Norvegia se pregătește să tragă concluziile după pandemie și ultimele informații conturează un tablou cel puțin interesant. Încercând să înțeleagă ce s-a întâmplat în martie, autoritățile coroborează datele adunate până acum (cifrele din spitale, numărul infecțiilor și al deceselor etc.). La început, se știau prea puține despre noul coronavirus; se credea, de exemplu, că un infectat poate transmite boala altor 2-3 persoane și numai izolarea ar fi putut reduce la 1 rata exponențială de contagiune (așa-numitul număr R). Aceasta a fost ipoteza de la care s-au făcut calculele și s-au luat apoi măsurile de siguranță în Anglia, Norvegia și în numeroase alte state europene.
Dar ministerul norvegian al sănătății a publicat un raport cu o concluzie surprinzătoare: virusul nu se răspândea cu viteza estimată și carantina a fost instituită prea târziu, deci inutil. Se pare că rata de răspândire scăzuse deja la 1,1 când au fost impuse restricțiile, adică pe 12 martie, și de acolo până la 1 nu mai era chiar atât de mult.
În acest caz, mai era necesară carantina? Ce s-a obținut prin închiderea economiei și nu s-ar fi putut obține prin respectarea voluntară a distanței de siguranță? Camilla Stoltenberg, directorul institutului național de sănătate publică al Norvegiei, este cât se poate de sinceră într-un interviu în care este întrebată despre noile informații. „Evaluarea noastră actuală este că probabil se putea obține același efect – și să se evite o parte din consecințele nefericite – și fără carantină; era același lucru dacă rămâneam „deschiși” cu precauții pentru a opri răspândirea virusului. Este important să recunoaștem acest lucru”, spune d-na Stoltenberg citată de The Spectator, pentru că „dacă nivelul de infectare crește din nou sau va apărea un al doilea val în timpul iernii, trebuie să fim cât se poate de onești în privința eficienței carantinei.”
În special în Marea Britanie, informațiile noi venite dinspre Norvegia determină lumea medicală să facă presiuni asupra autorităților pentru a renunța la modele și prognoze și a calcula rata infectării din lunile februarie și martie pentru a vedea cât de eficientă a fost carantina. Rezultatele unei astfel de cercetări s-ar putea dovedi deloc confortabile pentru un guvern care continuă să solicite poliției să impună carantina, scrie publicația The Spectator referindu-se la guvernul lui Boris Johnson. „Este momentul să reinstaurăm libertatea și să adoptăm un sistem care are la bază voluntariatul: să cerem precauție în continuare, dar totodată să le permitem oamenilor să-și folosească bunul-simț.”
În timp ce statele din întreaga Europă își redeschid economiile, Bloomberg face o analiză a măsurilor luate pentru a ține pandemia sub control și a eficienței acestora. În multe țări europene, severitatea măsurilor a sporit după ce Organizația Mondială a Sănătății a anunțat că avem de-a face cu o pandemie, chiar dacă numărul de infectări cu Covid-19 din respectivele state era destul de mic.
Spania și Italia au impus o carantină strictă și prelungită după ce numărul de îmbolnăviri a început să crească într-un ritm alarmant. Alte state, cazul cel mai notabil fiind al Suediei, au preferat o abordare mai relaxată. Portugalia și Grecia au intrat în carantină deși numărul de cazuri era mic, iar Franța și Marea Britanie au optat târziu pentru unele dintre cele mai restrictive măsuri de siguranță.
Informațiile noi arată însă că severitatea măsurilor și scăderea numărului de decese nu sunt neapărat corelate.
În Europa, din punct de vedere al numărului de decese, există trei grupuri distincte de țări. Din primul fac parte Olanda, Marea Britanie și Spania, care s-au confruntat cu un număr foarte mare de decese. Din al doilea grup fac parte Suedia și Elveția, care au avut mai multe decese decât media, dar semnificativ mai puține decât primul grup. În fine, al treilea grup este cel al Germaniei și Greciei – țări unde rata mortalității a fost normală. Germania a avut o carantină mai puțin strictă decât Italia și totuși a reușit să țină mai bine sub control răspândirea virusului.
Impresia generală este că, în timp ce restricțiile de circulație au fost văzute ca un instrument necesar pentru îngrădirea contaminării, mai importante decât severitatea lor au fost momentul când ele au fost impuse și felul cum au fost respectate.
Prevederea și resursele medicale bogate au fost suficiente pentru ca anumite state să evite o carantină excesivă. Din nou, Germania, cu o testare mai bună, cu o urmărire superioară a contactelor și cu mai multe unități de terapie intensivă decât vecinii săi, și-a permis să-și țină economia ușor mai deschisă. Grecia, acționând repede și precis, pare să fi evitat ce e mai rău până acum.
Așa cum e de așteptat, țările cu cele mai severe restricții au avut cel mai mult de suferit din punct de vedere economic. Ce nu este încă suficient de clar este dacă o carantină mai relaxată a adus beneficii economice însemnate țărilor care au adoptat-o, mai ales dacă ținem cont de caracterul integrat al economiei Uniunii Europene. Economia orientată preponderent spre export a Suediei se va contracta cu 7% în acest an, a anunțat marți guvernul. Germania, a cărei economie era în contracție încă înainte de pandemie, este deja în recesiune. Probabil că ambele țări își vor reveni mai repede decât altele, dar prezentul este dureros pentru toți.
Datele din economie pentru perioada pandemiei abia acum încep să fie centralizate și probabil vor fi revizuite în viitor, dată fiind dificultatea adunării de informații în carantină. Ce se poate spune deja este că un cost economic nu este singurul preț plătit pentru o carantină severă. Pandemia ne-a învățat că e de preferat să reacționezi repede și inteligent, folosind tehnologia, testarea în masă și urmărirea contactelor, mai degrabă decât să apelezi exclusiv la închiderea totală și brutală a economiei, concluzionează Bloomberg.
