Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Media şi entertainment |
|

Radu Florescu: „În 1990, eram conştient că încep o aventură în România”

_1445210914.jpg
Americanul Radu Florescu zbura în aprilie 1990 cu o cursă Tarom de la New York spre Bucureşti. Dormea în avionul care traversa Atlanticul. Avea 29 de ani, o familie şi o viaţă aşezată în America. La un moment dat, şi-a simţit cămaşa udă. A deschis ochii. Curgea apă din plafonul avionului. Nu s-a speriat, dar nici n-a căutat să afle de unde vine apa. Poate că se spărsese o conductă, poate că afară ploua, poate că îngerul său păzitor plângea. Radu Florescu se pregătea să descopere o nouă lume: România.

Forbes: Dacă ar fi să asociezi o melodie anume cu starea sufletească pe care o aveai în anul în care ai început să faci business de publicitate în România, care ar fi aceasta?

Radu Florescu: Nu ştiu dacă a fost compus în 1991, dar îmi aduc aminte de cântecul lui Rolling Stones, „Start me up”. Cred că este un cântec potrivit pentru munca mea de atunci. Nu-mi amintesc unde l-am ascultat pentru prima dată. Dar pot spune că „Start me up” este un cântec cu energie care, în cazul meu, poate să-mi schimbe starea sufletească.

Forbes: Ce fel de energie aveai în 1991, când ai început, proaspăt venit în România, să faci afaceri?

Radu Florescu: În primul rând eram mult mai tânăr. Asta contează! Acum, dacă trebuie să… „start me up”, durează cu 30 de secunde mai mult decât atunci. Atitudinea mea în 1991 a fost cea a unui om conştient că începe o aventură. Eram un bărbat tânăr care venea din SUA în România. Aveam un job stabil, bine plătit, aveam o familie şi mulţi prieteni. Eram bine așezat în lumea mea din America. Dar venind în România am descoperit o altă lume, complet necunoscută. Ştiam această lume doar prin prisma rădăcinilor mele din familie, şi anume prin tatăl meu, Radu Florescu (istoric şi profesor universitar, stabilit în SUA – nota red.).

Forbes: Dar prima vizită în România a fost în primăvara anului 1990. Îţi mai aminteşti ziua când ai aterizat la Otopeni?

Radu Florescu: Da, prima vizită după 1989… În mai 1990, am luat o cursă Tarom din New York spre Bucureşti. Îmi amintesc că în timpul zborului a curs nişte apă din plafonul avionului…

Forbes: Curgea apă pe tine?

Radu Florescu: Nu ştiu de unde curgea! Dar curgea pe mine, în mijlocul avionului care zbura peste Ocean! Eu dormeam şi m-am trezit ud, pur şi simplu!

Vezi in galeria foto inceputurile in publicitate ale lui Radu Florescu.

Forbes: Te-ai speriat?

Radu Florescu: Nu! Dar m-am supărat pentru că plecasem doar cu două cămăşi. Eram îngrijorat că nici nu ştiam dacă în România voi avea posibilitatea să-mi spăl cămăşile pe undeva.

Forbes: Cine mai era în avion?

Radu Florescu: Avionul era plin de români stabiliţi în SUA, care se întorceau în România, la rudele pe care nu le văzeseră de ani buni, din cauza regimului comunist din ţară. Ţin minte că erau încărcaţi cu o grămadă de pungi mari de plastic, colorate în alb, roşu şi albastru. Tot drumul a fost o atmosferă apăsată de emoţii. Când a aterizat avionul, mulţi români au început să plângă.

Forbes: Dar tu plângeai?

Radu Florescu: Eu eram foarte curios pentru că nu mai fusesem în România din 1968, de când eram copil. Nu ştiam ce mă aşteaptă aici. Dar a fost o vizită scurtă, de doar cinci zile.

Forbes: La ce hotel ai tras în Bucureşti?

Radu Florescu: Am luat o cameră la Hanul lui Manuc. Nici nu mai ştiu dacă a fost scumpă sau ieftină, dar a fost destul de plăcută. Apoi, m-am plimbat…

Forbes: Ce ţi-a spus tatăl tău, profesorul universitar Radu Florescu, când te-ai decis să pleci în România?

Radu Florescu: A fost împotrivă.

Forbes: Vehement?

Radu Florescu: Nu, nu, tata nu este un extremist. El mi-a spus scurt: „Nu sunt de acord! Ai un job bun aici, trader investment banking, eşti bine plătit, gândeşte-te la familia ta, acolo, în România, nu este nimic, nici n-o să-ţi poţi plăti facturile la utilităţi!”. Tata a avut o reacţie normală, cea a unui părinte care doreşte să-i fie bine copilului său. Iar eu am spus „da”, ca orice copil căruia tata îi spune „nu”. Cred că şi eu am avut o reacţie normală.

Forbes: Ai fost încurajat în această „aventură” de fraţii tăi mai mari, Nicholas şi John?

Radu Florescu: Nu, fraţii mei nu au avut niciun cuvânt de spus.

Forbes: Cum te-ai simţit ca frate mai mic în familie: mai protejat, mai alintat?

Radu Florescu: Protejat, nu! Fiind mai mic, cred că am învăţat mai repede nişte lucruri faţă de ei. Noi avem o soră mai mică, dar ca băiatul cel mai mic din familia Florescu nu m-am simţit nici protejat şi nici alintat.

Forbes: Dar de ce România şi nu Cehia sau Polonia?

Radu Florescu: Pentru că originile mele sunt aici. Când am venit aici, toţi cunoscuţii noştri erau prietenii şi colaboratorii tatălui meu, din mediul academic.

Forbes: Dar spune-ne cum s-a născut această decizie, care au fost resorturile interioare? Sau a învins spiritul de aventură?

Radu Florescu: România a fost ultima ţară care a ieşit din lagărul socialist. Pe atunci, în 1989, umăream cu febrilitate informaţiile din Centrul şi Estul Europei. Urmăream ce se întâmplă în Polonia, în Germania de Est, în Cehia, în Bulgaria. Nimic despre România, nicio informaţie! Eu, de fapt, sunt român prin originile mele după tată. Până la urmă, s-a întâmplat să cadă Ceauşescu. Atunci, fiind singura familie de origine română din Boston, am fost invitaţi să dăm interviuri la televiziuni şi în presa locală. Şi aşa am început să mă gândesc dacă n-ar fi o oportunitate să mă duc în România, să văd ce potenţial are această ţară. La asta m-am gândit atunci, la 29-30 de ani, câți număram în acea vreme! Nu aveam niciun plan, nicio idee de ce se întâmplă acolo, în România, şi nici ce mă aşteaptă acolo.

Forbes: Revenim la călătoria ta în România, din aprilie 1990. Ce-ai făcut în Bucureşti în cele cinci zile?

Radu Florescu: M-am plimbat. Am străbătut Bucureştiul pe jos, fără să iau niciun taxi. Am mâncat la „Intercontinentalul” și la Hotel Bucureşti. Erau singurele restaurante occidentale, ca să spun aşa. Ţin minte că aveau o pâine bună, ciorbe foarte bune, dar un meniu destul de limitat. În altă parte n-am putut să mănânc serios. Dar asta contează mai puţin. A fost o atmosferă simpatică! Bucureştiul era atunci plin de speranţe. Mi-a plăcut foarte mult atmosfera.

Forbes: Ce ţi-a plăcut la Bucureştiul acela cenuşiu, abia ieşit din dictatură?

Radu Florescu: Îmi amintesc că mă plimbam pe Bulevardul Magheru cu un „New York Times” sub braţ. Şi la fiecare zece metri parcurşi mă opreau diverşi oameni care îmi cereau să se uite un pic în ziar. M-a surprins asta, dar apoi am înţeles că oamenii sufereau de o mare lipsă de informaţie. Şi fiecare om îmi rupea câte o bucăţică din ziar, ca suvenir. Când am ajuns la Piaţa Romană, mai aveam doar o foaie din „New York Times”.

Forbes: Cum ai reuşit să comunici atunci cu oamenii întâlniţi pe stradă?

Radu Florescu: Eu am vorbit atunci numai în franceză şi mai puţin în engleză. Nu ştiam deloc româneşte. Recunosc, eram puţin cam pierdut. Oamenii care auzeau că mă cheamă Radu Florescu se aşteptau să cunoască un alt om. Erau foarte reticenţi când aflau că sunt un străin cu nume românesc.   

Forbes: Atunci, în acele cinci zile, te-ai hotărât să începi afaceri în România?

Radu Florescu: Nu! Atunci am descoperit că există o mare lipsă de informaţii în România. Fiind un om cu studii de marketing şi comunicare, m-am gândit că firesc ar fi să încep în România un business legat de comunicare. Primul proiect a fost în 1991, când am încercat să fac un joint-venture între „USA Today” şi „Tineretul liber”. Am vorbit atunci cu ziariștii Gabi Năstase, Gabriel Rusu şi Ştefan Mitroi. Acesta din urmă a făcut tot posibilul să blocheze acest proiect. Asta în ciuda faptului că preşedintele „USA Today”, David Mazzarella, un cunoscut de-al meu, a fost foarte entuziast, când i-am propus această colaborare. Am avut multe întâlniri cu Gabi Năstase şi Gabi Rusu. Ei au fost pentru joint-venture, dar Mitroi a fost împotrivă. Proiectul a fost un eşec.

Forbes: Ca să încheiem prima ta vizită în România, cu ce planuri te-ai urcat în avionul spre America?

Radu Florescu: Să mănânc (râde)! Am suferit de foame în România, în acel an. De fapt, primul lucru pe care l-am făcut în America, după ce m-am întors din România, a fost de a mă duce la un restaurant, să mănânc bine.

(2 noiembrie 2012, București)

  • Interviul face parte din volumul de convorbiri, aflat în pregătire, „Primul an de publicitate”

CARTE DE VIZITĂ

  • Radu Francis Florescu s-a născut în 1961. În anul 1983, a absolvit Şcoala de Business din cadrul Facultăţii Boston (SUA). Este licenţiat în Marketing şi Finanţe. Până să vină în România, a ocupat mai multe poziţii specifice în diferite firme: Tricon – SUA (Commodity Trader), Fretoil – Franţa (Account Executive), Shearson Lehman Hutton – SUA (Floor Trading Operations).   
  • La sfârşitul anului 1993, a fondat în România agenţia de publicitate Bates Centrade Saatchi&Saatchi, una dintre primele firme de publicitate din ţară.
  • În calitate de fondator şi director executiv a dezvoltat grupul de comunicare Satachi România, care cuprinde mai multe firme de comunicare.
  • Este membru şi co-fondator a mai multor organizaţii de publicitate şi de business din România: Asociaţia de Internaţională de Publicităţii – filiala România, Uniunea Agenţiilor de Publicitate din România (UAPR) şi Junior Achievement Program.
  • Este căsătorit şi are trei băieţi.

Primul an de publicitate – Vine o zi când începi să-ţi pui întrebări: când a început totul?, de ce s-au întâmplat lucrurile aşa şi nu altfel?, cine sunt cei care au săpat temelia industriei de publicitate din România?, de ce ei şi nu alții? Aşadar, e timpul recuperărilor. O privire înapoi este un gest de înţelepciune.

Revista „Forbes România” va publica interviuri cu oamenii care au început să facă publicitate în anii ’90, care au fondat primele agenții și au făcut business în comunicare. Motivaţia acestui demers editorial este simplă: ca să rămână ceva scris, ca să ştim de unde s-a plecat, ca să nu abandonăm trecutul.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii