(Interviul integral)
Forbes: Cum apreciați într-un singur cuvânt evoluția companiei/grupului pe care o/îl conduceți în anul 2017? Acum, la final de an, cum arată realizările în raport cu obiectivele de la începutul anului? Detaliați!
Radu Florescu: Avem parte de schimbări semnificative. Digitalul sună bine în general, dar realizarea de proiecte folosind cunoștințele de business înseamnă mult mai mult decât folosirea unor instrumente de marketing care promovează brandurile.
Noi transformăm comunicarea integrată în comunicare centrată pe consumator, atât în ofline cât și în online, ținând cont de analize făcute în timp real și de comportamentul consumatorului. O fracțiune de secundă poate face diferența între DA și NU atunci când consumatorul alege un produs sau un serviciu.
Într-o lume în care președintele SUA își transmite pe Tweeter comentariile politice într-o clipă și primește răspunsuri (bune sau rele) instantaneu, trebuie să ne gândim la consumator în același fel.
Să nu uităm că, având acces la atât de multă informație cu doar o atingere a ecranului, consumatorul va primi în casa lui doar acele branduri pe care le iubește și în care are încredere.
Pentru viitor, nu cred că Publicis sau WPP reprezintă principalele amenințări pentru businessul nostru – sunt mai degrabă îngrijorat de Accenture, RGA sau Deloitte Consulting.
În ceea ce ne privește, cred că suntem pregătiți pentru această schimbare de paradigmă și deocamdată stăm bine.
Forbes: Care a fost evenimentul care v-a impresionat neplăcut în domeniul în care activați și care a fost evenimentul care v-a impresionat plăcut?
Radu Florescu: Un moment neplăcut a fost cel în care agenția noastră a avut de suferit în urma acuzațiilor de hărțuire sexuală la adresa unuia dintre angajați.
Îmi este clar că România face și ea parte din lumea lui Trump, în care există două adevăruri contradictorii bazate pe două abordări diferite: „verifică faptele” sau „spune ce ai auzit”. Prima abordare poate fi în unele cazuri excesiv de corectă (dar exactă), a doua nu ține cont de fapte și le înlocuiește cu prejudecăți.
Printre rândurile postărilor neplăcute de pe Facebook am citit înclinația mulțimii către linșaj. Și m-a deranjat. Social Media striga într-un glas verdictul și ne declara vinovați – erau cu toții juriu, judecător și călău în același timp, cunoscând parțial realitatea și ignorând complet faptele. Orice postare în sprijinul agenției era catalogată drept cinism corporatist sau chiar mai rău. Fiecare comunicat de presă sau interviu provoca reacții de tip tabloid – multe din surse anonime, dar și din partea celor cu bune intenții, angrenând pe toată lumea într-o frenezie din care nu mai puteau vedea pădurea de copaci.
Cu toate acestea, cel mai mult m-a deranjat ipocrizia anumitor persoane din industria noastră, dornice să pună paie pe foc prin declarații de indignare extrem de dramatice, dar care mascau false virtuți. Nu puteau rata șansa de a profita de acest val de critici pentru a-și exprima sprijinul pentru o cauză de care, în rest, nu s-au prea preocupat și pe care prea puțin o înțelegeau. Totuși, a fost un bun prilej pentru ei să ne submineze poziția.
Cel mai impresionant lucru pentru mine în România, cu un impact pozitiv pentru societate, a fost faptul că cetățenii obișnuiți au redescoperit că vocea lor are greutate și contează.
Protestele împotriva încercării guvernului de a modifica legile Justiției în ianuarie – văzută ca un truc prin care Puterea dorea să își apere propriile interese – au marcat prima victorie semnificativă pentru societatea civilă din România, care a rămas în esență tăcută din 1990 încoace.
Presa, care de obicei lua partea unei tabere sau a celeilalte, nu a putut să nu relateze despre proteste, deși în unele cazuri au făcut-o prin filtrul propriilor înclinații politice. Un exemplu recent: una dintre televiziunile de știri transmitea o ediție specială pe teme culturale în timp ce în București avea loc un protest major împotriva guvernului.
Protestele constante împotriva încercărilor Puterii (mai nou, vorbim și de comisia specială din Senat) de a modifica legile Justiției au făcut ca discursul autorităților să varieze de la încercarea de minimizare a vocilor critice către o îngrijorare sinceră că vor trebui să țină cont de solicitările protestatarilor.
Aceste acțiuni, fie de susținere a protestelor, fie împotriva lor, sunt dovada vie că, în ciuda vociferărilor unei clase politice oprimante, România rămâne pe calea sa democratică.
Deși unii susțin că mergem în direcția corectă, este greu de crezut că nepotismele și măsurile populiste menite să asigure câștigarea următoarelor alegeri se pot preschimba într-o mișcare socială progresistă care să reflecte valorile secolului 21. În cele din urmă, oamenii vor trebui să facă mult mai mult de atât.
Forbes: Care sunt cele mai bune 3 lucruri care s-au întâmplat în 2017 în România? (din punct de vedere business, social, politic, etc.)
Radu Florescu: Cea mai bună veste anul acesta este cea privitoare la creșterea puternică a PIB-ului, cu mult peste media europeană. Creșterea ar fi putut fi și mai mare dacă guvernul nu ar fi luat anumite decizii deloc necesare dar cu un impact negativ asupra mediului de afaceri.
Cu toate acestea, evenimentul Tade Winds, care a găzduit la București aproximativ 100 de companii americane, a arătat foarte bine ce are România de oferit. La plecare, majoritatea oaspeților erau impresionați de țară, de oamenii pe care i-au întâlnit și de oportunitățile existente.
Un alt lucru bun: internetul și social media. În zilele noastre, românii nu mai trebuie să depindă de media tradiționale pentru a se informa. Printre știrile din social media mai găsim uneori și comentarii negative, anonime, cu un anumit obiectiv sau cu ținte specifice dar, în general, beneficiile acestor canale de informare sunt mult mai importante.
În sfârșit, USR-ul, apărut de nicăieri și fără prea mulți bani, fără notorietate și fără publicitate, a luat 8% la ultimele alegeri. Oamenii au început să simtă nevoia de alternativă la partidele tradiționale care au dominat România (la fel se întâmplă și în alte țări). Deși această formațiune mai are de lucru până să se poziționeze ca o alternativă stabilă și viabilă, fără îndoială pașii mici deja făcuți sunt foarte importanți.
Forbes: În ce măsură deciziile sau intențiile guvernelor au influențat activitatea companiei dumneavoastră în acest an? Detaliați!
Radu Florescu: Decizia guvernului de a aduce schimbări majore în legislația fiscală fără un dialog real cu factorii implicați, ignorând punctele de vedere ale mediului de afaceri, face ca nemulțumirile să crească tot mai mult.
Birocrația tot mai stufoasă, creșterea salariului necorelată cu creșterea productivității, umflarea cheltuielilor cu salariile în administrația centrală, reducerea taxelor (care în mod normal ar trebui să ne bucure) fără a avea o strategie de investiții care să îmbunătățească infrastructura României duce la o avalanșă de mesaje confuze ce periclitează planurile de investiții pe termen lung și atragerea de investiții străine directe.
Forbes: În anul centenarului Marii Uniri, care considerați că ar trebui să fie cele trei preocupări principale ale societății românești (Guvern, Parlament, Justiție, societate civilă, etc.)?
Radu Florescu: România are o mare șansă să iasă în evidență în Europa de Est, dat fiind că este un aliat NATO puternic, stat membru UE, cu o economie în creștere, cu forță de muncă (în mare parte) bine pregătită și talentată și un partener strategic geopolitic apărând granița dificilă a flancului estic.
România se poate face auzită dacă renunță la retorica naționalistă pe care o adoptă în ultima vreme tot mai mulți dintre vecinii săi din Estul Europei.
Folosind exemplul Irlandei, putem aduce la aceeași masă mediul de afaceri, guvernul, societatea civilă și putem adopta o strategie pe termen lung, stabilind unde dorim și unde ar trebui să ajungă România în 2030. Implicarea într-un proiect comun a diferitelor forțe sociale va permite dezvoltarea unei gândiri libere și constructive.
Forbes: Care sunt principalele trei puncte ale strategiei dumneavoastră pentru anul viitor?
Radu Florescu: Ne vom axa activitatea, în continuare, pe trei direcții principale: conținut, media și analiza datelor. Analizând ce, cum și când, vom calibra conținutul creativ, strategia noastră și capacitatea de a aborda probleme de business reale, care merg dincolo de obișnuitul „rezolvă-mi problema cu o reclamă”, așa cum se obișnuia în industria noastră.
Forbes: Care considerați că este cea mai mare provocară la nivel mondial în anul 2018 (revenirea crizei economice/terorism/migrație/mișcări sociale/migrație/digitalizare/ etc.)?
Radu Florescu: Mi s-a părut interesant faptul că, potrivit unui sondaj, mulți români au declarat că sunt preocupați mai ales de terorism, imigrație și siguranța locului de muncă. Este straniu, dat fiind numărul atacurilor teroriste în România (zero), gradul de imigrație (majoritatea refugiaților folosesc România ca țară de tranzit și nu plănuiesc să rămână aici) și rata șomajului foarte redusă (este aproape imposibil să găsești muncitori calificați).
Cele spuse mai sus nu fac decât să evidențieze impactul pe care îl are media și faptul că trăim într-o lume extrem de conectată. Grijile altora devin, fără a ne da seama, o povară și pentru noi. Presupunem că aceste probleme sunt și ale noastre fără a verifica faptele – din nou un relfex al lumii lui Trump.
Digitalizarea economiei globale va continua să domine peisajul social, politic și economic. Mă gândesc aici la apariția Bitcoin, tranzacționat la 10.000 de dolari când atât de multi experți spun că este o excrocherie sau o schemă piramidală, platformele e-commerce care înlocuiesc magazinele tradiționale (vezi emag) și tehnologia big data care permite companiilor să evalueze în timp real reacția consumatorului la produsele și serviciile sale.
În 2018, Europa revine pe creștere economică, ceea ce va contribui la o creștere și mai mare a PIB-ului în România, peisajul politic va rămâne în mare parte cel de azi – cu înclinații de dreapta și un iz neplăcut de retorică naționalistă, iar digitalizarea va continua să ne schimbe obiceiurile și viața de zi cu zi mult mai semnificativ decât apariția e-mail-ului în anii `90.
(29 noiembrie 2017, București)
