Cautare




, Contributor

Între noi părinții |
|

Povestea este lumea copiilor noștri. Lumea pe care o creezi tu, ca părinte, inventând propriile povești

Cred în povești și în rolul lor educativ. Iar când am simțit că poveștile clasice nu mă ajută să le transmit copiilor mei valori reale și emoții pozitive, am început eu însămi să inventez povești. Seară de seară. Povești inspirate din situații, trăiri sau curiozități specifice vârstei. Și văd acest proces de creație – simplu și la îndemâna oricui, de altfel - ca pe un fenomen educativ. Căci un copil se educă nu doar prin ceea ce suntem sau ceea ce facem cu și pentru el, ci și prin intermediul poveștilor pe care alegem să i le spunem. de Veronica Schmidt
Anne Katrin si Veronica FINAL EA3Q0978

Ca adult ce-am fost odată copil, dar, mai ales, ca mamă a doi copii: un băiat de 16 ani și o fetiță de 8 ani, mi-am dat seama că în majoritatea poveștilor faimoase predomină agresivitatea. Știm cu toții ce se întâmplă în „Capra cu trei iezi“, „Barbă Albastră“ și chiar în poveștile Fraților Grimm. De fiecare dată când ajungeam la acele scene violente din carte, încercam să schimb firul povestirii. Și-am schimbat, am tot schimbat, până
mi-am zis că e timpul să inventez altfel de povești pentru copiii mei. Povești care să le ofere repere, să îi ajute să-și înțeleagă emoțiile și să-și depășească fobiile, dar în același timp să explice lucrurile din viață cu simplitate.

Într-adevăr, de astfel de povești s-a bucurat mai mult Ann Kathrin, cel de-al doilea copil al meu. Am creat povești și le-am folosit din plin în educația ei. Spun „educație“ pentru că, știm cu toții, cărțile pe care le citim ne educă. Poveștile sunt primul contact cu cărțile. Iar cărțile înseamnă conținut valoros pe care îl înregistrăm și îl transmitem în educația copiilor noștri.

Am legat fiecare poveste de seară cu trăirile copilului meu din ziua respectivă, fie că era vorba de o situație neplăcută la grădiniță sau de un vis urât. Uneori, Ann Kathrin se și recunoștea în poveste, ceea ce o intriga și mai mult.

La avalanșa de „de ce“-uri despre lumea înconjurătoare, tot prin povești inventate am reușit să răspund cel mai bine. Până și lecția despre bunele maniere am împachetat-o într-o poveste cu prințese, pentru că mi-am dat seama că e în zadar să-i repeți copilului întruna cum să mănânce frumos, să stea drept la masă sau să se poarte adecvat: ori nu te va auzi, ori va interpreta acest lucru ca pe un reproș la adresa lui.

„Mama, de ce nu mai există prințese adevărate, prințese care să arate ca Sisi?“ m-a întrebat de curând Ann Kathrin. Și-n loc de răspuns am inventat o poveste prin care am făcut-o să înțeleagă că trecerea timpului e un proces pe care nu îl putem controla, exact așa cum nu putem controla trecerea de la un anotimp la altul.

Toate aceste povești și povestioare contribuie la construirea universului copilului meu, fac parte din educația lui, iar rezultatele nu întârzie să apară. Eu chiar simt efectele acestui fenomen, să-i zicem așa, în care copilul învață nu doar prin ceea ce suntem sau ceea ce facem cu el sau pentru el, ci și datorită poveștilor cu care îl înconjurăm. Momentul poveștilor este și distractiv, și educativ. Este interacțiunea care captează atenția copilului, îl ajută să-și înțeleagă emoțiile, să cunoască confruntarea dintre bine și rău și să învețe să aleagă binele.

Poveștile sunt eficiente și în terapia copiilor cu autism și ADHD. Acestea sunt felul în care un părinte îi poate echilibra trăirile la nivelul înțelegerii lui.

Evident că a trebuit să țin viu interesul copilului de la un capăt la altul al poveștilor pe care i le inventam. „Se va întâmpla ceva rău?“ mă întrerupea Ann Kathrin adesea. Mi-am dat seama că nu poate fi totul doar într-o lumină complet pozitivă, însă putem înlocui agresivitatea cu suspansul. Partea frumoasă este că treptat am implicat-o și pe Ann Kathrin în construirea firului epic al poveștii. Mă opream și o întrebam cum și-ar dori să continue povestea sau ce elemente ar prefera să adăugăm. Astfel, poveștile mele au devenit și poveștile ei, iar relația noastră devine tot mai strânsă.

Ann Kathrin m-a convins să pun pe hârtie o parte din poveștile noastre, iar eu i-am promis că de 1 Iunie o să apară această carte cu povești, care se va numi „Zâne, prințese și lumea așa cum o vedem noi“. Este vorba despre cinci povești despre o lume din care putem învăța valori și lecții de viață. Sunt poveștile mele și ale fetiței mele. Povești pe care sperăm să le îndrăgească și alți copii.

Nu o să vă divulgăm prea mult din conținut, însă vă asigurăm că sunt povești frumoase. O să întâlniți în carte o lume a florilor – unde totul, dar absolut totul e creat din flori și o veți cunoaște pe Zâna Curcubeu – cea care a colorat universul, inspirată fiind de sunetele din natură; o să treceți și prin Regatul păsărilor – unde veți descoperi cât de mare poate fi iubirea unui părinte pentru copilul său. O avem și pe Zâna Spic de Grâu, povestea căreia descrie lupta pentru putere și confirmă că, atunci când faci lucrurile cu drag, dedicare și pasiune, nu ajungi doar la putere, ci ajungi la inima unui om. Simpatică este și Prințesa Oac Oac, a cărei poveste confirmă că iubirea sinceră destramă orice rău din jur.

Lumea copiilor noștri o creăm noi și… primul început pot fi poveștile. Încurajez mamele să inventeze povești. M-aș bucura să avem pe rafturile din librării cât mai multe cărți scrise de mame.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii