Cautare




, Redactor

Reporter în căutare de oameni și povești.

Travel |
|

Polonia la pas

Primul meu concediu adevărat (nu vacanță) a însemnat o excursie în Polonia. Am ales două orașe, aflate la vreo 250 de kilometri distanță: Cracovia și Wrocław. Motivul a fost cât se poate de simplu. Voiam să văd și altceva în afară de capitalele din Occident. În plus, tot auzisem numai lucruri bune despre această țară și despre felul în care își pune în valoare istoria, cel mai adesea complicată, ca a oricărei țări din estul Europei.
shutterstock_740980051

Am ajuns în Polonia după aproape două zile de mers cu mașina; prima, evident în România, care, în lipsa drumurilor, s-a scurs greu. Cealaltă, mai ușor căci până și slovacii au autostrăzi. Ca să nu mai zic de peisajele absolut superbe care m-au însoțit până la intrarea în Cracovia.

Fosta capitală a Poloniei (până în 1596, când regele Sigismund al III-lea Vasa a mutat-o la Varșovia) este al doilea oraș ca mărime din țară. Te copleșește din punct de vedere istoric, pentru că fiecare colț amintește de o anumită perioadă din lunga și tumultuoasa sa existență. Prima atestare scrisă a orașului datează din 966, când Cracovia a fost descrisă ca târg de seamă. Astăzi, deși păstrează ceva din savoarea târgului de odinioară, este populat de tineri care vin să studieze și de turiști din toată lumea.

Am început explorările cu Orașul Vechi, sau Stare Miasto în limba polonă. Mai exact cu Rynek Główny, cea mai mare piață medievală din Europa. Mi s-a părut că de aici se aprinde și se stinge lumina în toată Cracovia. Localnici, turiști, meșteri populari, artiști stradali, trăsuri trase de cai, terase, magazine, muzee de jur împrejur, biserici (aproximativ 100 în tot orașul). Important de spus este că arhitectura Orașului Vechi a supraviețuit dezastrelor din trecut, păstrându-și înfățișarea din Evul Mediu. Cred că polonezii au înțeles mult mai bine decât noi necesitatea restaurărilor; eu am pierdut numărul șantierelor și al muncitorilor cățărați pe schele.

Un alt loc la care am vrut neapărat să ajung a fost cartierul evreiesc Kazimierz, unde s-a filmat Lista lui Schindler, celebrul film al lui Steven Spielberg. Aici au locuit, până la cel de-al Doilea Război Mondial, majoritatea evreilor din Cracovia. În prezent, districtul găzduiește numeroase sinagogi, restaurante atât cu specific evreiesc, cât și polonez, cafenele, berării și librării. Atmosfera este foarte degajată, iar de la terase se aude klezmer – o muzică tradițională a evreilor nomazi, despre care am auzit prima dată la un american venit în România să studieze muzica lăutărească. Recomand de vizitat în Kazimierz Vechea Sinagogă – Stara Sinagoga, construită între anii 1407 și 1492, dar care astăzi adăpostește o aripă a Muzeului de Istorie cu accent pe viața evreilor din Cracovia. Dacă am ajuns până aici, era păcat să nu traversez Vistula și să nu mă opresc la fabrica lui Oscar Schindler, transformată într-un muzeu care prezintă drama poporului polonez în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Piața Rynek, pe care o pomeneam anterior, devenise Adolf Hitler Platz. Iar ăsta este un exemplu minor pe lângă toate atrocitățile care au avut ca destinație finală Auschwitz-ul.

Dacă este ceva care nu m-a impresionat pe cât mă așteptam a fost castelul Wawel, compus din mai multe muzee. Pentru că nu se pot lua bilete on-line, am stat la o coadă de aproape două ore, iar locurile pentru apartamentele regale și grădini (atracțiile principale) se epuizaseră. În schimb, catedrala Wawel, aflată în același complex, merită văzută. Este unul dintre locurile cele mai încărcate de istorie din Cracovia – a avut timp, în aproape o mie de ani de existență; sunt înmormântați aici regii Poloniei, dar și eroi și personalități naționale.

Ne mutăm mai la vest și ajungem în Wrocław, un oraș cu un nume greu de pronunțat și cu o istorie îndelungată. Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Wrocław a aparținut nemților și se numea Breslau. Când am ajuns în piața centrală, Rynek, arhitectura locului mi-a amintit de clădirile superbe din Amsterdam. Doar că aici nu erau strâmbe.

Nu credeam să întâlnesc atâția turiști în Wrocław. Dar nici nu ar avea cum să fie altfel având în vedere cât de încântătoare și de relaxată este atmosfera. Așa că am vrut să mă bucur de ea. M-am pierdut pe străzile mai mici sau mai mari, am făcut poze și am căutat pitici. Dacă nu știați, orașul are vreo 300 de statui de pitici, fiecare cu propria identitate; în jurul lor, roiuri de oameni care așteaptă să-i fotografieze, amintind de mișcarea de disidență Orange Alternative care a luptat împotriva regimului comunist.

Merită să vedeți Primăria, Muzeul Național din Wrocław, Insula Tumsky (unde se află și Catedrala din Wrocław, cea mai veche din Polonia), Grădinile Japoneze și, foarte aproape, Fântâna Multimedia. Timp de vreo jumătate de oră, am asistat la un show de apă și lumini acompaniat de muzică clasică. E locul ideal să te așezi pe iarbă și să te relaxezi privind dansul apei. Și să nu uit, mergeți și la Hydropolis, un muzeu high-tech, dar extrem de educativ, despre tot ce are legătură cu apa pe Terra: de la mări și oceane cu toate ecosistemele specifice până la o replică a batiscafului Trieste.

După atâtea povești și mulți kilometri de mers pe jos, a venit și timpul concluziilor. Pozitive. Din punctul de vedere al finanțelor, Polonia este o țară accesibilă; mâncarea este bună și au multe feluri de a pregăti cartofii, o adevărată bucurie pentru mine, care sunt un mare fan. Preparatul tradițional se numește pierogi sau colțunași la noi – e vorba de găluște din aluat cu diverse umpluturi (carne, cartofi, brânză, varză). Berea e rece și nu scumpă, iar vodca se găsește cu tot felul de arome. Localnicii sunt prietenoși și au mulți copii. Doamnele sunt fix cum se spune – foarte frumoase și elegante. Ba chiar și unii domni.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii