Nu știam prea multe despre domnia sa, cu excepția știrilor seci din publicațiile de business. Pe parcursul unei zile foarte agreabile care a cuprins interviul, dejunul servit la restaurantul Aperto din București Mall – Vitan și o ședință foto, am reușit să-l intuiesc pe Affan dincolo de ținuta rezervată a dlui Yildirim. Un om atent la ce se întâmplă în jurul lui, preocupat de binele colegilor săi și al comunității. Un om pe care te poți baza, fiindcă la temelia personalității lui Affan stă bunătatea.
Știu că vă place matematica.
Foarte mult, are legătură cu fostul meu loc de muncă, unde eram auditor și lucram foarte mult cu cifrele.
Deci e ceva de dată recentă? Dar în școala primară sau în liceu cum vă împăcați cu matematica?
Matematica a fost prima mea dragoste. Cele mai mari note, începând din clasa I, le aveam la matematică. Celelalte materii veneau după matematică. În timp, am ajuns la concluzia că matematica este miezul tuturor lucrurilor: biologia are de-a face cu matematica, istoria – poate psihologia mai puțin. Îmi place matematica și logica ei, deși sunt conștient că acest lucru poate deveni uneori deranjant pentru cei din jur. Pentru că nu întotdeauna explicația rațională e cea acceptată, trebuie să ținem cont și de ce spune sufletul.
Există un matematician pe care îl apreciați, vreunul a cărui activitate s-o fi urmărit cu un interes mai aparte?
Nu, nu m-am focusat pe persoane, ci pe ce au făcut ele. Matematica nu e o știință în care să vorbești despre o singură persoană. Multe teorii sunt dezvoltate de un număr de cercetători pe durata multor ani. Alții, din alte discipline, având de demonstrat teorii în domeniile lor, au folosit și îmbunătățit matematica. Marii astronomi, de exemplu, au fost foarte buni matematicieni. Dacă m-a pasionat ceva din matematică, a fost șirul lui Fibonacci (0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13 … fiecare număr din șir este suma celor două precedente, n.r.) – am citit mult pe tema asta și rămâne un subiect care mă fascinează. Și mai am o admirație aparte pentru arhitecții antichității, care au dovedit cunoștințe uluitoare de matematică atunci când au înălțat construcții pe care le admirăm și astăzi.
Anchor Grup este compania care a construit primul mall din București. Astăzi aveți o competiție destul de serioasă în domeniu. Cum faceți față?
Dacă te uiți la portofoliul nostru de investiții, o să vezi că, pe plan local, suntem printre primii în mai multe domenii. Am construit primul mall din București. Am realizat unul dintre primele proiecte rezidențiale de lux din București. Competiția nu e ceva care să ne deranjeze, competiția ne provoacă să identificăm noi oportunități, să ne îmbunătățim proiectele, ea a fost cea care ne-a determinat să demarăm proiectul de renovare a București Mall – Vitan și Plaza România, proces care a durat mai bine de doi ani – l-am finalizat în iunie 2016. Nu te poți aștepta să fii singur pe piață în domeniul spațiilor de birouri, al mallurilor și al proiectelor rezidențiale. Poate știi acel spot făcut de BMW după ce Dieter Zetsche, CEO-ul Mercedes-Benz, s-a pensionat: mesajul este „Mulțumim, Dieter, pentru atâția ani de competiție creatoare”. Este exact ce aș spune și eu despre competiția noastră. Sigur că nimeni nu vrea să-și împartă profitul cu concurența, dar există multe aspecte pozitive: te stimulează să gândești out of the box. Ideea de a avea în Plaza România un birou de eliberare a pașapoartelor a venit atunci când căutam un mod de a diferenția mallul nostru; cât aștepți, te poți plimba prin centrul comercial, iar după ce îți iei pașaportul, te poți delecta cu o gustare într-unul dintre restaurantele noastre sau te poți bucura de o sesiune de shopping. Tot în Plaza România, Volkswagen a deschis un concept store – e al treilea din lume, mai există unul în Varșovia și unul în Birmingham. Tot pentru a fi cu un pas înaintea competiției am deschis primul magazin Topshop din România, în București Mall – Vitan. Ambele malluri (București Mall – Vitan și Plaza România, deținute de Anchor Grup – n.r.) au un grad de ocupare de 99%, o cifră cel puțin reconfortantă. Și totuși nu ne relaxăm, suntem în permanentă căutare de idei și oportunități noi.
Ce vă place cel mai mult în ceea ce faceți?
E o schimbare foarte mare față de fostul meu job, unde mă bucuram cel puțin 12 ore pe zi de compania cifrelor. Aici nu e așa, trebuie să comunic cu o mulțime de oameni, să-i ascult, să-i înțeleg și acest lucru îmi place enorm. Sunt recunoscător că am oportunitatea de a interacționa cu oameni foarte diverși. Comunicarea e una dintre responsabilitățile jobului meu, dar mă achit de ea cu cea mai mare bucurie. O altă satisfacție este aceea de a-ți vedea ideile, proiectele prinzând viață, cum ar fi renovarea București Mall – Vitan și a Plaza România: mai ieri erau schițele pe birourile noastre, astăzi proiectul este finalizat. Și îmi mai place că putem face câte ceva pentru comunitate. Sprijinim prezența galeriilor și artiștilor din România la evenimente internaționale de profil, cum ar fi Contemporary Istanbul (CI), cel mai important târg de artă anual din regiune. În septembrie anul acesta, pentru a treia oară, o serie de galerii de artă din România sponsorizate de noi vor expune la acest târg alături de zeci de galerii importante din Europa și SUA. E o ocazie să continuăm să arătăm artă de calitate din România. Asta după ce anul trecut, pentru contribuția sa, București Mall – Vitan a primit distincția Gallery Support Award. Un alt proiect de care sunt foarte mândru este susținerea lui Alexandru Iancu, un tânăr și foarte talentat pilot de karting; un copil foarte serios și disciplinat, pe care îl văd ca pe un viitor pilot de Formula 1. E primul peste tot, în toate competițiile la care participă.
Cum vă descurcați cu climatul economic din România, cu lipsa de predictibilitate, cu atitudinea uneori ostilă față de companiile multinaționale?
Acum o lună am avut o întâlnire la Istanbul cu parteneri de afaceri, reprezentanți ai Camerei de Comerț și Industrie și ai autorităților din România, și am ținut acolo un discurs a cărui esență era că, în România, investitorul străin nu simte că e străin. Spun asta și ca om de afaceri, și la nivel personal. Pentru mine contează cel mai mult cum mă simt în această țară. Sunt aici din 2011 și locuiesc aici, nu am domiciliu în altă parte. Viața mea este în România, merg în Turcia de două-trei ori pe an, la diverse întâlniri sau poate în vacanță, însă rareori se întâmplă să stau acolo mai mult de o săptămână. Chiar dacă nu vorbesc foarte bine românește, nu m-am simțit niciodată străin în România. Mi s-a întâmplat să nu găsesc o adresă și am cerut ajutorul unei persoane care nu vorbea englezește și, fiindcă n-a știut să-mi explice, m-a condus până la adresa pe care o căutam. Și când am mers la piață, am fost întâmpinat cu ospitalitate, ba chiar și cu „tehnici de fidelizare de școală veche”: vânzătoarea îmi pune câteva roșii în plus sau îmi mai dă și alte produse pe care le are la vânzare, să le încerc…
Spiritul comercial e ceva ce românii au învățat de la turci și de la greci.
Așa e. Iar în ceea ce privește compania pe care o reprezint, nu am avut niciodată sentimentul că avem greutăți din cauză că eu, fiind de altă naționalitate, conduc o companie românească. Dimpotrivă, în diversele probleme pe care a trebuit să le rezolvăm, am primit sprijin din partea autorităților. România este o țară foarte deschisă, foarte primitoare, atât la nivel personal, cât și ca mediu de afaceri. Este însă cât se poate de adevărat că această relație trebuie să fie bilaterală. Dacă vrei doar să investești niște bani și să faci profit, dacă te interesează doar oportunitățile pe termen scurt, n-o să te ia nimeni în serios ca investitor. Noi suntem aici de mai bine de 20 de ani și am investit în permanență, chiar și în anii dificili. Însă, ca imagine de ansamblu, România este o țară sigură, cu o economie stabilă. Mișcările din economie nu sunt bruște, nu avem parte de surprize neplăcute. Avem sentimentul că investițiile noastre în România sunt în siguranță.
Dar perspectiva unei noi crize economice, anunțate pentru anul 2020 de multe minți luminate ale economiei mondiale, e ceva care să vă îngrijoreze? Aveți un plan pentru o astfel de eventualitate?
Nouă nu ne place cuvântul „criză”, fiindcă reflectă doar partea negativă a fenomenului. Economia este un organism viu, cu perioade mai bune sau mai rele. Nu există nicăieri în lume o economie care doar crește. Există suișuri și coborâșuri și diferența dintre cele două este mai mare în țările cu economii emergente. Din punctul nostru de vedere, România nu este un caz special, nu se întâmplă lucruri care să ne ia prin surprindere. Strategia noastră este să acceptăm că România este o țară care va avea mereu și creștere economică, și regres. Nu mă aștept la o scădere dramatică a economiei românești în 2020. În domeniul imobiliar, preconizez doar niște corecții sau ajustări ale prețurilor. Nu putem vorbi despre o criză asemănătoare cu cea din 2008, pentru că atunci, de exemplu, trebuia să plătești 23 de ani un salariu mediu pentru un apartament; astăzi, pentru același apartament, plătești mai puțin de 10 ani. Așadar, bula nu e la fel de mare ca atunci. Iar corecțiile din piață nu îi vor lua prin surprindere pe investitorii care își fac planul de afaceri într-o manieră logică.
Adică pe cei care se pricep la matematică.
Da. Dacă investiția este focusată pe locație, pe eficiența costurilor terenului și ale construcției, ea va avea căutare chiar și într-o perioadă de depresiune. E adevărat, poate nu vei vinde foarte repede, poate nu vei obține profitul maxim. Fluctuațiile de pe piață sau din economie ne afectează foarte puțin fiindcă business-ul nostru a avut mereu în vedere o gestionare logică și eficientă a costurilor. Chiar și în anii de criză, am continuat să vindem apartamente în proiectele rezidențiale pe care le-am dezvoltat. De exemplu, noi am început să lucrăm la planul de renovare a București Mall – Vitan și a Plaza România în 2012, într-o perioadă în care în România începea să se vadă luminița de la capătul tunelului crizei. Însă acel context ne-a permis să contractăm una dintre cele mai profesioniste firme de arhitectură din America. Deci criza poate fi o oportunitate. Dacă cunoști țara în care activezi, cum cunoaștem noi România de atâția ani, și știi că depresiunea este o etapă, este ceva temporar, poți exploata perioadele de regres ca pe o oportunitate pentru investiții noi. Iar acest mod de a gândi ne-a permis ca, la finalul renovării, mallurile noastre să poată face față noilor provocări post-criză. Portofoliul nostru cuprinde doar investiții pe termen lung, caz în care ne așteptăm și la perioade mai dificile, dar acestea nu ne diminuează apetitul pentru investiții, ci, dimpotrivă, ne sporesc interesul pentru oportunități.
Ce faceți în timpul liber?
Nu am prea mult timp liber. Nu separ atât de mult lucrurile încât să spun că programul de lucru este de la 9 la 18 și ce e în afara acestor ore e timpul meu liber. Mallurile sunt foarte active în weekend și, o spun foarte sincer, îmi face plăcere să vin la mall în weekend – și nu simt că vin la serviciu. E un bun moment să iei pulsul afacerii, să vorbești cu oamenii, să afli păreri despre mall, despre ce s-ar putea îmbunătăți. Apoi, îmi place să călătoresc în România. Îmi place Transilvania, îmi plac munții, chiar și vara prefer să merg tot la munte. Recent mi-am descoperit interesul pentru bărcile cu pânze și învăț să navighez. Îmi place spiritul de pe o astfel de ambarcațiune – felul în care membrii echipajului fac totul împreună, sunt un singur organism care reacționează nu la vorba, ci la un simplu semn al skipperului. El e creierul care spune membrelor ce să facă. Deocamdată, admir felul în care funcționează acest organism și sper ca într-un viitor nu prea îndepărtat să pot spune că sailingul e hobby-ul meu.
Dacă ar fi să o luați de la capăt, ați face ceva diferit?
Mă întreb dacă e ceva ce nu mi-a plăcut din ce am făcut în toți acești ani sau dacă am făcut ceva fiindcă trebuia să fac sau am fost obligat… Dar nu, nu există așa ceva. N-aș schimba nimic. Poate existau și locuri mai bune sau decizii mai înțelepte, dar deciziile pe care le-am luat m-au adus unde sunt astăzi. Și una dintre cele mai bune decizii a fost aceea de a veni în România.
