Cautare




, Contributor

Media şi entertainment |
|

Oana Cuzino: cinci motive pentru care iubesc România

În această perioadă, mai mult ca oricând, avem nevoie de informații esențiale din domeniul sănătății. De aceea, Oana Cuzino pornește la drum cu un nou sezon al emisiunii Ce se întâmplă, doctore?, la PRO TV. Între timp ne-a spus care sunt motivele care au făcut-o să rămână aici, în țara în care s-a născut, mai ales că, de ani de zile, tot mai mulți medici aleg să profeseze în străinătate.
 aboneaza-te
4 (3)

„În ceea ce mă privește, dragostea pentru meleagurile în care m-am născut a primat mereu. De ce spun asta? Poate că sunt o fire sentimentală sau poate că mereu am analizat cu atenție diferențele… Ce mi-ar aduce o altă locație, o altă geografie, un alt sistem de viață, din toate punctele de vedere? Cert este că, deși am copilărit într-o epocă în care toți adulții îmi repetau că trebuie să emigrez pentru a avea „un viitor“, am ales până la urmă să rămân în România, țara în care m-am născut.

Ca tânăr medic, ba chiar din timpul studenției, prin intermediul burselor temporare de care am beneficiat, mai ales în Franța, am avut nenumărate ocazii să-mi mut existența profesională în altă geografie. Cu toate astea, nu am făcut-o, pentru că am pus în balanță argumentele pro și contra aferente și întotdeauna acestea au dat …pe plus: aleg tot România.

  1. Îmi place să am alături permanent oameni buni și calzi, așa cum numai românii sunt – cel puțin pentru mine, așa sunt ei. Am călătorit mult, am avut șansa să mă împrietenesc cu oameni de pe toate continentele, însă simțul românesc al umorului, genul de „bășcălie” de orice situație, oricât de neagră, acest haz de necaz atunci când prietenii adevărați vor să te consoleze în anumite situații, nu l-am întâlnit nicăieri. Poate că se aseamănă cu umorul negru englezesc, însă nu știu și cât de implicați sufletește sunt britanicii. Dacă aș emigra, ar fi una dintre marile pierderi, mi-aș trăi decepțiile foarte frust fără umorul românesc.
  2. Geografia, natura, bucătăria și ospitalitatea românească – sună ca un clișeu, știu, însă ele există și impresionează mereu, pe oricine, oricât de român sau neromân ești. Căldura și naivitatea cu care ești întâmpinat prin diverse zone ale țării noastre le regăsești cu greu pe alte meleaguri – nu zic că nu există, dar nu este „for granted”. Aici, în România, o regăsești din plin, cu cât codrul este mai des, cu cât ajungi mai în „fundul pământului”, așa cum am reușit eu, ca ambasador World Vision Romania, să ajung în cătune îndepărtate. Și, cu cât oamenii sunt mai izolați și rupți de lume, cu atât îi găsești mai plini de voie bună, sinceritate și generozitate. Ca să nu mai vorbesc despre expresivitatea acestei generozități – mâncarea românească este cea mai bună din lume! Credeți-mă, tot auzeam că găsești sarmale, ardei sau dovlecei umpluți peste tot în Balcani – am încercat! Nu se compară gustul! Iar tocănițele noastre nu se regăsesc pe nicăieri.
  3. Frumusețea locurilor. Fac parte din acea categorie de oameni care chiar se destind în contact cu natura virgină. Sunt impresionată de frumusețea naturii și mă resetez în contact cu ea. În țara noastră am descoperit peisaje selenare, demne de cele mai tari reportaje de la Discovery Channel, la nici trei ore de București. Când simt că am nevoie să mă încarc cu această energie, iau mașina și merg, de exemplu, pe Valea Prahovei, sau pe Valea Oltului, sau pe malurile Dunării, într-un sens sau altul. Frumusețea acestor zone este, pur și simplu, dătătoare de viață. Apoi, marea – nu aș putea trăi într-o țară care nu are mare sau multe lacuri. Mi s-a confirmat această necesitate în acest an dificil, al pandemiei, în care nu am putut călători cum plănuiam. Din cauza stresului provocat de SARS-Cov2, vacanța mea a constat în excursii de o singură zi (plecat dimineața, întors noaptea) la mare. Marea Neagră, cea mai frumoasă, romantică, frământată și duioasă mare din lume. Neliniștea ei permanentă, frumusețea aparte, misterul întunecimii ei, atât de familiar încă din copilărie, mirosul și calitățile ei sanogene îmi dau forță și bucurie; nu aș putea trăi departe de ea.
  4. Ne bucurăm de o nouă generație de români foarte „cool” prin intermediul fiicei mele de 17 ani, dar și prin social media și munca mea în televiziune. Sunt permanent în contact cu noile generații de tineri români care vor să facă cu adevărat schimbarea în societate. Au și cu ce, sunt inteligenți, sunt extrem de determinați și bine pregătiți academic. Pentru efortul lor și siguranța că merită, nu aș pleca pentru nimic în lume de aici. Este meritul tinerilor români că au înțeles unde pot acționa și că nu trebuie neapărat să plece din țară pentru a-și face un viitor luminos. Din contra, putem aduce schimbarea aici. Așa că am încredere și sunt bucuroasă că trăiesc într-o Românie a schimbării, în care se vor întâmpla lucruri frumoase cu siguranță: de aceea iubesc România de azi.
  5. Generozitatea românilor. Sunt de șapte ani ambasador World Vision, o fundație creștină prezentă în lumea întreagă, care se ocupă, de 30 de ani la noi, de educația copiilor din mediul rural. O comunitate mereu „uitată” și cam neglijată de autoritățile abilitate în acest sens. Însă mereu, când am adus în discuție în spațiul public problemele reale ale acestor copii provenind din vreun cătun uitat de lume, dar dornici de a-și depăși condiția prin educație academică, oamenii au răspuns din tot sufletul, cu donații și încurajări. Chiar acum, recent, la sfârșitul lunii septembrie, am reușit să ducem în Ialomița, de exemplu, undeva la țară, un prim lot de tablete destinate unor copii ignorați de disputa intereselor electorale și ținuți departe de educația digitală. Iar acest lucru a fost posibil doar prin generozitatea românilor care au răspuns apelului nostru. Am spus-o mereu și o repet din inimă: românii sunt buni, deschiși și generoși și, până la urmă, dincolo de contextul geografic, décor sau facilități, oamenii caută oameni.
    Am ales să trăiesc în România pentru că aici am rude, o familie iubitoare și care mă susține, prieteni credincioși și o lume frumoasă. Nu aș da-o pentru nimic. Deși îmi place mult să călătoresc, să întâlnesc oameni și culturi diferite, să mă îmbogățesc din aceste experiențe inedite, recunosc: mereu mă întorc cu drag acasă, la ai mei. În țara în care m-am născut.

 

 

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii