Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

O femeie de iubit

Revista Slab sau Gras (www.slabsaugras.ro) este, fără îndoială, unul dintre proiectele mele de suflet, gândit ca un mijloc eficient de a pune la dispoziția oamenilor preocupați de sănătate, nutriție și frumusețe, care încep să fie în număr din ce în ce mai mare, informații utile care să-i ajute în luarea unei decizii corecte în privința imaginii lor. E un proiect cu adresabilitate directă și către mine însămi, pentru că mereu am fost interesată de acest subiect.
otilia ostrotky_contributors

Poate și prin prisma faptului că și așa am învățat să iau decizii. În plus, prin intermediul publicației intru mereu în contact cu date noi din domeniul nutriției, alimentației, sănătății, povești de viață, cu motivațiile aferente fiecăreia, pentru care oamenii aleg să fie într-o tabără sau alta: slab sau gras, adică ceea ce văd, aud, citesc mă ajută în construcția propriei povești de viață. 

La început, cuvântul „sau” l-am văzut pur terapeutic și cumva intuitiv l-am ales. Ulterior, am realizat că, în fapt, este o opțiune de stil de viață. Mergem într-o direcție sau alta, uneori devenim „graşi”, nu doar la propriu, deși nu asta ne dorim, pentru că, din diverse considerente, puțin ne mai pasă de felul în care suntem, facem sau arătăm. Un fel de resemnare venită cumva după o serie de eșecuri pe care nu le-am considerat lecții ale școlii succesului și nici, vorba lui Liiceanu, „locul unde te ridici pentru a merge mai departe”. Și atunci am ales superficialul, gândindu-ne că poate merge și așa, oricum nu mai contează, ca și cum faptul că uneori corăbiile se mai scufundă e un motiv suficient de puternic ca marea să dispară. Logic că e un lucru improbabil, însă felul în care percepem realitățile pe care le trăim, în speță greșeala, ne face să picăm întâi într-un borcan de melancolie, pentru ca apoi, obișnuindu-ne cu confortul acestei stări mizerabile, în care ne spunem, exact precum regizorul Steven Soderbergh, „sunt împăcat cu gândul eşecului și cu ideea că o să-i dezamăgesc pe ceilalţi”, neluând în considerare că, mereu, oamenii, dacă-i lași să o facă, sunt nerăbdători să-ți ofere un set de criterii bine structurate, care să-ți definească eșecul. Al tău, nu al lor, gunoiul din ochiul altuia e întotdeauna mai ușor de observat.

Treptat însă, când și dacă ne trezim, singuri sau sprijiniți, din starea letargică în care realmente singuri intrăm, începem „cura de slăbire”. Dacă astrele sunt și ele de partea noastră, avem noroc și totuși cineva, la timp, ne spune simplu: e imposibil să trăiești fără să eșuezi într-un fel sau altul, cu excepția cazului în care trăiești cu atât de mare precauție, încât vezi cum, de fapt, nu trăiești deloc, caz în care eșuezi din start: deci start dietă. Aici însă, slăbiciunea nu se referă doar la îndepărtarea surplusului de greutate, ci mai ales a balastului interior. Și atunci, cei slabi, dacă sunt sprijiniți, devin puternici. Regimul aplicat e obligatoriu să conțină pe parcursul timpului doze echilibrate de voință, ambiție, informație specializată, încredere în reușită, dar mai ales dorință de schimbare. Iar atunci când dieta îți solicită acest lucru, e bine să pricepi repede că uneori nu trebuie să întorci pagina, ci, pur și simplu, să o rupi, renunțând, spre binele tău, la tot ceea ce îți făcea rău și „te îngrăşa” forțat. Iar cu talentul lui Michelangelo spui, dând strategiei o tentă artistică, „Doamne, fă să doresc întotdeauna puțin mai mult decât pot realiza!”.

Când Goethe a spus că „pentru o realizare primul pas este curajul”, m-am cam crispat, zicându-mi că, de obicei, despre acest lucru se vorbește puțin, înțelegându-se de la sine conceptul. Obișnuim să spunem: evident că am curaj! Sigur, până la proba contrarie… De la distanță, întotdeauna e ușor. Abia atunci am realizat că, de fapt, ambele sensuri sunt valabile, slab sau gras, gras sau slab, și că mereu ne aflăm într-o situație sau alta. Ca să fii gras, evident că ești slab prin felul în care abandonezi cursa cu obstacole; ești slab când urmezi strategia de a renunța la tot ceea ce îți îmbogățea interiorul și îți lumina sufletul, „uscându-te” efectiv pe picioare de dor de tine. Și ador, pur și simplu, felul în care realizatoarea americană de televiziune Oprah Winfrey rezumă întreaga teorie: „Chiar dacă sunt recunoscătoare pentru binecuvântarea bogăției, acest lucru nu a schimbat felul meu de a fi. Sunt în continuare cu picioarele pe pământ. Dar sunt încălțată cu pantofi mai buni”.

Dragă femeie, slabă sau grasă, transformă-ți rănile în înțelepciune și nu uita nicio secundă cât de minunată ești. Fii curajoasă, ambițioasă, inteligentă, iubindu-te mai ales pe tine însăți, înainte de a-ți oferi, cu generozitatea-ți caracteristică, iubirea. Abia atunci te poți oferi pe de-a-ntregul, știind că pe tine însăți te vei avea mereu. Tu ești asul tău din mânecă. Caută să nu bați într-un perete care nu se va transforma niciodată în ușă, pierzându-te undeva într-un deșert al deșertăciunii, posibil loc de pierzanie. Frumusețea, slabă sau puternică, este atunci când decizi să fii tu însăți. Ai dreptul să fii slabă, în aceeași măsură în care ești puternică. Și încă ceva: nimeni nu iubește o femeie pentru că e frumoasă, urâtă, naivă, inteligentă, slabă sau grasă. O iubește pentru că o iubește. Și atât.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii