În mijlocul galeriei pointiliste regăsim Le Cirque, tabloul lui Georges Seurat. Creat din milioane de stropi minusculi de culoare, tabloul ilustrează o acrobată balansându-se elegant – şi într-un perfect echilibru – pe un puternic cal de curse în mișcare. Dinamismul lucrării este exploziv, într-o asemenea măsură, încât picăturile de culoare radiază dincolo de pânză, pe ramă, acest detaliu constituind o expresie a modernității unice a lui Seurat.
Tehnica pointilistă își are rădăcinile în teoria culorilor a chimistului Michel Eugène Chevreul. Acesta a descoperit că strălucirea anumitor tonuri este amplificată atunci când sunt juxtapuse cu tonuri complementare. În acest fel, mici picături de culoare pură se aplică pe pânză, fără să se amestece, ceea ce permite nuanțelor să strălucească nestăvilite, iar combinaţia lor reconstituie imaginea unitară în ochii privitorului. Pointiliștii nu au urmat tradiția impresioniștilor care pictau direct în natură, ci mai întâi creau schițe în aer liber, urmând ca apoi să desăvârşească picturile, meticulos, în studio. Mișcarea pointilistă reprezintă, așadar, o abordare mai metodică decât a impresionismului, în sensul că natura nu este doar observată, ci i se potenţează vivacitatea.
Musée d’Orsay nu este singurul muzeu care prețuiește şi expune inovațiile artiștilor neo-impresioniști. De cealaltă parte a Senei, Musée Jacquemart-André a găzduit în această vară expoziția „Signac – Les Harmonies Colorées”, celebrându-l pe artistul pointilist Paul Signac, prieten și coleg cu Seurat.
Jacquemart-André este, fără îndoială, muzeul meu preferat din Paris. Deschis publicului în anul 1912, muzeul a fost, inițial, reşedinţa colecționarilor de artă Édouard André și Nélie Jacquemart. Apartamentele private și saloanele de recepție au rămas în condiţia lor inițială și găzduiesc tablouri extraordinare în stil rococo de Jean-Honoré Fragonard, François Boucher şi Elisabeth Vigée Le Brun.
Ascuns privirii, la etajul 1, se află Muzeul Italian, o galerie dedicată în întregime colecției de artă renascentistă strânsă de proprietari în urma vizitelor în Italia. În secolul al 19-lea, invitații balurilor puteau admira colecția Jacquemart-André, în toată splendoarea ei, în salonul dedicat recepţiilor, dar în galeria italiană aveau acces doar câțiva prieteni apropiați sau colecționarii de artă care solicitau expres să vadă cu ochii lor tărâmul secret. Pereții galeriei sunt decorați cu picturi de Sandro Boticelli, Paolo Uccello și Perugino, iar obiectele ecleziastice colecționate de Nélie accentuează sanctitatea galeriei, devenită un veritabil templu al mișcării renascentiste.
Motivată de practicile de colecționare ale fondatorilor muzeului, echipa curatorială Jacquemart-André caută să expună piese din diverse mișcări de artă care induc un veritabil sentiment de joie de vivre. Expoziția „Signac – Les Harmonies Colorées” urmărește evoluția stilului pointilist al artistului în special din perioada 1892-1897, când Signac trăia și lucra în Saint-Tropez. Artistul a căutat să surprindă în lucrările sale luminile mistice ale Coastei de Azur care îmbăiau în apus vasele de pescuit din porturi și pinii, în bogate nuanțe de albastru, violet, roz, portocaliu și galben. În expoziție se pot admira nenumărate schițe în acuarelă făcute en plein air care ilustrează procesul artistic al lui Signac. Expoziţia reuneşte şi operele mai multor colegi pointilişti de-ai lui Signac, precum Henri-Edmond Cross, Camille Pissaro şi, de asemenea, ale pictorului figurativ Maximillien Luce.
Inspirată de Signac, m-am îndreptat către Saint-Tropez. Deşi în locul vaselor de pescuit se află acum ambarcațiuni mult mai sofisticate, am regăsit pitorescul cromatic pastelat al aşezării, rămas aidoma și de neconfundat cu cel al tablourilor. În micul Musée de l’Annonciade – situat discret în portul Saint-Tropez – am fost încântată să descopăr o frumoasă pictură aparţinând lui Cross ilustrând două doamne elegante desfătându-se pe plajă alături de copii lor, la umbra unui pin uriaș… plus ça change, plus ç’est la même chose!
