Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Comentarii/Editoriale |
|

Pe cine iubești mai mult…?

Petre_Barbu.jpg
Două campanii mi-au atras atenția în această primăvară. Aparțin unor concurenți telecom redutabili. Ambele au promovat concepte asemănătoare: „fără limită”. Ambele s-au duelat în aceeași perioadă. Ambele au mizat pe emoții. Cine a câștigat, Vodafone sau Cosmote?

La întrebarea tâmpită „pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata?” aș răspunde că sunt mai apropiat de spotul „Profesoara”, care promovează abonamentul „No Limit” de la Cosmote, decât de clipul „Sărutul” de la Vodafone RED (minute și SMS-uri nelimitate în orice rețea).

Explicația mea ar fi că au trecut ceva ani peste mine și că sunt în măsură să recunosc ce a însemnat munca profesorilor care „m-au făcut om”. Nu-i mai puțin adevărat că și sărutul este declanșatorul unor amintiri străbătute de un fior emoțional. Sunt două nuclee emoționale puternice. 

Este evident că spotul „Profesoara” de la Cosmote poartă amprenta (deja inconfundabilă) a agenției Papaya Advertising, în speță Robert Tiderle. Papaya ne-a răvășit pentru prima dată cu spotul „Fluturele” (Cosmote). (Acum s-ar putea pune aceeași întrebare tâmpită: care îți place mai mult, „Fluturele” sau „Profesoara”?)

A urmat „Veteranul” (tot Cosmote) și cele două spoturi „Salvați Roșia Montana” (cu Maia Morgenstern și Dragoș Bucur). Am notat cele mai importante creații din ultimii ani. Și este evident că Papaya și-a făcut un renume de a săpa din ce în ce mai adânc în străfundurile relațiilor umane pentru a scoate (la lumină) emoția. Uneori, a „întins coarda”, după gustul meu, în spoturile pentru „Salvați Roșia Montana”. Dar ce-i mult nu strică… în publicitate!

Cred că spotul „Profesoara” atinge emoțional un public matur și în vârstă. Nu pentru că apare actorul Radu Beligan. Cred că genul acesta de relație elevi-profesor este resimțit doar de cei peste care s-au așternut câteva straturi de înțelepciune. Și mai cred că, în halul în care arată școala românească de azi, cu violența (ascunsă sub preș), cu statutul degradat al profesorilor, cu deruta tinerilor lipsiți de responsabilități și influențați de mediocritățile ce apar în spațiul public, cu probleme legate de consumul de alcool și droguri, acest spot creat de Papaya nu atrage atenția adolescenților.

Altfel spus, pe o relație profundă ca cea din „Profesoara” tinerii  (și nici părinții lor buimăciți de criză) nu sunt dispuși să dea prea multe parale emoționale. În plus, nici nu-mi fac iluzii că „ai noștri tineri” știu ceva despre Radu Beligan. Mă tem că vorbele marelui actor sunt „gloanțe trase” pe lângă acest public.

Mult mai incitant pare „Sărutul” făcut de la Vodafone RED. Este un spot mai sărac emoțional, foarte alert, dar rece, asamblat corect, ca un automobil făcut de niște meseriași care nu au vreme să-l șurubărească, să caute „finețuri”, să mediteze la „sensul vieții” sau să țină eseuri de la catedra publicității. Spotul este ajutat să rămână memorabil și de colana sonoră a unui șlagăr la modă al solistei Pink. Sărutul acesta,  ce străbate clipul și… viața, cred că a avut un impact mai mare în rândul tinerilor. Sărutul rămâne un mister la orice vârstă, dar și o comunicare de neuitat, vrea să ne transmită Vodafone, care și-a calculat foarte bine „publicul-țintă” în care „trage”. Și cred că a făcut numeroase „victime”.

Cele două spoturi, dincolo de preferințe sau simpatii, mai arată că publicitatea nostră nu s-a scufundat cu totul în isteria generată de evenimentele legate de Ordonanța de Urgență a Guvernului, ce restricționează cumpărarea de publicitate TV de către agențiile de media. Sunt și o dovadă că aceste companii (și nu sunt singurele) au strategii bine ancorate în piață, ce nu sunt afectate de aberațiile politicienilor care ne mutilează viața.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii