Cautare




, Contributor

Sfatul specialistului |
|

Psihologul Ioana Olărașu, despre gestionarea anxietății în timpul coronavirusului: „Suntem, totuși, împreună în această situație”

Pandemia de coronavirus ne pune, iată, în fața unui test psihologic dur. Pe fiecare dintre noi. Și oricât de puternici și optimiști am fi, simțim cu toții aceeași emoție: teama. Teama de necunoscut, de pericol, de pierdere. Dar nu ne permitem să picăm testul, nu-i așa? Haideți să vedem ce ne spune IOANA OLĂRAȘU, psiholog & psihoterapeut, despre cum putem să fim mai liniștiți în perioada extinderii epidemiei de coronavirus și, mai ales, cum ne putem ajuta copiii să se descurce cu tot ce se întâmplă în jurul lor.
shutterstock_1570353475

Anxietatea e dificilă chiar și într-o zi obișnuită, cu atât mai mult în timpul unei pandemii. Cum putem gestiona stresul provocat de COVID-19?

Incertitudinea este, poate, cea mai mare provocare pentru mintea noastră, care încearcă să găsească firul roșu al siguranței. Contextul pandemiei implică multe variabile pe care nu le putem controla: Cât va dura? Vom putea face față în eventualitatea unei contaminări? Cât de curând vor găsi cercetătorii un vaccin? etc. etc. etc. La toate aceste întrebări avem doar ipoteze, ceea ce ne proiectează într-o stare de confuzie.

Primul pas în combaterea stărilor de anxietate este conștientizarea: să ne dăm seama când gândurile noastre încep să vireze pe autostrada iraționalului și să ne reorientăm atenția asupra momentului prezent. De multe ori spun că acțiunea asumată este salvatoare: sarcinile zilnice pot fi moduri de a ne descărca tensiunea interioară și de a ne decupla de la șirul gândurilor negative. Avem nevoie de autodisciplină, de stabilitatea rutinelor, de planificare. Totul este să nu ducem la extrem atitudinea noastră mentală, să căutăm ritmul interior și să reușim să ne auzim iar vocea interioară în vuietul informațional care ne înconjoară,  alternând activarea resurselor cu momente de relaxare care să ne ajute să ne reîncărcăm bateriile.

În calitate de psihoterapeut, ce te îngrijorează când vine vorba de sănătatea mintală a oamenilor în contextul extinderii epidemiei de coronavirus?

Când am observat evoluția pandemiei și reacțiile, îngrijorarea mea a fost: Coronavirusul are potențialul de a scoate la iveală ce e mai întunecat în natura umană. Observând mobilizarea în plan social, am început să văd și cealaltă față a lucrurilor, respectiv manifestul de solidaritate socială. La nivel individual, se-ntâmplă ca în psihicul nostru evenimentele cu puternic impact emoțional să se asocieze astfel încât, atunci când trăim o situație similară, să se reactiveze emoționalitatea negativă din trecut. Uneori, ajungem să punem pe umerii prezentului aceste temeri neașezate. În contextul fricii generate de această pandemie, văd că este necesar să fim conștienți de acest aspect și să ne dăm voie să ne asumăm vulnerabilitatea profund umană, poate chiar să observăm ce trezește în scenariul nostru personal riscul contaminării cu coronavirus. Avem, de multe ori, această imagine rigidă a omului puternic, care nu este clintit de nimic. În esență, consider că adevărata putere rezidă în flexibilitate: o salcie se lasă uneori purtată de vânt, fără să se frângă.

Viața copiilor, la fel, s-a schimbat mult în ultima săptămână. Cum îi putem ajuta să se descurce cu tot ce se întâmplă în jurul lor?

În relația cu copiii este recomandat să le explicăm pe înțelesul lor ce se întâmplă, evitând să le transmitem tumultul nostru emoțional. Îi putem lăsa să ne adreseze întrebări și să le răspundem în măsura în care știm. Este firesc să nu știm toate răspunsurile și să recunoaștem acest lucru în fața lor. Desigur, pe cât posibil, este recomandat să nu îi expunem știrilor, ci mai degrabă să filtrăm conținutul informațional. Copiii se simt securizați dacă li se traduce realitatea de către un adult semnificativ, evitând astfel riscul amplificării unor temeri.

De asemenea, informați-i pe copii despre măsurile de prevenție pe care le pot aplica ei și explicați-le cum, de exemplu, spălatul pe mâini îi protejează. Vor percepe că se pot implica activ în menținerea sănătății lor, ceea ce îi securizează. Lăsați-i să cunoască și care sunt modurile în care voi, adulții, vă asigurați că riscul contaminării este minim (izolare socială, limitarea strictă a ieșirilor, informare, curățenie).

Și copiii au un beneficiu major din menținerea rutinelor. Structurarea programului zilnic le conferă sentimentul siguranței. Gestionarea momentului este o mare provocare pentru părinți, de aceea consider că, în măsura în care adulții reușesc să-și stabilizeze reperul interior, relația cu copiii se va fluidiza, la rândul ei. Este, totodată, un moment de a redescoperi frumusețea relației părinte-copil și de a avea mai multă disponibilitate pentru ea.

Interacțiunea socială este foarte importantă pentru copii. Ce putem face pentru a-i ajuta să își continue dezvoltarea?

Asistăm la transferul în mediul online al procesului educațional, ceea ce înseamnă că preșcolarii și elevii vor avea într-o măsură acces la interacțiuni virtuale cu colegii lor și vor fi angrenați în ritmul unor activități propuse conform vârstei lor. Lipsa interacțiunii sociale îi va frustra în mod real, iar recomandarea mea este să fim conținători, să îi ascultăm oferindu-le astfel șansa să își verbalizeze trăirile. Putem să împărtășim cu ei propria frustrare, alături de speranța că vom depăși această situație cu bine. Totodată, putem să creăm momente de detensionare în spațiul interior: jocuri dinamice care să implice întreaga familie, dans, activități creative, jocuri de societate. Cel mai probabil, copiii vă vor spune care sunt colegii sau apropiații de care le este dor. Cu siguranță că o convorbire telefonică sau un apel video nu pot substitui interacțiunea reală, însă pot face o diferență în bunăstarea lor.

Suntem nevoiți să ne distanțăm social de oameni, dar cum facem să nu ne distanțăm și emoțional?

Paradoxal, această situație are potențialul de a ne apropia mai mult de esența relațiilor noastre cu ceilalți. Poate că relația dintre distanțarea socială și distanțarea emoțională nu este direct proporțională. Am fost de atâtea ori martorii interacțiunilor sociale în care participanții se lăsau absorbiți de telefon. Sper ca la finalul acestei perioade să ne putem întoarce la ceea ce contează cu adevărat și să redescoperim bucuria de a fi în mod real aproape. Tehnologia ne este alături acum ca modalitate de a învinge barierele izolării sociale și o putem folosi în favoarea noastră. Încă nu știm pe deplin cum vom fi afectați în plan social, însă conștientizăm că pierdem ceva ce am avut mereu la îndemână și am apreciat, poate, prea puțin. Fiecare dintre noi simte că e esențial să păstrăm contactul cu cei dragi. Suntem, totuși, împreună în această situație. Să ne păstrăm inimile calde.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii