Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Povestea Reggio Emilia

Abordarea Reggio Emilia este un sistem de educație alternativă din regiunea cu același nume din Italia, dezvoltat de către un grup de părinți care au decis să se implice activ în reconstrucția sistemului educațional profund afectat după cel de-al doilea război mondial. Condusă la începuturi de către celebrul pedagog Loris Malaguzzi, abordarea Reggio Emilia este în prezent recunoscută la nivel global ca fiind una dintre cele mai bune pedagogii alternative datorită faptului că propune un sistem centrat în jurul copilului, în care acesta își construiește învățarea prin explorarea mediului înconjurător și prin interacțiunea cu persoanele din jurul său. de Ruxandra Manea, Fondator Educarium Kindergarten, centru educațional în sistem Reggio Emilia  
shutterstock_201275573

Activitățile propuse copiilor sunt inspirate din interesele copilului și ale educatorului, făcând procesul de învățare plăcut și natural. Educatorul are rolul de a observa și de a documenta evoluția copilului, însă și de a-i ghida învățarea prin activități gândite să contribuie la dezvoltarea sa și la crearea unor relații în cadrul clasei astfel încât copiii să învețe unii de la alții.

În abordarea Reggio Emilia, copilul este co-autorul învățării sale, ceea ce înseamnă că el este parte activă în învățare, care se face în funcție de interesele sale și de aportul, creativitatea, întrebările și interpretarea lui. Educatorul, având o înțelegere foarte bună asupra nivelului și intereselor copilului, îi poate propune acestuia activități care îl ajută să treacă la nivelul următor de dezvoltare și cunoaștere. Se lucrează în grupuri mici, de 4-5 copii per educator, ceea ce îi permite educatorului să acorde atenție fiecărui copil, dar și copiilor să interacționeze cu ceilalți colegi și să își definească contribuția în cadrul grupului. Activitățile creative (pictură, desen, modelare cu lut etc.) fac parte din procesul de manifestare a creativității și individualității fiecărui copil. Accentul se pune pe procesul creativ decât pe rezultat (pe produsul finit), nu există presiune sau comparație între copii, ci mai degrabă se descifrează modul de gândire și exprimare al fiecărui copil.

Loris Malaguzzi pleacă de la ideea că fiecare copil este o ființă capabilă, curioasă, cu potențial de a învăța și de a interpreta lumea în care trăiește. De asemenea, el susține că percepția adultului (educator, părinte) asupra copilului va influența modul de a interacționa cu el, motiv pentru care trebuie să fim deschiși în a observa și documenta copilul, în a înțelege cu adevărat individualitatea și potențialul copilului mai presus de anumite prejudecăți pe care le avem ca adulți. De exemplu, dacă un educator consideră că fetele sunt mai puțin capabile la matematică decât băieții, el va organiza învățarea lor în acest fel și va rata potențialul la care fetele pot ajunge în această disciplină. În mod contrar, dacă va privi copilul (fată sau băiat) cu curiozitate și îi va încuraja interesul pentru matematică, atunci va crea acele oportunități de învățare potrivite pentru ca acesta să își atingă potențialul.

Abordarea Reggio Emilia pune accent pe faptul că educatorul este un partener de învățare pentru copil și că înainte de orice trebuie să îl observe și să îl descopere pe acesta ca să poată ghida învățarea. De asemenea, un rol important îl are spațiul, pe care Loris Malaguzzi îl numește “al treilea profesor”: copilul învață din mediul său și materialele, oportunitățile, grupul cu care interacționează vor fi parte esențială din învățarea sa. Acesta este motivul pentru care spațiile sunt deschise, luminoase, au plante, materialele sunt naturale și open ended, sunt organizate astfel încât să stimuleze curiozitatea și creativitatea copilului. Se pune accent pe natură și oportunitățile pe care aceasta le oferă, pe grupuri mici de copii și pe comunitate. Nu în ultimul rând, filosofia Reggio Emilia pune accent pe parteneriatul educator (grădiniță)-părinte, plecând de la ideea că părintele este primul educator al copilului și că o strânsă comunicare și colaborare între părinte și educator poate ajuta dezvoltarea armonioasă a copilului.

Abordarea Reggio Emilia merge mult pe explorarea materialelor open ended (materiale cu final deschis, care pot fi interpretate și folosite în diverse feluri, fără a avea o utilizare predefinită): ele sunt fie materiale naturale, pe care le găsim în mediul înconjurător (conuri de brad, crenguțe, castane, ghinde, pietre, scoici etc.), sau hârtie, cartoane, materiale reciclabile cu diverse forme și texturi. Obiectivul este să dea oportunitatea copilului să își manifeste creativitatea, să facă conexiuni, să își exprime procesul unic de gândire și de interpretare al lumii. Există și jucării clasice pentru joc de rol, nelipsit din abordarea Reggio Emilia.

Abordarea Reggio Emilia în Italia se aplică în principal în educația timpurie, ceea ce înseamnă că majoritatea copiilor care termină o grădiniță care urmează aceste principii va intra în sistemul clasic de învățământ, de cele mai multe ori public. Și nu au fost semnalate probleme de adaptare, deși scoala în Italia presupune un sistem bazat pe evaluare, exact ca în România. Avantajele abordării Reggio Emilia, comparativ cu alte sisteme alternative, sunt că se lucrează în grup, nu individual, se fac multe proiecte la comun, ceea ce ajută mult socializarea și integrarea copiilor într-un grup compact. Asta ajută copiii care merg spre sistemul clasic de învățământ la școală să se integreze ușor în grup, să înțeleagă regulile, să își găsească locul și contribuția în cadrul acestuia. Dacă vorbim de provocări, ne referim la cele standard din cadrul sistemului (ore neatrăgătoare, teme grele și multe pentru acasă etc.) care țin de incapacitatea sistemică sau a cadrului didactic de a facilita învățarea și nu de abordarea Reggio Emilia, în care copilul și-a conturat educația timpurie.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii