Cautare




, Contributor

Educaţie |
|

Putem învăţa să fim fericiţi?

andrei_plesu_fericire_conferinta.jpg
Joi, 4 aprilie 2013, Andrei Pleşu a pornit, vreme de două ore, „În căutarea fericirii”, în cadrul primului eveniment din seria de discursuri „Dialoguri necesare”, organizat la JW Marriott Bucharest Grand Hotel de către revista „Cariere”, care împlineşte anul acesta 10 ani.

Savuros, degajat şi pe alocuri ironic, cum îl ştim, Andrei Pleşu i-a rugat pe cei aproape 250 de participanţi să fie „relaxaţi, provocatori şi sinceri” în abordarea acestui subiect devenit „monden”, care este pe cât de bogat, pe atât de dificil de închis în liniile trasate de standardele cotidiene. Admiţînd faptul că nu este foarte fericit şi că nici nu are competenţe în acest domeniu, scriitorul a punctat de la bun început că nu poţi învăţa pe cineva cum să fie fericit, la fel cum nu-l poţi învăţa nici cum să se îndrăgostească. De aceea, nu este deloc adeptul nenumăratelor cărţi de reţete apărute în ultimii ani, de tipul „cum să fii fericit în şase paşi”. Mai mult, îndemnurile „la modă” legate de problema fericirii îl exasperează, considerînd că a-i spune cuiva excesiv „Gândeşte pozitiv!” sau „Detaşează-te!” echivalează cu a-i spune „fă-te plantă” sau „fă-te nor”. „Ideea de a nu avea resentimente, de a nu te enerva, de a ne lăsa duşi, de a nu ne face probleme sau de a nu ne pune întrebări…  e uşor de zis. Dar lucrurile nu merg aşa. Nu poţi să fii un mecanism care livrează non-stop surîsuri. Viaţa e mai vastă şi mai complexă”, a explicat el.

Pe de altă parte, nici soluţia creştinismului – cum că „fericirea vine după moarte” – nu o consideră una mulţumitoare: „Eu sînt de părere, de pildă, că sinucigaşii nu ştiu ce fac. Pentru că pleacă de la convingerea că după moarte ai scăpat. Ca şi cum au vreun argument dovedit că dup-aia nu începe nu ştiu ce tărăboi. Eu nu ştiu ce te aşteaptă după. S-ar putea să-ţi spui «mai bine mai stăteam, decît să fi intrat în vârtejul ăsta…»”

Până la a ajunge la ce se întâmplă „după”, există, deja, în viaţa de zi cu zi suficiente piedici în obţinerea fericirii noastre, unele interioare, altele exterioare nouă. Andrei Pleşu a enumerat câteva în discursul său. În primul rând, obsesia fericirii. „Dacă te duci glonţ, halucinatoriu, «focusat», spre fericire, ai toate şansele să te umpli de cearcăne”, spune el. „O altă problemă uriaşă este preocuparea de sine – eul, orgoliul.” Apoi, faptul că suntem veşnic ocupaţi, „adică nu mai suntem noi înşine”, lipsindu-ne din ce în ce mai mult „răgazurile” şi „singurătatea necesară reflexivităţii”, întrucât „suntem mereu aglutinaţi, suntem mereu în echipă, în corporaţie, în firmă”. 

Deşi poate părea ciudat la prima vedere, scriitorul consideră că un alt duşman al fericirii este imaginaţia: „Din cauza ei, nu ne putem bucura de clipă, pentru că ne vin în minte alte clipe… Iar imaginaţia lucrează cu absolutul, cu modele, care sunt standarde de serie, nu standarde definite individual”. El consideră că e păgubos să transformi bucuriile în satisfacţii şi reuşite, măsurându-ţi fericirea după acele standarde de serie, indiferent că vorbim despre viaţa personală sau despre cea profesională. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care are anumite rezerve legate de lumea corporatistă: „Cultura corporate nu joacă un rol în problema fericirii, decât dacă devine ideologie. Recunosc în două secunde limbajul, gândirea, costumaţia şi mişcarea publică a unui aparţinător la această zonă. Mi se pare că întâlnesc unele personaje care, pentru mine, bat în «extraterestru». Aşa cum o cunosc eu, gândirea de tip corporate poate fi foarte eficientă, în plan instituţional, dar mi se pare că introduce o formă de masificare şi omogenizare, care este varianta capitalistă, democratică a ceea ce erau organizaţiile de activişti de partid, de dinainte de ’89”. Aşadar, este de dorit evitarea acestei posibile liniarităţi, precum şi a „idolatrizării muncii” şi a „mecanizării vieţii”, şi îndreptarea spre o abordare echilibrată.

„Primul lucru este să nu mai aveţi obsesia fericirii – nu e cazul să focalizaţi halucinatoriu pe această problemă. Pe urmă, nu gândire pozitivă, dar nici contabilizarea tuturor nereuşitelor. Adică, dacă contabilizezi de cîte ori, fiind grăbit, ai dat peste roşu la semafor, te indispui. Nimeni nu se gândeşte să contabilizeze de câte ori a dat peste verde. Pentru că există şi această întâmplare fericită, dar nu lasă urme. Aia ţi se pare normal, subînţeles. Pe când să se pună roşu la nesfârşit, când tu trebuie să ajungi la oră fixă într-un loc, pare o măgărie… Apoi, e de recomandat să iei distanţă sau, dacă vreţi, înălţime. Priviţi şi mai de sus un pic lucrurile. Un înţelept a fost întrebat ce e după ce trăieşti iluminarea. Iar el a răspuns că nu e nimic – e la fel, cu singura deosebire că eşti cu 5 cm deasupra pământului. Aceşti 5 cm contează.

Ar mai fi de spus: autenticitatea, omogenitatea… încercaţi să faceţi tot ce faceţi cu întregul fiinţei dvs. Noi facem unele lucruri numai cu inima, altele numai cu capul, altele doar cu corpul… E bine să participe, dacă se poate, toate trei, inclusiv la lucrurile mărunte. Vă dau un exemplu: pe mine mă neliniştesc oamenii care intră într-o cameră şi lasă uşa să se închidă singură. O prezenţă de fiecare clipă, în fiecare gest, îţi dă vigoarea unei participări conştiente, a unei atenţii la ce faci. Problema atenţiei şi a selectivităţii ei e una esenţială. În fine, dacă se poate, să păstrezi un coeficient de disponibilitate faţă de tot ce e în jur. E important să fii capabil să admiri, să te minunezi, să ai mici episoade de perplexitate euforică…”

Indiferent de domeniul în care ne desfăşurăm activitatea, problema fericirii ne preocupă pe toţi – fie că unii o caută cu înfrigurare sau luptă pentru ea, iar alţii o aşteaptă răbdători. După cele două ore cu Andrei Pleşu, o tânără i-a spus zâmbind celui care o însoţea: „Ei bine, eu deja mă simt un pic mai fericită”. Dincolo de planuri grandioase, standarde adeseori imposibile şi satisfacţii venite în urma unor aşteptări, astfel de bucurii mărunte rămân cele mai de preţ.

© Foto: Ilina Schileru

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii