Cautare




, Contributor

Media şi entertainment |
|

Rasa umană își pierde treptat auzul

Lumea este mai zgomotoasă ca niciodată. În plus, ascultarea muzicii la volum înalt pe perioade lungi de timp reprezintă un pericol pentru auz care, pur și simplu, nu exista în urmă cu un secol.
 aboneaza-te
pierderea auzului

Dacă Nicole Russell ar putea da timpul înapoi, probabil că ar reduce și volumul. În 2004, când avea șapte ani, Russell și-a luat un iPod, l-a conectat cu o pereche de căști albe, a apăsat ”play” și, astfel, și-a format un obicei, bucurându-se de diverse materiale media, ”cel puțin cinci ore pe zi”, timp de un deceniu. Ea era cu căștile în urechi dimineața, în drum spre școală, în timpul pauzei, și chiar atunci când adormea.

Câțiva ani mai târziu, Russell se afla în mașină alături de tatăl său, Dave. Acesta i-a spus să dea volumul mai încet. Russell, care acum are 24 de ani, își amintește că a fost deranjată de remarca și tonul tatălui său. ”Dar trebuie să fie atât de tare … este singurul mod în care pot auzi piesa.” Russell nu bănuia atunci că există o problemă la mijloc. Pur și simplu, ea credea că așa este felul ei de a fi.

Problema s-a înrăutățit în perioada anilor de școală din California, când căștile, folosite împreună cu iPad-ul, deveniseră obligatorii pentru majoritatea cursurilor. Russell făcea eforturi să audă ce se predă în clasă, vorbea foarte tare și adesea i se făcea semn să facă liniște, „ceea ce nu este tocmai grozav pentru stima de sine”. Când se uita la televizor, ar fi dat volumul mai tare, ba chiar ar fi adăugat și subtitrări, atât de greu îi era să urmărească ce se vorbește.

În cele din urmă, când era studentă la Universitatea din Boston, Russell a fost diagnosticată cu hipoacuzie la ambele urechi, deși, din anumite motive, urechea stângă era mai afectată, iar cauza invocată de medici a fost una singură: muzica excesiv de tare.

„Mi s-a spus că problema s-a acumulat de-a lungul anilor, acum pur și simplu se agravase”, spune Russell. „Nu voiam să fie adevărat, dar a fost o ușurare să știu că pot schimba lucrurile.”

Și Russell a schimbat lucrurile. Volumul a fost dat mai încet, iar conștientizarea ei despre pericolele zgomotelor a crescut. Pagubele, însă, nu duc nicăieri. Russell va avea probleme auditive tot restul vieții.

Problemele auditive ale lui Nicole Russell l-au inspirat pe tatăl său, Dave, să creeze căști cu limită de decibeli (db).

În societatea noastră din ce în ce mai zgomotoasă, povești precum cea a lui Russell devin din ce în ce mai comune. Se estimează că 12 milioane de oameni din Marea Britanie trăiesc în prezent cu pierderi de auz – aproximativ unul din șase englezi. Până în 2035, raportul va fi de unul la cinci.

Viteza acestei creșteri este deosebit de alarmantă pentru tineri. Un raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) susține că aproape jumătate din populația cu vârste cuprinse între 12 și 35 de ani – mai mult de un miliard de tineri din întreaga lume – este la risc de a dezvolta probleme auditive din cauza expunerii prelungite și excesive la sunete puternice. La creșterea acestui risc contribuie în mare măsură volumul auto-setat al sunetelor în cazul dispozitivelor portabile – telefoane mobile, playere audio sau căști.

Comunitatea audiologilor ne atrage atenția că lumea în care trăim este mai asurzitoare ca niciodată, în special în orașele aglomerate. Cu toate acestea, multe persoane crează tensiune suplimentară pe timpan, ascultând constant muzică la volum înalt.

„Aș dori să spun că situația s-a îmbunătățit, însă oamenii nu știu care sunt nivelurile sigure de ascultare, ceea ce e destul de periculos într-o cultură în care căștile sunt peste tot”, explică Francesca Oliver, specialist în audiologie la ”Action on Hearing Loss” din Marea Britanie. Practic, din punct de vedere biologic, urechile noastre nu s-au adaptat să reziste la volumul de zgomot pe care majoritatea dintre noi îl întâlnim – sau la care ne expunem – aproape în fiecare zi.

De exemplu, toți cei care folosesc căști ar trebui să seteze sunetul la mai puțin de jumătate din volumul maxim, timp de cel mult o jumătate de oră, dar câți oameni știu asta, darămite să pună în aplicare? Dacă  sunteți într-un loc deosebit de zgomotos și dați muzica foarte tare pentru a o putea auzi, încercați s-o ascultați și într-o cameră liniștită, la același volum, desigur. Este dureros de tare. Deci, imaginați-vă ce impact are volumul asupra urechilor.

Există diverse nuanțe ale acestor statistici, desigur: factorii genetici, precum mutațiile din celulele senzoriale ale urechii interne, fac unele persoane mai vulnerabile la pierderea auzului, în special la vârste înaintate. (Se estimeaza că 35-55% din problemele auditive sunt de factură genetică.) Deși se caută metode de combatere a surzeniei la vârste înaintate, audiologii pun accent mai degrabă pe prevenţie, pe evitarea pierderii auzului din cauza zgomotului.

Mai mult ca niciodată, se consideră că absolut toată lumea – de la cazuri evidente, cum ar fi muzicieni și lucrători în construcții, până la restul publicului (gimnaști, școlari, frizeri, șoferi, copii mici sau oricine are un dispozitiv portabil) – este în pericol de a-și deteriora auzul din cauza supraexpunerii la zgomote puternice. „O altă problemă este că oamenii sunt adesea destul de reticenți în a recunoaște că au dificiențe de auz, în special cei tineri”, spune Oliver. În mod clar: rasa umană își pierde auzul.

Sursă articol și foto: TheTelegraph.co.uk

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii