Cautare




, Contributor

Critic și istoric de artă, expert atestat al Ministerului Culturii, consultant al Casei Majestății Sale Regelui Mihai I.

Lifestyle |
|

Regina Maria – începuturi

Ceaţa Albionului suveran se mistuie rapid și lasă loc soarelui să încălzească puţin locul în care prinţesa Marie de Edinburgh, viitoarea regină a României, se naște − Eastwell, comitatul Kent, Anglia. În ziua 29 a lunii octombrie din anul 1875, între cerul vast și pământul mărginit, încep să răsune clopotele bisericilor și salvele de tun care anunţă puternic și tumultuos nașterea prinţesei.
Adrian Buga_contributors

Gazeta londoneză (London Gazette, 30.10.1875) din data de 30 octombrie așterne puţine cuvinte, dar răsunătoare despre importantul eveniment. Locul nașterii este un cămin tipic englezesc: o casă mare, impozantă, cu piatră cenușie, care-i dă un aspect mai puţin primitor. Peste tot sunt parcuri specific englezești, pajiști cu multă iarbă și păduri care împrumută culorile naturii în funcţie de anotimp. Vastele zări unduite ale dealurilor învestesc locul cu nobleţea care probabil rămâne pe veci în spiritul oamenilor născuţi acolo.

Caracterul este destin

Regina Maria alege ca motto pentru începutul cărţii sale autobiografice, Povestea vieţii mele, cuvintele lui Nietzsche: „Charakter ist Schicksal” (Caracterul este destin). Copilăria și tinereţea i-au făurit caracterul, iar influenţa caracterul mamei este și ea hotărâtoare. Înţelege repede puterea proprie, iar sceptrul dârzeniei o ajută mai târziu, regină fiind, să aibă un impact ferm în deciziile politice ale ţării de adopţie, România ei, cum o numea. Împiedică ratificarea neplăcutei „păci de la Buftea”, și începe să negocieze dur, cu neopritul Părinte al Victoriei − Clemenceau, în tumultuosul an al Tratatului de la Versailles. Principesă a Marii Britanii și Irlandei, principesă moștenitoare și apoi regină încoronată a ţării noastre, Missy, trăiește viaţa sa cu un curaj și un caracter demne de filmele hollywoodiene. Cucerește totul! Publicul american, în celebra vizită în SUA, o primește spectaculos, iar trecerea ei prin pământul cel nou este marcată și prin prezenţa în muzeul de artă din Maryhill a unei întregi săli care îi este închinată.

Mama − Făuritoare a caracterului

În Povestea vieţii mele, regina găsește mereu un reper și alinare în amintirea copilăriei, de aceea privește des înapoi, cu mult înapoi:

„Căci despre nicio viaţă nu se poate vorbi fără a pomeni de copilărie și de tinereţe, care sunt marile făuritoare ale caracterului; și copilăria mea a fost o copilărie fericită, de care îmi e drag să-mi amintesc.

Mama a rămas exclusiv mamă, aceea care întruchipează autoritatea și totodată dragostea − suverană, stăpână în căminul ei, aceea care ţine sceptrul și te face să simţi că puterea asupra binelui și a răului este a ei.” (Regina Maria, Povestea vieţii mele, vol. I, editura Moldova, Iași, 1990)

Stilul „Regina Maria”

Regina Maria a scris mult, în limba română, engleză şi franceză, în special literatură memorialistică, extrem de utilă din punct de vedere documentar. A fost aleasă membră de onoare a Academiei de Arte Frumoase din Franţa. Cu un gust perfect, a susţinut nenumăraţi artiști români, oferind Înaltul Patronaj al Său societăţii Tinerimea Artistică. Stilul denumit Regina Maria poartă atât legături directe cu Arts and Crafts, venite ţara natală, cât și indirecte, venite din Germania, Darmstadt, unde era iubita ei soră, Victoria Melita, „Ducky”, căsătorită cu Marele Duce Ernest de Hessa.

Tot în creaţiile ei vedem ecouri, descoperite mai târziu, din patrimoniul tradiţional românesc, care sunt îmbinate cu meșteșug, mai ales în artele decorative și mobilier, cu motive celtice și bizantine. Regina a avut un talent real pentru pictură, pentru scris, pentru călărie, arta conversaţiei o stăpânea cu desăvârșire, avea vervă și charismă, rostea cuvinte calde, mângâietoare, dovadă că înţelegea bine natura omului. Toate calităţile sale erau demne de o regină care coboară din Familia de Windsor și Familia Romanov pentru a domni peste noi, „latinii Orientului”.

Și în arhitectură gustul reginei este simţit. Stilul regelui Carol I, Altedeutsch, i se părea greu, detestabil, și începe să-și lase amprenta clară pe viitoarele construcţii din vremea ei. Casele ei de vis, cum le numea, sunt autentice mărturii ale gustului său desăvârșit: Pelișorul, decorat în interior cu nenumăratele obiecte Art Nouveau; aripa palatului din dealul Cotrocenilor, în care arhitectul Grigore Cerkez ne amintește de Mănăstirea Hurezi, renumita lavră domnească a familiei Brâncoveanu; reședinţele sale de la Balcic, unde o părticică din arhitectura ortodoxiei grecești – Stella Maris – se învecinează în armonie cu un minaret islamic sau Branul, locul mult iubit; Copăceniul, unde liniștea românească este prezentă constant – toate i-au fost acoperiș trainic în clipele de bucurie sau de deznădejde.

Al doilea soare pentru România

Spiritul său, plin de lucirile atâtor ramuri ale familiei în care s-a născut, era cu mult înaintea timpurilor în care a trăit. Frumuseţea sa scânteietoare a încântat sufletele oamenilor, iar ochii albaştri, cu sclipiri preţioase, argintii, au devenit locul de refugiu al neamului nostru. În acești ochi se vede esenţa unei mari Doamne, unei mari Regine, care, născută în sunetul clopotului de biserică și al salvelor de tun, ne face acum pe noi, Românii care-și respectă istoria, să auzim cuvintele din testamentul ei:

Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.

Caracterul său a transformat-o în cel mai important și adevărat ambasador al nostru. A fost cu desăvârșire, cum i-a urat George Coșbuc într-o poezie, al doilea soare pentru România. Femeia frumoasă, extrem de talentată, inteligentă și rafinată, O ultimă romantică, așa cum o numește Hannah Pakula, a fost aclamată în capitala Franţei și primită cu multă iubire în America, a corespondat cu poetul Khalil Gibran, Virginia Woolf a scris despre memoriile ei, a născut pasiuni, i s-a dedicat un parfum de către casa Houbigant, iar o fabrică de ciocolată a îndulcit mulţi oameni cu Ciocolata Regina Maria.

Doar ea a știut, ca nimeni alta, să asorteze piese de veșmânt popular românesc cu cele mai renumite produse ale modei pariziene. A purtat bijuterii lucrate de orfevri renumiţi ca Germain Bapst și Lucien Falize, cei care au fondat Bapst&Falize, iar renumita Casă Cartier i-a realizat piese excepţionale. A trăit din plin, a călătorit, a iubit și a fost iubită.

A fost regina României între anii 1914 și 1927. A murit la 18 iulie 1938, la Sinaia.

Potrivit testamentului său, inima sa a fost aşezată într-o casetă învelită în drapelele de stat ale României şi Marii Britanii, fiind apoi depusă în biserica de la Cotroceni, iar de aici la Balcic (Caseta preţioasă în care a fost depusă inima reginei a fost purtată printr-o lungă procesiune, de la Cotroceni, pe mare, cu distrugătorul Regina Maria, până la Balcic, de Comandor Paul Zlatian, Comandor Mihail Constantinescu și cpt. comandor C. Vlădescu), în capela „Stella Maris”. Povestea inimii este cunoscută prin tristeţea ei. În prezent, ea este depusă la Pelișor și trebuie să fim mai optimiști în privinţa istoriei monarhiei în România.

În ziua ceremoniei de înapoiere a inimii reginei, în anul 2015, pe treptele Muzeului de Istorie, am văzut că ochii Maiestăţii Sale Margareta erau la fel de optimiști ca ai străbunicii sale – frumoasa regină a României.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii