Forbes: Vizita președintelui Klaus Iohannis la Casa Albă va avea vreun efect în relațiile economice dintre România și SUA? Altfel spus, să ne așteptăm la venirea investitorilor americani în România, în următorii doi-trei ani? Sau această vizită va rămâne una pur decorativă, interesul americanilor depinzând de alți parametri (justiție, statul de drept, piață liberă, facilități fiscale)?
Radu Florescu: Vizita președintelui Iohannis la Casa Albă a fost una istorică și ar putea reprezenta chiar un moment de cotitură în relațiile româno-americane.
De la vizita lui Ceaușescu la Rose Garden în 1976, nu s-a mai întâmplat ca președintele SUA și cel al României să țină o conferință de presă comună la Casa Albă. Spre deosebire de situația din trecut, când Carter a încercat să laude rebeliunea lui Ceaușescu în cadrul fostului Pact de la Varșovia – ceea ce pare absurd după ce am aflat adevărul despre România lui Ceaușescu, acum Iohannis se bucură de credibilitate în calitate de președinte al unui stat membru UE și aliat cheie al NATO.
Astăzi, opinia general-acceptată la Washington este că România reprezintă un partener de securitate puternic și de încredere în flancul estic al NATO și că are o contribuție semnificativă în războiul împotriva terorii. Soldații români au luptat cu mândrie cot la cot cu armata americană încă de la începutul conflictelor din Irak și Afganistan, asumându-și un rol mult mai însemnat, în raport cu mărimea și resursele țării.
Întrebarea cheie acum este dacă economia României se poate ridica la nivelul performanțelor din domeniul securității. Pentru prea mult timp, discuția despre potențialul României nu a avut nicio finalitate iar, în mediul de afaceri, România este văzută exact așa – ca o țară cu potențial.
Buna judecată pe piața financiară dictează investitorilor să caute un climat de afaceri care asigură transparență, stabilitate și predictibilitate. Având în vedere că fondurile pentru investiții străine directe caută oportunități de investiție pe tot globul iar competiția din partea altor țări cu forță de muncă ieftină este tot mai mare, România nu se mai poate mulțumi crezând că doar „vorbăria” va aduce acele investiții în țară. Acțiunile sunt întotdeauna mai grăitoare decât vorbele. Dacă nu se schimbă nimic în țară, România va pierde curând avantajul competitiv de care încă se bucură.
CITEȘTE: OPINIA LUI RADU FLORESCU DESPRE DONALD TRUMP
Actuala dezbatere despre acțiunile disproporționate ale DNA-ului în lupta împotriva corupției și aplicarea principiului formei în detrimentul fondului în sistemul juridic din România (aplicarea legii nu în spiritul ei și conform intenției legiuitorului, ci in manieră tehnică) sunt probleme care vor trebui rezolvate dacă se dorește atragerea investitorilor americani.
Cu toate acestea, România speră să continue relația directă cu Statele Unite și, în același timp, face eforturi să își consolideze poziția în Uniunea Europeană – două direcții oarecum greu de echilibrat, dacă ne uităm la necesitatea de a finanța simultan achiziția de elicoptere și dezvoltarea rețelei europene de drumuri.
Nu este o coincidență că, imediat după întâlnirea președintelui Iohannis la Casa Albă, Statele Unite au făcut planurile pentru o conferință de trei zile în București, pentru a marca vizita celei mai mari delegații de oameni de afaceri americani care a venit vreodată în România (reprezentând aproximativ 100 de companii). Chiar dacă această vizită va avea un impact pozitiv pe termen scurt și mediu, succesul pe termen lung va depinde în foarte mare măsură de abilitatea României de a susține statul de drept și de a asigura un climat de afaceri demn de încrederea membrilor din boardul companiilor din New York și din alte centre financiare.
Există anumite argumente în favoarea ideii că România are câteva cărți bune de jucat iar succesul demersurilor sale depinde foarte mult de felul în care actuala guvernare acționează în perioada următoare.
În primul rând, aș vrea să spun că relația dintre România și SUA este una foarte bună. Administrația Trump este văzută drept imprevizibilă dar și tranzacțională în același timp. Este bine-știut că președintele Trump admiră loialitatea mai presus de orice altceva și, dat fiind istoricul colaborării celor două țări în domeniul securității, România nu ar trebui să treacă cu vederea acest lucru.
Cu toate acestea, loialitatea trebuie demonstrată prin fapte. Investitorii americani vor veni și vor rămâne aici numai în cazul în care România va demonstra că este un teren propice pentru afaceri. Declarațiile recente ale unor parlamentari prin care cereau expulzarea ambasadorului SUA nu reprezintă în nici un caz cel mai bun mod de a întâmpina potențialii investitori americani. Adevărații parteneri au un dialog deschis și sincer iar atenuarea discursului populist ar fi un prim pas în direcția corectă.
În al doilea rând, cooperarea dintre SUA și România în domeniul securității este încă abia la început. Date fiind posibilele amenințări de la est (Rusia) și situația instabilă de la sud (Turcia), este drept că poziția geo-politică a României (cu cel mai mare port la Marea Neagră) reprezintă un avantaj. În acest context, folosirea angajamentului SUA față de România în scop economic poate favoriza creșterea economiei românești mulți ani de acum înainte.
Serviciile auxiliare, care de obicei se dezvoltă odată cu prezența trupelor NATO în țară, pot avea un efect pozitiv care nu doar că va confirma un veritabil parteneriat româno-american, ci ar putea reprezenta o oportunitate pentru companiile românești să își extindă activitatea în Occident, ceea ce nu prea s-a întâmplat până acum. Dorința lui Trump de a aduce investitori în America ne dă posibilitatea de a aborda și din acest unghi problema programului Visa Waiver pentru români.
Cu atât de multe oportunități la orizont, de ce ni se pare atât de greu de realizat creșterea economică pe termen lung în România? Discursul populist al administrației de la București și al clasei politice rămâne unul contraproductiv. O declarație de război la adresa companiilor „străine” nu este nici pe departe cel mai bun mod prin care să arăți că ești favorabil investițiilor.
Adoptarea de legi fără a te consulta cu mediul de afaceri, direct vizat de acestea, nu dă câtuși de puțin impresia de piață stabilă și de mediu economic favorabil afacerilor. Transmiterea de mesaje populiste adoptate din mers, doar pentru că așa fac vecinii de la Est, nu îi va convinge pe actualii sau viitorii investitori să aducă noi fonduri în țară.
Cum se poate diferenția România? O reală șansă de reușită este să conducă prin exemplu și să meargă împotriva curentului. Da, vorbim despre alegeri greu de făcut, așa cum a fost cazul în Irak și apoi în Afganistan. Alegerile făcute atunci, însă, se dovedesc a fi cele corecte și vedem efectele lor pozitive în faptul că astăzi România este parte din sistemul de securitate în zona Mării Negre.
Nu sunt de acord cu cei care cred că actuala administrație de la București nu are niciun plan, chiar dacă este doar un plan pe termen scurt (ca de obicei) și nici nu sunt convins că liderii politici cred tot ceea ce spun. Ce e de făcut? Ca prim pas, România ar trebui să își asume un rol activ, să se distanțeze de mesajele populiste din regiune și să abordeze deschis problemele cu care se confruntă într-o largă colaborare cu comunitatea de afaceri și cu societatea civilă. Cu cât mai devreme se va transmite public mesajul că firmele străine nu sunt dușmani și că viitorul succes economic al României nu este un joc cu sumă nulă, cu atât mai repede vom avea în România o creștere economică semnificativă și durabilă, care nu se bazează doar pe consum. Crearea unui centru de producție pentru exportul de bunuri va stabili, de asemenea, cadrul economic pentru anii următori. Reducerea exodului de forță de muncă înalt calificată este absolut necesar pentru dezvoltarea sectoarelor economice în care este nevoie de personal specializat.
În ciuda criticilor la adresa României (absolut justificate), încă mai cred că România, în ansamblu, merge în direcția corectă, deși mai există și hopuri (previzibile, uneori prea dese) de-a lungul drumului.
Dacă România poate face un plan până după 2025 – 2030, dacă poate impune o anumită disciplină (rămâne de văzut) în respectarea lui, dacă poate construi un dialog cu comunitatea de afaceri și cu societatea civilă, încă există șanse mari să își atingă potențialul care până azi a rămas nedefinit.
Visul american are la bază o solidă etică a muncii, apartenența la comunitate și înclinația de a conduce prin exemplu personal. Dacă parteneriatul dintre America și România este destinat să dureze, adoptarea acestor valori va avea o contribuție semnificativă în atingerea obiectivelor stabilite.
În momentul în care România va decide să se ridice și să se facă auzită, Statele Unite se vor dovedi a fi cel mai bun partener în acest demers.
