FacebookTwitterLinkedIn

În 2019, la Business Roundtable s-au redefinit direcțiile scopului organizațiilor mari pentru a include multe părți interesate – stakeholders. ESG (Environment, Social, Governance) a câștigat imediat multă tracțiune printre investitori din toate domeniile și consumatorii își arată clar preferințele pentru mărci „purpose-driven”, în timp ce la toate nivelurile, în orice fel de muncă, cei care muncesc își doresc mai mult sens, mai mult conținut din munca lor și nu doar rezultatele seci (e.g. am zugrăvit o casă; am ridicat un bloc, am tăiat 250 de bușteni… etc).

Profesorul meu de la Columbia Business School, Hitendra Wadhwa, care este și fondatorul Mentora, are un curs fabulos pe tema scopului – organizațional și personal, deopotrivă. Din studiile făcute de el și de echipa lui, am aflat multe despre pericolele definirii scopului unei organizații și am ales mai jos câteva învățături din lucrările lui.

Google a încercat să organizeze informația existentă în lume și să o facă universal accesibilă și utilă și, iată, descoperim cum parte din această informație nu este deloc utilă, ba, dimpotrivă, și prin accesibilitatea acesteia lumea devine mai săracă. Sau Facebook: a vrut să ofere oamenilor puterea de a crea comunități și de a aduce oamenii mai aproape unul de altul.

Iată însă că social media „se joacă” cu mințile copiilor și îi îndepărtează de la studiu și de la valori, iar impactul asupra adulților este încă greu de măsurat, însă puternic vizibil deja. Alt exemplu este industria serviciilor profesionale, care a pornit cu etosul de a servi nevoile clientului. Controverse recente dovedesc însă că deservirea nevoilor unui client (e.g. corporație) poate duce la impact negativ sau, uneori, dezastruos pentru societate.

Problema definirii scopului și a felului în care acesta se schimbă în timp nu afectează doar câteva organizații. Ramificațiile negative ale urmăririi scopului organizațional sunt peste tot. Poluarea cu plastic aruncat peste tot, exploatarea muncii copiilor, mâncarea procesată care duce la boli cornice. Aproape fiecare companie este ca o casă de sticlă, așa încât „să nu aruncăm pietre unul spre altul”. Dar atunci ce este de făcut?

Companiile nu trebuie să își abandoneze scopul, desigur. Invitația profesorului Wadhwa pentru organizații este ca acestea să fie puțin mai atente și mai smerite (e.g. „humble”) în a-și urmări atingerea scopului cu orice preț. Să fim atenți că nu suntem eroi dacă, pe de o parte, facem lumea mai bună, iar, pe de altă parte, neintenționat, o facem mai rea; să fim conștienți și că (aproape) orice inovăm poate fi interpretat sau folosit și spre rău și să ne asumăm responsabilitatea pentru asta, investind resurse și pentru a neutraliza răul, nu doar pentru a amplifica binele.

Ca rezultat, să ne definim mereu, împreună cu scopul, și un plan de acțiune de neutralizare a efectelor urmăririi îndeplinirii scopului. Ideea aceasta nu este deloc nouă și nici nu îmi aparține. Este, în fapt, una dintre cele mai vechi idei de educare și de responsabilizare din istoria omenirii, folosită de toți cei care au fost părinți. Este la bază intuitivă și științifică deopotrivă ca părinții nu doar să își hrănească și să își educe copiii, dar și să îi învețe disciplina și construirea unui caracter puternic, cu valorile comunității. Știința a spus deja destul de clar cât de mult râu și câtă tragedie există în viețile oamenilor atunci când produsul (e.g. copilul) este „lansat” în lume cu traume adânci, din copilăria mică.

Extrapolând și cu rezultate dovedite de cercetare, același lucru se întâmplă cu o corporație. Liniile aeriene sunt un exemplu bun. Scopul lor este să ofere o modalitate rapidă și ușoară de a călători în jurul lumii. Unul dintre riscurile imediate este terorismul. Majoritatea liniilor aeriene colaborează cu guvernele pentru ca scopul lor să nu fie deturnat și, astfel, întăresc securitatea și regulile de comportament în avion și în aeroporturi.

Răul se întâmplă mai ales când efectele sunt pe termen lung și ascunse o vreme, așa cum este, de exemplu, poluarea intensă pe care o fac avioanele. Atunci este momentul în care organizațiile se îndepărtează de la scopul lor inițial și ajung să facă rău societății.

Profesorul Hitendra Wahdwa a definit o serie de unghiuri din care să privim când o organizație analizează cum să combată efectele negative ale scopului cu care a pornit. De la a face proiecții detaliate în viitor la a construi scenarii alternative ale impactului fiecărei inovații, la a pune în practică cu mare atenție și cu responsabilitate deplină și până la o constantă legătură cu societatea, prin impactul pe care orice decizie
majoră a organizației îl are asupra oamenilor.

La o primă vedere, acestea par vagi și sunt departe de noi, cei care muncim zi de zi în organizație și care avem scopul fiecărei zile, al lunii, al trimestrului. Așa este, în fapt. Responsabilitatea majoră pentru atenția la cele despre care am vorbit este a membrilor boardului, a guvernanței corporative, a liderilor organizațiilor, care trebuie să aibă amplificată conștiința deciziilor și a acțiunilor lor.