situaţie „găsită“, capturată la finalul unei așteptări. Însă așteptările lui McCurry au fost mereu dintr-o altă sferă: la 22 de ani, invocând desfășurarea accidentală a vieţii, americanul a făcut autostopul din Statele Unite până în Mexic și Panama, de unde și-a cumpărat, cum singur rememorează, câteva obiective
pentru aparatul foto.

Până la 30 de ani imortalizase deja Yugoslavia și Bulgaria, călătorise de unul singur de-a lungul Nilului, în Nepal și în Thailanda și – aventura care avea să-l facă celebru pentru totdeauna – se strecurase, în 1979, în plin război civil, într-o tabără de rebeli din Afganistan. Cu barbă și îmbrăcat în straie tradiţionale afgane – shalwar kameez – Steve a urmat un grup de cinci afgani din Chitral până la graniţele de nord-vest ale Afganistanului, în însângerata provincie Kunar Valley, unde a fotografiat sate în flăcări, bombardamente și alte atrocităţi ale războiului. A parcurs întreg traseul pe jos, pe poteci de munte, mâncând doar fructe de pădure și dormind în cort.

Zece luni mai târziu, când sovieticii au invadat Afganistanul, fotografiile lui au fost primele cadre publicate în Europa și America, în reviste precum Geo, Stern sau Paris Match, dar și în New York Times sau American Photographer. „Publicaţiile care mi-au cumpărat pozele le-au folosit mai ales pentru primele pagini, ceea ce a fost cool“, își amintește el.

„Erau fotografii vechi de câteva luni, dar erau istorice“. Legătura lui Steve cu Afganistanul a avut și un al doilea capitol: în 1984, americanul a vizitat taberele de refugiaţi afgani, realizând celebra fotografie a tinerei afgane cu ochi verzi, Sharbat Gula, ajunsă pe coperta revistei Time și transformată în simbol al unei perioade istorice.

Aproape 17 ani mai târziu, Steve a provocat din nou micile „accidente“ ale existenţei: a căutat-o pe Sharbat și a fotografiat-o din nou, ca o radiografie a timpului și a epocilor în mișcare. O situaţie căutată expres, nu doar găsită, care, alături de misiunile lui în Beirut, Baluchistan și Cambodgia, i-au câștigat renumele de fotograf de război, etichetă pe care o respinge. „Nu asta am vrut“, explică el, tranșant. „Am vrut doar să fiu freelancer și să mă pot duce oriunde doresc“.

Ceea ce a și reușit, având în vedere că toate călătoriile sale prin India, Japonia, Africa și America de Sud au născut fotografii iconice, așa cum vor deveni mai mult ca sigur și cele realizate pentru Calendarul Pirelli 2013, pe străduţele braziliene din favelas. „Misiunea mea este să găsesc lumina potrivită, momentul potrivit al zilei și locul potrivit și să le fac pe toate să funcţioneze împreună“, explică el. „Lumina este totul“.

Deși fotografii sunt adesea rezervaţi, iar faima lor este de cele mai multe ori invers proporţională cu deschiderea faţă de public, McCurry este un caz special. Din momentul în care apare în sala de conferinţe a hotelului Copacabana Palace din Rio de Janeiro, zâmbetul lui cald detensionează instantaneu atmosfera.

Dacă Mario Sorrenti, autorul calendarului de anul trecut, fusese mai degrabă rezervat și puţin stingher, preferând să lase fotografiile să vorbească cele o mie de cuvinte în locul lui, McCurry reușește să umple sala dintr-o privire și un zâmbet. Semnează autografe, stă la poze, face glume cu jurnaliștii și, mai ales, lasă impresia că îi place sincer să interacţioneze cu oamenii, nu doar să-i observe din spatele unui obiectiv foto.

Realizarea calendarului Pirelli 2013 a fost prima sa experienţă cu modele în locul oamenilor descoperiţi accidental în situaţii dramatice. A adăugat drama din lumină, unghiuri și din biografia personajelor, pentru că fiecare dintre fotomodelele care apar în „Pirelli Calendar 2013 by Steve McCurry“ reprezintă de ani de zile o anumită fundaţie și cauză socială.

În cele două săptămâni cât a durat realizarea cadrelor, americanul a bătut exact acele străduţe din Rio în care se ascund poveștile și situaţiile în așteptarea descoperirii: cartierele sărace – „favelas“ – cu case înghesuite, construite cel mai adesea ilegal, dar cu o panoramă incredibilă asupra orașului.

Cartiere cu miros de mâncare arsă și ziduri acoperite cu graffiti, de la  „Vacine seu filho contra paralisia!!!“ (îndemn la vaccinurile împotriva poliomielitei) sau „Parabens! Grupo de saude, grupo de luta!“ (mesaj eco împotriva cosmeticelor cu parabeni) până la Mona Lisa lui daVinci acoperită cu afișe rupte. „Am încercat să spun o poveste despre Brazilia, folosind peisajele, economia și cultura ei, dar și elementul uman“, explică Steve. „Pentru mine fotografia este un mijloc de a istorisi poveștile mari sau mărunte ale vieţii de zi cu zi“.

3. PERSONAJELE

UNSPREZECE FEMEI ȘI UNSPREZECE MISIUNI

Nu ca feministă, ci pur și simplu ca femeie și jurnalist, mărturisesc că am plecat cu sufletul plin din sala de conferinţe a hotelului Copacabana Palace. Deși pe scenă se aflau Steve McCurry, CEO-ul Pirelli, Marco Tronchetti Provera, precum și un economist reputat specializat pe problematica economică și socială a Braziliei, cele care au reușit să explice cu cea mai mare acurateţe misiunea calendarului, vorbind cu înflăcărare despre nevoia de a promova cauzele umanitare, au fost fotomodelele însele.

Spontane, articulate, cu note de umor bine-dozat și cu o profunzime pe care clișeele societăţii ne fac adesea să nu le-o arogăm cu inima deschisă, supermodelele prezente la conferinţa de presă – brazilianca Isabeli Fontana, americanca Summer Rayne Oakes, cehoaica Petra Nemcova sau etiopiana Liya Kebede – și-au susţinut cauzele și au făcut ca toţi cei prezenţi în sală să rezoneze cu lupta lor, neștiută de mulţi dar asumată de ani de zile prin culisele modei.

Fotomodelul american Kyleigh Kuhn a călătorit încă de la 13 ani în Afganistan alături de mama ei, militând pentru
Roots of Peace, mișcare umanitară pentru contracararea efectelor războaielor civile. Actriţa braziliană Sonia Braga susţine accesul la educaţie al copiilor din lumea a treia („Adesea, privim în mod greșit educaţia ca fiind separată de nevoile de bază, hrana și un acoperiș desupra capului“).

Brazilianca Isabeli Fontana (care a apărut și în ediţiile 2003, 2005, 2009, 2011 și 2012 ale calendarului), născută într-un cartier sărac din Curitiba, contribuie de ani de zile la fondurile orfelinatelor din Florianopolis și este ambasador al fundaţiei 1love. Elsa Sednaoui, de origine franco-italiană și egipteană, regizează documentare despre satele din sudul Egiptului și susţine libertatea de expresie a poporului egiptean.

Cântăreaţa Marisa Monte promovează și susţine pacea, prin campaniile sale cultural-muzicale, cele mai multe legate de școlile de samba tradiţionale din Rio de Janeiro. Modelul de origine cehă Petra Nemcova susţine, prin Happy Hearts Fund, cauza
copiilor rămași orfani după tsunami, ea însăși supraveţuitoare a tsunami-ului devastator care a avut loc în 2004 în Oceanul Indian și care a ucis peste 280.000 de oameni.

Tunisiana Hanaa Ben Abdesslem susţine îmbunătăţirea serviciilor sociale și de sănătate în Tunisia, iar Karlie Kloss luptă pentru victimele cutremurului catastrofic din Haiti, din 2010, la fel ca Adriana Lima (care a apărut și în Calendarul Pirelli 2005), care a pozat însărcinată pentru ediţia 2013 și care luptă pentru maternitatea spitalului catolic din Port-au-Prince, Haiti, parte a iniţiativei globale a lui Bill Clinton de ajutorare a poporului haitian.

Tot pentru accesul la servicii de sănătate militează și modelul etiopian Liya Kebede, mamă a doi copii. „Suntem dedicate salvării următoarei generaţii de mame din lumea a treia“, a explicat ea la întâlnirea cu presa, în Rio de Janeiro. „Eu am avut șansa să nasc în condiţii excelente, în America, dar vreau ca toate femeile din lume să aibă șanse egale de a trăi și de a-și crește copiii“.

De departe cea mai vocală și elocventă prezenţă de la Rio a fost, însă, fotomodelul american Summer Rayne Oakes, care și-a calibrat întreaga carieră în jurul proiectelor umanitare. Summer este licenţiată în Știinţa Mediului Înconjurător la Cornell University, a fondat o platformă B2B care conectează designerii cu producători de materiale eco și sustenabile de pe tot Globul, a produs de curând primul său film pe tema protecţiei mediului înconjurător și activismul ei social a fost celebrat de-a lungul timpului de către reviste prestigioase precum Vanity Fair.

4. CONCEPTUL

UN STROP DE VIAŢĂ ADEVĂRATĂ

„Poţi fotografia nuduri oriunde“, explică Steve, fără a minimaliza în vreun fel ideea în sine. „Pe orice plajă anonimă din lumea asta sau în orice hol de hotel“. Doar că, de data aceasta, fotomodelele alese sunt complet îmbrăcate, iar fiecare dintre ele reprezintă, dincolo de simbolistica feminităţii și a frumuseţii multi-etnice, și o cauză umanitară cu care fiecare dintre noi poate rezona mult mai profund decât cu imaginea costumului Evei, oricât de magistrală ar fi reprezentarea artistică a acestuia din urmă.

„Nu a fost vorba despre corpurile lor sau despre sexualitate“, explică Steve. „Pentru ceea ce am încercat eu să fac aveam nevoie de cadru, de fundal, de atmosferă, pentru a crea o scenă și un sens al fiecărei fotografii în parte“. Cum ar fi ipostaza cu Elisa Sednaoui stând în ușă, lângă un graffiti al steagului brazilian, cadru surprins noaptea, în timpul unei ploi torenţiale care dădea o strălucire incredibilă străzii. „Am început la ora opt seara și am tras cadre timp de patru ore“, își amintește Steve.

Elisa, fotomodel de renume mondial, stătea pe trepte, în pragul strâmt al unei uși dintr-o sărăcăcioasă favela braziliană, în timp ce familii cu copii treceau pe lângă ea în pelerine ude de ploaie. „Probabil se gândea și ea «Dumnezeule, în ce m-am băgat?»“, râde Steve.

Cea mai mare dificultate pentru fotograful obișnuit cu accidentele vieţii și cu oameni obișnuiţi în contexte reale a fost să transforme o serie de fotomodele și actriţe în ceea ce numește „real people“. „Ele sunt profesioniste și pozează tot timpul, e meseria lor“, explică el. „În modă trebuie să-ţi arăţi atuurile cât mai bine, să dramatizi hainele, să adopţi anumite posturi, iar ele continuă să facă asta fără să-și dea seama“.

Totuși, în fotografia din favela, Elisa este mai puţin un fotomodel și mai mult o femeie frumoasă într-un cadru neobișnuit. Pe parcursul celor patru ore, Steve a stat cu aparatul foto în întuneric, la 20 de metri distanţă. „Nu mă putea vedea, aveam izopren pe mine pentru a proteja aparatul, iar pe lângă noi treceau tot felul de oameni, non-stop“, își amintește el. „Și mi-a plăcut la nebunie!“.

CINE A FOST PRECURSORUL LUI STEVE MCCURRY?

De-a lungul timpului, calendarul Pirelli a fost semnat de către nume celebre precum Patrick Demarchelier, Mario Testino, Annie Leibovitz, Peter Lindbergh sau Karl Lagerfeld.

În 2012, precursorul lui Steve McCurry a fost Mario Sorrenti, în mod surprinzător abia primul italian din istoria unui calendar creat de un brand „made in Italy“.

Calendarul marca Sorrenti conţinea 18 fotografii alb-negru şi 7 color, prezentate într-un format de portofoliu artistic: o ramă din material textil, în care fiecare fotografie putea fi alăturată oricărei luni.

Conceptul – „Swoon“ (o stare de extaz, seninătate şi dragoste) – se potrivea cu locul shooting-ului, insula Corsica, iar toate modelele (printre care Milla Jovovich, Kate Moss, Lara Stone și Isabeli Fontana) apăreau complet nud, lipsa hainelor fiind considerată de către Sorrenti un simplu detaliu creativ: „Când dai jos hainele, totul apare mai cinstit şi mai pur“.

Cele mai bune fotomodele nu sunt considerate neapărat cele mai frumoase, ci mai curând cele care reuşesc să se deschidă în faţa camerei și să fie firești. „Când faci o fotografie cuiva, dialoghezi fără cuvinte: vă priviţi în ochi și deodată apare o comunicare, o osmoză“ explica Mario Sorrenti. „Atunci se nasc cele mai bune fotografii“.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii