Cautare




, Contributor

UP by Forbes |
|

Parfumul ca simbol al discreţiei – UP by Forbes

Conduce una dintre cele mai rafinate case de parfumerie. Lucrează doar cu maeştrii acestui domeniu, oferindu-le toate resursele necesare pentru a crea fragranţe memorabile. Puredistance, afacerea condusă de Jan Ewoud Vos, este cu totul străină de ideea de compromis.
Puredistance-Founder-Jan-Ewoud-Vos-02-HR_1

Up: Frumuseţea perenă e conceptul-cheie pentru filozofia brandului Puredistance. Ce înseamnă asta în viziunea ta?

Jan Ewoud Vos: E frumuseţea pieselor lui Chopin sau a moştenirii lui David Bowie, dacă e să luăm un reper mai recent. E frumuseţea arhitecturii romane şi a pânzelor lui van Gogh sau Picasso. Vorbesc despre acea frumuseţe profundă, care impresionează generaţii după generaţii. Acesta este scopul meu: să creez o colecţie de parfumuri şi un stil care să fie o bucurie pentru toate simţurile.

Up: Extravaganţă, eleganţă discretă – care dintre ele caracterizează cel mai bine viziunea ta asupra parfumeriei?

Jan: Eleganţa discretă. Mie în general nu-mi place să produc stridenţe, să epatez. Prefer subtilitatea. Poate că ştii, tenisul este una dintre marile mele pasiuni. Când mă uit la Roger Federer mă gândesc la eleganţa discretă, în cea mai pură reprezentare. Prefer un Aston Martin gri unui Ferrari roşu. Şi mai cred că extravaganţa, aşa cum este ea stimulată de internet şi de social media, este supraestimată. Oricine se poate face auzit oricând, e foarte uşor. Dacă te gândeşti să-ţi faci temele, să te pregăteşti, să cercetezi, să evaluezi, să regândeşti lucrurile, să le perfecţionezi şi de-abia apoi să vorbeşti, să publici sau să lansezi ceva – deja ai trecut în altă categorie. E un proces care nu se desfăşoară la suprafaţă, dar, după mine, e mai valoros, creând mai multă frumuseţe, aducând mai multă înţelepciune şi contribuind la a face lumea mai bună, până la urmă. Dar cred că e o chestiune de echilibru – doar ce l-am menţionat pe Bowie, om care m-a influenţat mult şi a cărui carieră numai de extravaganţă nu a fost lipsită.

Up: Formaţia ta este în domeniul designului şi fotografiei. De ce ai început un business în parfumerie? Cum ai făcut legătura între aceste domenii?

Jan: Pot să îmi folosesc talentele şi pasiunile în construirea brandului: le dau direcţia artistică parfumierilor, desenez flaconul şi ambalajul, transpun în imagini ADN-ul Puredistance, călătoresc prin întreaga lume, reprezentându-mi brandul. Şi, în cele din urmă, îi fac fericiţi pe oameni prin această experimentare completă a eleganţei şi frumuseţii.

Up: Brandul tău a fost fondat în 2002 şi a devenit rapid foarte apreciat de cunoscătorii în materie de parfumuri din întreaga lume. Cum s-a întâmplat acest succes?

Jan: La Puredistance s-au folosit mereu cele mai bune ingrediente şi cele mai scumpe materiale. Am lucrat cu cele mai mari nasuri din lume, dându-le buget fără restricţii pentru ingrediente şi acordându-le tot timpul pentru a veni cu ceva cu adevărat frumos, o creaţie care să aibă suflet. Da, folosesc multe superlative, dar acesta e adevărul. Nu am făcut compromisuri, ne-am menţinut mereu în zona exclusivităţii. Plus că sunt norocos să am o echipă foarte talentată şi motivată în jurul meu. Şi am avut răbdare, înaintând puţin câte puţin.

Up: Parfumeria de nişă este o lume mică, dar intens concurenţială. Cum au fost primii ani ai afacerii?

Jan: Dificili. Dar şi distractivi. Primii ani au fost ca în Vestul Sălbatic. Trebuia să învăţăm totul, nu existau scurtături. Dar mie îmi plac provocările. Nu mă dau bătut niciodată. Am ştiut de la început că va trebui să am răbdare şi să nu fac compromisuri în privinţa calităţii sau eticii. Acum sunt mândru când văd parfumurile din colecţia noastră în cele mai frumoase magazine din lume.

Up: E greu să conduci un business independent în domeniul parfumeriei? Care sunt provocările?

Jan: N-a fost chiar atât de greu până acum pentru că am finanţat totul din resurse proprii; compania nu are datorii. Apoi, cum noi suntem exclusivişti, nu vindem în cantităţi mari – şi nici nu am putea s-o facem. Eu cred că lipsa excesului înseamnă frumuseţe. Iar în ce mă priveşte, vânzările în volum mare m-ar stresa prea tare. Mie îmi place latura asta personală, umană pe care nu o găseşti decât în lucrurile la scară mai mică. Aşa că în loc de a mă concentra pe volum, am investit în oamenii, retailerii, furnizorii şi clienţii potriviţi. Calitate înainte de toate!

Cum n-a existat nici presiunea băncii sau a vreunui investitor, beneficiez de timp pentru a proceda astfel. Aşa că, una peste alta, nu a fost greu. Deşi au existat şi momente dificile, dar nu care să producă suferinţă adevărată. Cea mai mare provocare a fost să ne dăm seama în cine poţi avea încredere în businessul acesta. Ştii, e o chestiune care mă deranjează uneori – mă refer la faptul că văd în lumea parfumeriei oameni care nu au viziune, dar care vor să se îmbogăţească repede oferind produse de calitate slabă şi spunând poveşti neadevărate.  Altfel, ei sunt indivizi plini de pretenţii.

Din fericire, noi am investit zece ani pentru a construi pas cu pas această lume a frumuseţii numită Puredistance, iar acum chiar şi cei care nu se pricep deloc la parfumuri îşi dau seama imediat de diferenţa existentă între fragranţele din colecţia noastră şi produsele care au fost făcute în absenţa viziunii sau pasiunii reale.

Up: Ai colaborat cu cei mai mari parfumieri  ai lumii, cu Annie Buzantian, Roja Dove şi Antoine Lie. E necesar ca ei să împărtăşească aceeaşi viziune sau ai vrut ca Puredistance să fie o combinaţie de perspective diferite?

Jan: Îmi place să lucrez cu parfumieri diverşi. Tocmai am lansat Sheiduna realizat de Cécile Zarokian. Voi începe, la Paris, colaborarea cu un alt mare nume al domeniului, pe care îl păstrez deocamdată secret. Fiecare parfumier are propriul stil, propria forţă, la fel ca un pictor sau ca un muzician. Rezultatul este că Puredistance Master Perfume Collection este foarte echilibrată şi acoperă multe orientări. Aşadar, lucrez cu parfumieri diverşi pentru că îmi doresc punerea laolaltă a mai multor perspective.

Up: Cum a crescut colecţia Puredistance?

Jan: Răspunsul ar trebui să fie o carte. O carte care chiar este în curs de scriere, doar că mai e nevoie de câţiva ani pentru a fi terminată. Am trecut prin prea multe momente incredibile în acest timp, aşa că am simţit că cineva care iubeşte parfumul, cineva care se pricepe la scris şi care este îndrăgostit de Puredistance trebuie să povestească despre frumuseţea, lupta şi miracolele care sunt parte din această lume a casei noastre. Îţi voi trimite un exemplar când va fi publicată!

Up: Nu faci clasica diferenţiere între parfumuri feminine şi masculine şi totuşi nu le marketizezi drept unisex. De ce ai procedat aşa?

Jan: Filozofia e simplă. Miroase, gustă, vezi, ascultă! Apoi închide ochii şi urmează-ţi simţurile. Ele îţi vor spune adevărul. Nu lăsa un sistem sau o mare companie să dicteze ce porţi, ce mănânci, ce parfum foloseşti. Decide tu!

Up: De ce sunt amintirile noastre atât de des legate de parfumuri? De ce e simţul olfactiv atât de bine conectat la emoţie?

Jan: Se pare că creierul nostru este foarte bun la înmagazinarea experienţelor cu valenţe olfactive. E un subiect pentru oamenii de ştiinţă; nu ştim încă foarte bine cum funcţionează acest lucru. Dar ce pot să-ţi spun e că, atunci când simt miros vegetal, mă gândesc la vremurile când eram copil şi chiuleam şi stăteam în iarbă la soare.

Citește și Cinci secole de modă – UP by Forbes

Up: Care este numele parfumului de care te simţi cel mai legat?

Jan: Puredistance I spune perfect povestea noastră despre eleganţa discretă, aşa că el mereu va avea un loc special în inima mea. Cu el a început totul. De Puredistance White sunt foarte mândru – visul meu de a-i face pe oameni fericiţi chiar s-a transformat în realitate cu această fragranţă. Trebuie să spun că am utilizat Chanel Antaeus timp de 35 de ani… aşa că şi de acest parfum sunt foarte legat. Mai ales de versiunea mai veche. Acum încep să mă simt tot mai ataşat de parfumul Puredistance care este în curs de dezvoltare.

Up: Ai un moto după care te ghidezi?

Jan: Carpe diem! Văd cum mulţi suferă pentru că nu duc viaţa pe care le-ar plăcea s-o ducă. Cred că le e frică să-şi trăiască propria viaţă. Vorbesc despre frica de respingere, despre nesiguranţe… Dar dacă tragi obloanele, viaţa nu o să vină să-ţi bată la uşă. Va uita de tine, de vreme ce nici ţie nu-ţi pasă de propria persoană suficient, de omul care eşti în realitate. Şi apoi, brusc, totul se poate încheia. Şi mai sunt şi regretele. În ce mă priveşte, nu vor exista regrete pentru că încerc să-mi trăiesc cum trebuie viaţa în fiecare zi. Nu-i uşor. Şi nu dai peste succese la tot pasul. Nici nu satisfaci întotdeauna aşteptările celor din jur. Dar a trăi aşa îţi aduce satisfacţii şi este un lucru eliberator.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii