Cautare




, Contributor

Gastronomie |
|

O comoară culinară într-o zonă turistică

Am ajuns la DO&CO într-o zi senină și călduroasă de vară, în care Viena era plină ochi de turiști, preponderent asiatici, dar și europeni, care veniseră să se minuneze de arhitectura splendidă a capitalei fostului imperiu.
HH_Kuche 2

În ochii mei, Viena parcă nu mai era chiar atât de impresionantă ca în urmă cu mulți ani, când o mai vizitasem. Nu știu de ce, nu am prea reușit să merg în frumoasa capitală austriacă, deși este atât de aproape de București – poate pentru că de fiecare dată am preferat să merg la Paris, la Roma sau la Londra, orașe mai pe gustul meu. Dar poate o să mă atașez și de Viena, mai la bătrânețe.

M-am plimbat puțin, m-am speriat de hoardele de turiști, am admirat noua enclavă de lux de lângă Sfântul Ștefan, am băut o cafea tare cu multă frișcă, după care m-am îndreptat către DO&CO pentru prânz.

Fiind situat chiar în coasta catedralei, la prima vedere, hotelul cu restaurant nu prea mi-a inspirat încredere, temându-mă chiar că am nimerit într-o capcană pentru turiști, unde urma să mă mulțumesc cu un șnițel decongelat sau cine știe ce altă oroare pregătită de restauratorii sadici pentru turiștii naivi și bătuți de soare.

M-am îmbărbătat însă gândindu-mă că persoana care mă invitase la masă, vieneză cu state vechi, fină gourmet, nu ar fi avut cum să facă o alegere proastă.

Și bine am făcut, deoarece am nimerit într-un loc elegant, aerisit, spațios, cu mese bine aranjate încât să vezi perfect pe toată lumea, dar să ai totuși parte de o intimitate a discuției.

Și e foarte interesantă lumea de la DO&CO, de la bancheri angrenați în discuții despre business la doamne cu alură aristocratică, bijuterii scumpe și operații la fel sau tinere foarte branduite și înfometate.

Eu am ales o friptură de vită combinată cu hribi trași la tigaie. După umila mea părere, nimic nu se compară cu hribii proaspeți – grăsunei, fermi, rotunjori, cu o textură inimitabilă și o fermitate atât de agreabilă la mușcătură – sunt garnitura mea preferată. Carnea de vită a fost făcută așa cum trebuie, astfel încât să rămână fragedă și savuroasă, deși eu mereu o comand bine făcută.

La desert am ales ceva foarte simplu, și anume o cremă de mascarpone cu zmeură, un desert superb, ușor, răcoros, perfect pentru o zi călduroasă.

Am plecat sătulă, dar și ușoară, plină de energie pentru căutările de mașinuțe – de colecție pentru Andrei al meu și cât mai roșie pentru fiul meu.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii