Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Afaceri |
|

Parcelarea Filipescu – Triunghiul imobiliar al luxului bucureștean

Zona cuprinsă între Bulevardul Aviatorilor și Piaţa Dorobanţi este considerată triunghiul imobiliar al luxului absolut. Construcţiile din acest perimetru cunoscut ca parcelarea Filipescu - apărute la începutul secolului trecut sub numele unora dintre cei mai bogaţi oameni ai vremurilor şi semnătura unor arhitecţi celebri - sunt considerate astăzi cele mai valoroase din Capitală.
1

Parcelarea Filipescu a reprezentat la începutul secolului XX , potrivit istoricilor, cea mai importantă iniţiativă antebelică ce a contribuit la extinderea oraşului Bucureşti.

Aici se află unele din cele mai bine cotate vile din Bucureşti, precum şi cel mai scump imobil aflat pe piaţă la vânzare, la preţul de 15 milioane de euro, promovat de Regatta Imobiliare

Parcelarea Filipescu

În secolul XIX, fosta moşie de vară a Filipeştilor, care avea ca puncte de reper capătul Podului Mogoşoaiei şi începutul drumului spre Braşov, era reşedinţa unei singure familii. Moşia a fost parcelată şi vândută de ultimul urmaş al familiei, Alexandru I. Filipescu, în 1912-1913, sub formă de loturi de diferite mărimi şi forme, la preţuri care au permis doar accesul elitelor acelor vremuri şi doar în condiţii stricte, astfel încât zona să devină un reper al luxului, aşa cum existau deja în alte capitale europene. Planul pe care proprietarul l-a înaintat atunci primăriei avea o compoziţie elegantă, cu parcele generoase, care să le permită celor mai valoroşi arhitecţi ai acelor vremuri, să realizeze proiecte arhitecturale deosebite.
Înainte de vânzare, proprietarul a decis numele aleilor din parcelarea sa, cinstind memoria membrilor familiei Brâncoveanu-Bibescu-Filipescu. Aşa au apărut Aleile Alexandru, Vulpache, Elisa Filipescu, Zoe sau Modrogan.

Regulamentul de construcţie era asemănător parcelărilor bucureştene anterioare: construirea de vile izolate din toate părţile, retrase de la stradă cu cel puţin 4 m., înalte de 7-14 m. până la cornişa principală

Autoritatea locală a solicitat ca proprietarul să planteze sute de copaci, să asigure iluminatul aleilor şi spaţiu suficient pentru aceste străzile din perimetru, de 12 m lăţime pentru cele interioare şi 14 m lăţime pentru cele exterioare. Imobilele care urmau să fie ridicate aici trebuia să fie izolate şi aflate la o distanţă de cel puţin patru metri faţă de stradă. Nici înălţimea nu a fost lăsată la întâmplare, ci au fost aplicate regulile din zona centrală, care nu puteau fi mai mici de 7 şi mai mari de 14 m, până la cornişa principală. (sursa: Oana Marinache, în lucrarea “Parcul Filipescu – 100 de ani de arhitectură românească”).

.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii