Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

Octavia Mărginean – Business de lux în New York

Ora exactă a luxului este reglată la New York de o româncă, managerul emblematicului St. Regis Hotel. Two East 55th Street at Fifth Avenue, Midtown East, New York, NY 10022, USA este adresa de la care Octavia Mărginean conduce unul dintre cele mai faimoase hoteluri din lume. Urmează un interviu infuzat cu lecții oneste și povești reale.
0E8A2139

Pentru cei care nu te cunosc, cine este Octavia Mărginean, femeia din spatele legendarului hotel St. Regis din New York?

Octavia Mărginean-Tahiroglu este mama Mayei, soție, mentor, soră, fiică, mătușă, lider și căutător perpetuu a unei versiuni mai bune a sa, în toate aspectele acestei experiențe extraordinare numite viață.

Care este povestea ta, cum ai ajuns din România în America? Cum ai urcat în cea mai înaltă poziție pe care a avut-o vreodată o femeie în St. Regis Hotel din New York?

Venind dintr-un loc unde „Timpul avea cu oamenii nesfârșită răbdare“ (Marin Preda) în New York City, unde „Timpul nu mai avea răbdare“ (Marin Preda), a fost un șoc destul de mare pentru început. România a fost plasa mea de siguranță pentru mult timp.

Câțiva dintre oamenii care mi-au fost mereu alături indiferent de orice s-a întâmplat trăiesc în România – mama mea, tatăl meu și sora mea, Ralu. M-am îmbarcat pentru călătoria în America având doar 50 $ în buzunar, o valiză plină cu lacrimi și un angajament de 10 luni pentru o fetiță pe nume Arielle.

În 1999 eram o studentă cu zero experiență de viață și cu o mai mare determinare decât mama, cea mai hotărâtă persoană pe care o cunosc, alta decât sora mea.

N-am vrut să rămân în SUA, și odată ajunsă în New York, nu am mai vrut să plec. A fost o călătorie neprevăzută, pe care nu am fost pregătită să o fac. Mi-a plăcut viața în România. M-am simțit în siguranță acolo. România a fost tot ceea ce știam. Nu mai părăsisem țara niciodată până în acel moment. Îți poți imagina cum a fost plecarea din Cluj-Napoca și aterizarea în New York City? Privind în urmă, parcă sunt tot mai uimită.

Când vine vorba de vise, acolo de unde vin eu, oamenii privesc visele dintr-o perspectivă diferită de cea din SUA.

Avem dimineți când ne amintim sau nu visele, iar atunci când ni le amintim, le oferim semnificații. Cu toate acestea, „Visele sunt vise, uneori visezi rău şi nu se întâmplă nimic, visul rău e gândul care n-ai scăpat de el, care ţi se cuibărește în suflet şi e numai al tău, venit din păcatele tale“. (Marin Preda – Moromeții).

Am visat vreodată că voi lucra în domeniul hotelier când voi crește mare? Niciodată. Nici nu credeam că pot avea o astfel de pasiune. Îmi place să cred despre mine că sunt o persoană realistă, cu fundament stabil, bine înrădăcinată. Businessul fără sens nu îmi face viața ușoară. S-ar putea să fiu lipsită de profunzime în acest subiect, dar prefer să fie așa. Cu toate acestea, am avut un vis nerealist, acela de a deveni un jurnalist pentru un minut (nu știam ce implică acesta) și un alt vis realist de a deveni profesor, pentru că, pur și simplu, îmi place să văd oameni care evoluează de la copii la oameni mari. Încă mai cred că îți dă un sentiment de împlinire atunci când urmărești un copil pe parcursul lui de a deveni adult și fiind chiar tu persoana care a influențat o viață. A-și aduce ceilalți aminte de tine este un mod pozitiv prin care poți „face diferența“.

Mă simt împlinită și acum când m-am înscris în programul iMentor.org și sunt mentorul unei fete de liceu care va fi prima din familia ei care va merge la facultate. M-am regăsit în ea într-un anumit moment și a fost ușor să ne conectăm și să îi devin mentor. De asemenea, sunt înscrisă în programul Marriott International Mentor/Mentee și am un director al departamentului de menaj și un director al alimentației și băuturilor în calitate de mentorați. Este o oportunitate uimitoare pentru mine să cunosc oameni noi și să mă las absorbită în lumile lor. A avea o asemenea influență contează pentru visurile mele de a-i învăța pe alții.

Evident, îndoiala se strecoară tot timpul, dar este totuși sănătoasă. Întrebările: „Am spus lucrurile potrivite?“, „Am pus întrebarea corectă?“, „Am făcut ceea ce trebuie alegând să petrec astfel timpul în pofida familiei mele?“ își fac loc întotdeauna în mintea mea.

Dar primesc un sprijin uimitor de la soțul meu și cred că toate acestea fac parte din bucuria mea. Sunt foarte recunoscătoare pentru un partener care face posibile toate aceste inițiative. Mă provoc singură, ca să văd cât de mult pot face și care îmi sunt limitele,  pe care apoi le depășesc în fiecare zi.

Mi-am început călătoria ospitalieră de-o viață, fără să știu în ce intru.

Am fost, la un moment dat, hostess în cadrul Steakhouse Shula, din Westin, în Times Square; am lucrat ca Lobby Manager la St. Regis, din New York, Front Office Manager la Soho Grand Hotel, manager și general manager la Tribeca Grand Hotel. Am avut niște slujbe ciudate în colegiu, cum ar fi babysitter, barman, chelneriță.

Există ceva important și atunci când înveți old fashion. Îmi aduc aminte de când lucram la La Baraka, un restaurant francez în Little Neck. Am făcut inventarul cu bucătarul executiv și cu proprietarul, Jean-Luc Sonigo. Am numărat sticlele și am cântărit proteinele. Niciodată nu credeam că acest proces va ajuta vreodată. A fost una dintre cele mai bune lecții pe care le-am învățat. Businessul hotelier are o mulțime de elemente dinamice, iar unul dintre cele mai mari este inventarul.

Cum este să conduci o afacere, precum Hotelul St. Regis, cu o viziune atemporală și atât de sofisticată?

Hotelul St. Regis este un produs pour les connaisseurs. Este o experiență captivantă care furnizează tot ce ai nevoie sau tot ceea ce îți dorești, precum și pretențiile celei mai sofisticate clientele din lume.

Este un business robust având în vedere complexitatea echilibrării fericirii angajaților noștri, comportamentul clienților, creșterea numărului de hoteluri de lux din oraș, întreținerea produsului, calitatea serviciilor și influencerii foarte avizați în social media.

Tehnologia este unul dintre cele mai puternice puncte pe care le avem. Primul nostru proprietar și fondator, John Jacob Astor IV, a fost un inovator și un vizionar al timpului său: am fost primul hotel cu sistem centralizat de căldură, sistem centralizat de aspirare, telefoane în toate încăperile și așa mai departe. Ne mândrim cu păstrarea moștenirii acestei inovații.

Astăzi, la Sf. Regis, poți regla temperatura camerei, apela Butlerul sau închide draperiile la o simplă atingere. Menținerea distincțiilor noastre Five Star și Five Diamond reprezintă o concentrare zilnică pentru toți cei care lucrează aici.

Am sărbătorit de curând primul nostru milion de băuturi Bloody Mary vândute în bar. Suntem casa a ceea ce lumea știe ca „Bloody Mary“, cunoscută aici sub numele de „Red Snapper“. Odată ce oaspeții intră în hotel, ne simțim fericiți dacă reușim să le satisfacem așteptările, să le îndeplinim cerințele și să îi convingem să ne viziteze din nou.

Octavia, descrie-ne o zi din activitatea ta la St. Regis Hotel. Cum arată o zi aici, cu toate provocările și bucuriile pe care le implică munca ta?

Gestionarea tuturor aspectelor operaționale ale hotelului ar fi sinteza a ceea ce fac. Sunt responsabilă cu traducerea tacticilor în planuri operaționale, organizez conducătorii departamentelor și managerii responsabili prin stabilirea obiectivelor SMART și mă asigur că serviciile sunt livrate eficient. În ansamblu, conduc, direcționez, inspir, influențez și aliniez echipe prin provocarea constantă a statu-quoului.

A fi implicat și a contribui la întâlnirile echipei sau la ședințele zilnice reprezintă începutul zilei mele. Am o relație foarte puternică cu toate doamnele și domnii care oferă oaspeților noștri servicii de cea mai bună calitate. Am construit această relație în timp și fiind prezentă în toate zonele hotelului, în plimbări zilnice pentru a-i saluta pe toți asociații și pentru a-i vedea în zonele lor de lucru. De-a lungul acestor plimbări în spațiile publice, „în spatele casei“ și în toate celelalte spații, am ocazia să vorbesc cu o mulțime de asociați și oaspeți. Vocea ambelor grupuri este foarte importantă pentru succesul nostru. Înainte de masa de prânz îmi verific e-mailurile, îmi organizez ziua, mă pregătesc pentru întâlniri și mă asigur că rămân pe drumul cel bun.

Este foarte ușor să fii distras într-un hotel dinamic, precum acesta.

Plângerea unui oaspete îți poate schimba ziua. În cazul în care toate lucrurile merg bine, de obicei am câte o întâlnire pe săptămână cu fiecare șef departament; urmează o reuniune cu un manager pe săptămână, apoi o ședință alături de comitetul executiv, o informare zilnică a operațiunilor cu toți managerii din schimbul respectiv, o întâlnire cu membrii echipei de după-amiază cu care discutăm despre progresul zilei și programul zilelor următoare. Îmi închei ziua cu o plimbare prin hotel, de data aceasta vizitând echipele executive.

Printre lucrurile pe care le mai fac se numără și coordonarea și monitorizarea progresului strategiilor de afaceri și a rezultatelor financiare și planificarea și organizarea diviziei responsabile de camere și a strategiilor de alimentare și de băuturi. Gestionez bugetele și planurile financiare, organizez întâlniri și primiri pentru VIP-uri, mă ocup de verificări aleatorii la fața locului, inspecții ale bunurilor și serviciilor și mă asigur de respectarea și implementarea tuturor strategiilor de brand.

Muncești foarte mult, însă ce îți place să faci în timpul liber?

Sunt proaspătă mămică. Sunt atât de îndrăgostită de fiica mea, încât nu fac altceva decât să petrec timpul cu ea. În zilele de duminică ne place să mergem la Story Time, la Bookculture (un magazin vechi, de modă veche, plin de cărți).

Soțul meu și cu mine ne bucurăm de faptul că bebelușul nostru nu merge încă și luăm prânzul împreună în fiecare duminică (urăște Brunch-ul – soțul meu îl numește o „masă cu ouă supraevaluate“ și cam are dreptate). Mă străduiesc din greu să dorm și să mă odihnesc atunci când Maya se odihnește. Vizităm familia și prietenii în weekenduri și ne relaxăm.

CITEȘTE ȘI Alina Dascălu – Delicatețea în business

De ce New York? Cum ai defini orașul acesta care te-a făcut să rămâi, să îți construiești o familie și o casă aici?

Întâmplarea a făcut ca New York să fie locul unde am venit prima oară. Se spune că trebuie să rămâi acolo unde aterizezi pentru prima dată. Orașul este vibrant, dinamic, excentric și totuși frugal. Este greu să-i sesizezi această parte modestă la prima vedere. Totuși, există: un oraș care te face să te simți bine indiferent cine ești, ce porți, ce diplome ai sau cum ai fost crescut.

Există o nișă pentru toți și pentru gusturile fiecăruia. Îmi place diversitatea orașului. Îmi plac și distanțele lui. Pot fi în atâtea locuri diferite în doar două ore de mers cu mașina: la schi, pe plajă, culegând căpșuni, degustând vinuri, plimbându-mă prin Hamptons sau dându-mă în rollercoast în Coney Island.

Ce a însemnat să fii femeie în timpul carierei tale? Ai simțit vreodată acest lucru ca fiind un avantaj sau un obstacol?

Fiind străin, cu siguranță a ajutat. Cred că newyorkezii și cei care călătoresc iubesc oamenii care vorbesc cu accent. Nu sunt sigură însă dacă fiind femeie a contribuit sau nu la rezultatele mele, dar munca intensă cu siguranță a făcut-o. Cred că femeile lucrează foarte mult, sunt foarte serioase și majoritatea sunt adevărate comori pentru angajatorii lor.

În ultimul timp, există o creștere a numărului de femei care ocupă funcții de conducere în toate industriile. Există o schimbare în cultura occidentală, unde femeile își asumă tot mai multe roluri atribuite în mod tradițional bărbaților.

Spuneai la un moment dat, într-un interviu, că ai fost „un copil hiperactiv nediagnosticat“, iar povestea pe care mi-ai spus-o până acum confirmă această energie uriașă. Cum reușești să faci atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt? Unde găsești forța pentru toate proiectele tale?

Sunt hotărâtă să-mi depășesc mereu limitele. Uneori prea mult, și atunci văd efectele. Eu chiar mă străduiesc pentru a încetini. Nu mi-e teamă de eșec, pentru că nu percep eșecul drept un aspect negativ, ci mai degrabă ca pe o oportunitate de a-mi schimba percepția și de a încerca altceva. Mă hrănesc cu energia oamenilor pozitivi și proiectez optimism pentru cei din jurul meu.

Sunt persoane care fac foarte multe într-un timp scurt, alții care fac mai puține în același interval de timp. Nu mă aștept ca toată lumea să lucreze în ritmul meu.

Respect oamenii care știu să tragă linie în ceea ce privește munca sau așteptările cu privire la ceea ce pot ei oferi, iar eu am încredere în această abordare.

Fiecare suntem asamblați în mod diferit. Obiectivul principal este acela de a construi echipe bine conturate, care au un pic de personalitate și se completează reciproc pentru a realiza aceleași obiective. Atât timp cât toată lumea este alinată, succesul este la orizont.

Ce înseamnă munca pentru tine și cum o îmbini cu viața personală?

Munca înseamnă mult pentru mine. Cu toate acestea, nu mai sunt definită de munca mea. La un moment dat, am fost. Și eu, ca oricine altcineva, sunt într-o continuă schimbare, provocându-mă constant să-mi depășesc limitele. Îmi iubesc munca și îmi iubesc familia.

Deși petrec mult timp la lucru, familia mea este la fel de importantă. Mă gândesc deseori cum să stabilesc granițele dintre cele două și să-mi respect timpul cu soțul și copilul meu. Este un proces de învățare în plină desfășurare, dar cu siguranță există loc pentru ambele. În timp am devenit mai organizată, mai concisă și mai eficientă în ceea ce privește prioritizarea.

Care este filosofia ta de viață? Ai avut modele de viață, mentori pe care îi prețuiești?

Filosofia vieții mele este „Urmăriți oamenii care fac bine! Lăudați mai mult decât plângeți. Oferiți feed-back imediat și tratați greutățile în același fel cum faceți cu bandajele de unică folosință: dezlipiți-le rapid. Dureri imediate – relaxare pe termen lung“.

Dacă ar fi să-i mărturisești ceva Octaviei de ieri și să-i dai câteva sfaturi Octaviei de mâine, care ar fi acestea? Ce le-ai recomanda tuturor oamenilor care visează „visul american“?

I-aș spune Octaviei de ieri că oamenii vor judeca întotdeauna. „Învață mai multe despre Inteligența Emoțională.“ Pe Octavia de mâine aș sfătui-o că nu mai trebuie să dovedească nimic.

Despre „visul american“: îl poți avea acasă, în propria țară. Asta dacă nu-ți dorești neapărat o proprietate în SUA cu un credit ipotecar. Dacă este așa, vino și pregătește-te pentru muncă. Nu există rezultate fără muncă. Fără angajament, determinare și puțin noroc, nimic nu este posibil, oriunde te-ai afla.

CITEȘTE ȘI Afaceri de familie și flori Crop Featured Image

Acesta este un fragment din Cover Story-ul ediției de mai a Forbes Life. Interviul integral poate fi citit în numărul 69 al publicației.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii