Cautare




, Contributor

500 miliardari |
|

Ovidiu Buluc

Buluc Ovidiu.jpg
Avere: 50-52 milioane de euro Vârstă: 64 de ani Reşedinţă: Bucureşti Domeniu: industria farmaceutică

Pentru Ovidiu Buluc, criza economică e doar o etapă prin care mediul economic şi implicit companiile pe care le deţine trebuie să treacă. Problemele de cashflow ale partenerilor de afaceri îl neliniştesc, dar nu îl sperie. A avut parte şi de experienţe mai neplăcute. Aventura lui Buluc în fruntea Farmexim a început în 1990, când Guvernul Petre Roman a înfiinţat întreprinderea de stat Farmexim, care se ocupa cu importul de medicamente. „Eu am fost primul angajat al societăţii“, îşi aminteşte el. Mutarea a fost una surprinzătoare, dacă ţinem cont că antreprenorul lucrase până atunci în industria metalurgiei, însă experienţa vastă pe care o avea în relaţiile comerciale externe l-au recomandat pentru postul de director al Farmexim.

 

Haosul domnea în întreaga ţară, iar domeniul economic nu era o excepţie. Compania de stat nou înfiinţată, Farmexim, nu avea nici măcar sediu. Salariaţii au lucrat luni bune pe holurile Ministerului Sănătăţii, până când firma şi-a găsit un loc în care să îşi desfăşoare activitatea. Pentru a evita comisioanele suplimentare, Buluc a decis să nu mai livreze medicamentele importate către distribuitorul de la acea vreme, Unifarm, ci să se ocupe personal de distribuţie, prin Farmexim. Mişcarea a fost contestată la acea vreme, dar conducerea ţării, formată din Ion Iliescu şi Theodor Stolojan, i-au permis lui Buluc să desfăşoare activitatea de distribuţie fără probleme. La doar trei ani de la înfiinţare, afaceristul a hotărât să facă un pas important: împreună cu câţiva angajaţi, a făcut o majorare de capital prin care Farmexim devenea societate comercială cu capital majoritar privat (70%).

Un an mai târziu, în 1994, privatizarea a fost definitivată. Afacerile mergeau bine, iar noul acţionar majoritar era mulţumit. Perioada fastă nu avea însă să dureze prea mult. „În 1997-1999 era mult mai greu decât e acum. Erau deprecieri ale leului uriaşe, de 110% într-o lună, inflaţie de 150%“, îşi aminteşte el. În acea perioadă tulbure Buluc a fost nevoit să apeleze la metode neconvenţionale pentru a salva afacerea, ameninţată de instabilitatea pieţei şi mai ales de lipsa banilor. „Făceam tot felul de combinaţii, mai aduceam valută din Turcia… A fost greu, dar am trecut peste acel moment printr-o dezvoltare mai lentă“, concluzionează el. După ce a depăşit ceea ce el numeşte „cel mai dificil moment“, antreprenorul a simţit că Farmexim are nevoie de o schimbare, aşa că a trecut la dezvoltarea regională, construind sedii noi la Cluj, Timişoara şi Iaşi. În acest moment, Farmexim are o reţea de 12 filiale pe teritoriul ţării.

 

Concurenţa devenea tot mai puternică, iar Buluc nu dorea să piardă cota de piaţă, aşa că a luat o altă decizie care urma să schimbe destinul companiei. După criza economică din anii ’90 a inaugurat prima farmacie proprie, în Bucureşti. „La momentul respectiv nu am făcut-o pentru profit, ci pentru a avea un punct în care concurenţii noştri distribuitori să îşi lase ofertele, să avem acces la ele“, explică Buluc. Condiţiile legale erau însă favorabile, iar farmacia se dovedea profitabilă, astfel că a pus bazele formării unei reţele de farmacii, conduse de un departament nou-înfiinţat, cu angajaţi specializaţi în business-ul de retail. În acest moment, reţeaua de farmacii HelpNet a ajuns la o cifră de afaceri anuală de 67 milioane de euro. Aflat la cârma unei companii solide, Buluc s-a gândit întotdeauna la dezvoltare, iar atunci când contextul economic devenea dificil, precauţia era cuvântul de bază. La fel s-a întâmplat şi odată cu criza economică. „Când am văzut că Lehman Brothers dau faliment, am auzit o sonerie. Nu am întârziat cu măsurile de restructurare“, explică Buluc, care a reanalizat costurile şi a constatat că productivitatea diferea foarte mult de la o filială la alta.

Prima măsură a fost închiderea depozitului de la Târgu Mureş şi disponibilizarea a 50 de angajaţi, urmând ca zona respectivă să fie „acoperită“ de filiala de la Cluj. Următorul pas a fost renunţarea la clienţii care întârziau foarte mult plăţile: „Aveam 3.500 de clienţi pe retail, dar am redus numărul lor la 700- 800, care sunt solizi şi cerţi“, explică Buluc. Noul sistem tehnologic implementat în cadrul Farmexim nu permite companiei să vândă marfă către farmaciile cu datorii către companie, astfel că distribuitorul s-a găsit deseori în situaţia în care avea marfă pe stoc şi nu avea cui să o vândă. „Problema e că farmaciile s-au învăţat să lucreze cu marjă de profit de 40% în 2005, iar acum nu se pot adapta condiţiilor de piaţă. Ştiu asta pentru că şi eu am farmacii“, concluzionează el. Cu toate acestea, Farmexim a încheiat anul trecut cu un profit de 2,6 milioane euro, la o cifră de afaceri de 178 milioane de euro. „Am obţinut aceste rezultate cu frâna de mână trasă“, spune antreprenorul. La echilibrul companiei a contribuit şi relaţia bună pe care Farmexim o are cu furnizorii de medicamente, care au înţeles problemele de cashflow din piaţă şi au acceptat amânarea termenelor de plată.

Pentru Ovidiu Buluc, problema datoriilor este demnă de luat în seamă, însă e conştient că situaţia nu este atât de gravă, întrucât are mult mai mulţi bani de recuperat de la partenerii datornici.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii