Cautare




, Contributor

Forbes Kids |
|

Noi suntem… noi

Aplauze... așa aș începe eu paginile dedicate copiilor excepționali, cu aplauze! Iar dacă vă întrebați de ce, am să vă răspund sincer: pe lângă toată încântarea de a scrie despre ei, am rămas cu inima plină de emoție descoperindu-le pasiunile transformate în performanță.
38-45 Noi suntem noi agata 2016-07-29 11.56.56

Da, iată!, în ciuda prejudecăților pe care le avem când vorbim despre tinerii de azi, avem aici dovada vie că adolescenții pe lângă care trecem în fiecare zi sunt  minunați, au superenergie și creativitate, mizează pe disciplină și determinare. Evident că pentru a ajunge la ei am apelat la un intermediar – doamna profesor Ionela Irina Bujor – care, de cum a auzit ce căutăm, i s-a înviorat sufletul de entuziasm și aproape că nu s-ar mai fi oprit din a ne prezenta copii remarcabili sau, vorba dânsei, ge-ni-ali. O nouă bucurie care confirmă că avem o generație de tineri puternică și autentică. Vă invit să-i cunoașteți, să-i încurajați, să-i aplaudați. Merită!

Robert Creimerman:

Iată-mă! Mai ocupat ca niciodată! Să ne cunoaștem:

Mă numesc Robert Creimerman, am 16 ani și sunt pianist, percuționist și elev al Colegiului Național de Muzică „George Enescu“ din București.

Mi-am descoperit pasiunea pentru muzică pe la vreo 4 ani. Îl auzeam pe fratele meu mai mare cântând la pian și, fascinat, am vrut să încerc și eu. Astfel am ajuns să studiez acest instrument, dar și muzica. Îndrumat de doamna profesoară Mihaela Zamfirescu, am reușit încă din primii ani de studiu să obțin premii întâi la diverse concursuri, iar în anul 2016 și la Olimpiada Națională de Interpretare Instrumentală. Anul 2017 mi-a adus 5 premii întâi la concursurile naționale de interpretare.

Ce învăț? Ce îmi place?

Pasiunea mea pentru muzică nu s-a oprit doar la pian. Studiez și instrumente de percuție clasică și modernă cu Alexandru Sturzu, și particip la recitaluri organizate de el.

Timpul a trecut, am fost la concursuri, am participat la masterclass-uri, și iată-mă acum mai ocupat ca niciodată, dar și vesel, căci muzica este o lume aparte, plină de culori. Acum studiez, printre altele, Concertul numărul 1 pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven, pe care urmează să îl interpretez în luna aprilie, la Bacău, sub bagheta dirijorală a maestrului Vlad Conta. Sunt tare entuziasmat! Sper să pot continua acest minunat drum al muzicii și să ajung cât mai departe!

Timpul liber…

Sigur că muzica este pasiunea și ocupația mea principală: pianul și percuția. Dar… am și alte pasiuni. Îmi plac știintele exacte, în place să citesc o carte bună, să joc airsoft, să mă distrez cu prietenii, să văd filme și să mă bucur de cât mai multe laturi ale vieții.

Agata Sendriuc:

Sunt contemplativă și analitică

Mă numesc Agata Sendriuc, am 15 ani și sunt elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Sfântul Sava“.

Cine sunt eu

Anul trecut am obținut locul I la Olimpiada Națională de Limbi Romanice – Limba Italiană, succes care m-a bucurat enorm. Studiez italiana din clasa I și am îndrăgit-o din prima clipă. Continui s-o învăț în privat, chiar dacă la liceu studiez alte limbi.

Ce-mi place, ce mă face fericită

Pe lângă limbi străine, sunt pasionată și de pictură, pian, cărți și călătorii. Pasiunea pentru pictură am descoperit-o la vârsta de 5 ani. Fiind o fire contemplativă și analitică, de mică îmi plăcea să observ tot ceea ce mă înconjura, să desenez tot ce vedeam și să surprind acel moment în desen. Cred că, dintotdeauna, culorile au fost cele mai bune prietene ale mele.  Dar și dragostea pentru pian mi-a adus o serie de succese materializate în premii, precum și multe amintiri frumoase.

Pentru mine, școala este un mediu fabulos în care simt că mă dezvolt. Fac parte dintr-un colectiv unit și cald, format din colegi și profesori minunați.

Modelul meu ideal este persoana perseverentă, luptătoare, harnică și organizată, modestă, pozitivă, sinceră și sensibilă.

Carla Herescu:

Tu alegi dacă te ridici sau nu

Carte de vizită

Sunt Carla Herescu, am 14 ani și sunt elevă la Colegiul Național de Muzică „George Enescu“ din București.

Ce mă face fericită?

Studiez pianul, chitara clasică, naiul și canto, care m-au ajutat să obțin numeroase premii naționale și internaționale. În anul 2015, la concursul internațional de pian „PAOLA GALDI“ din Italia, am câștigat premiul al doilea, concurând cu 300 de copii din întreaga lume. De atunci, au urmat multe alte concursuri și chiar olimpiade, la care am obținut locuri fruntașe.

La vârsta de 4 ani, am început să joc în reclame TV, am participat la ședințe foto și am apărut în reviste de modă pentru copii. Am fost chemată de unii directori de casting de peste hotare pentru diverse proiecte cinematografice.

Recent, am devenit parte dintr-un proiect muzical, alături de Rareș Florescu. El cânta la vioară, iar eu – la BIG PIANO și se pare că aceasta este o interpretare unică în România. BIG PIANO este un pian de podea, un instrument pe care mi l-am dorit de foarte mult timp și la care muncesc mult, neavând profesor care să mă îndrume. Chiar dacă studiez și pianul, nu se aseamănă cu Big Piano. La Big Piano se cântă cu picioarele, iar efortul este dublu față de un instrument normal, deoarece trebuie să îmbin dansul cu muzica. Îmi doresc foarte mult să ajung cu acest proiect și în străinătate!

Despre timpul meu liber…

Timpul care îmi rămâne după aceste activități îl dedic în principal cititului și vizionării filmelor. Mă pasionează cărțile de dezvoltare personală, pentru mine acestea fiind o îndrumare spre viața echilibrată și lipsită de stres. De asemenea, sunt pasionată de filme, iar filmul meu preferat este „BIG“, în care joacă actorul drag mie, Tom Hanks. Datorită acestui film a și apărut proiectul cu BIG PIANO.

Ca fire, sunt o adolescentă sensibilă, cu visuri mari și dorințe arzătoare!  Mottoul meu: „Dacă viața te doboară, tu alegi dacă te ridici sau nu!“

Dragoș Bucurescu:

Cred că am ales ce-mi trebuia…

Esențialul despre mine…

Mă numesc Dragoș Bucurescu, am 13 ani și practic tensiul. Prima mea întâlnire cu acest sport a fost pe la vârsta de cinci ani, când, într-o zi de septembrie, am pus mâna pentru prima oară pe o rachetă de tenis. Mi s-a părut foarte amuzant. Primele lecții de tenis le-am făcut împreună cu sora mea (cu 2 ani mai mare). Practic, părinții ne-au dus pe amândoi la tenis și la atletism, iar după o perioadă, fiecare dintre noi a ales câte un sport. Eu – tenisul și ea – atletismul. Spre norocul nostru, cred că am ales ceea ce i-a trebuit fiecăria dintre noi, fapt demonstrat de rezultatele pe care le-am obținut în timp.

Primii pași…

Am început să particip la competiții pe la vârsta de șapte ani și jumătate, atât la FRT, cât și la Tenis 10, unde am concurat direct la Nivelul Verde (categoria destinată copiilor de 9-10 ani).

La început, rezultatele mele în competiții nu au fost deloc bune, ba chiar pot spune că erau descurajante. Un an și jumătate nu am reușit să câștig niciun meci și, culmea!, mi se spunea că joc foarte bine. Am continuat să particip și… la un moment dat, a venit și prima mea victorie. Ulterior, am reușit să avansez în fazele superioare ale competițiilor și să câștig primele mele turnee, atât la FRT, cât și la Tenis 10. Am prins gust pentru sentimentul minunat de învingător. Este o recompensă pentru munca depusă la antrenament și pentru toate sacrificiile pe care trebuie să le faci atunci când alegi performanța.

Drumul succesului

La Tenis 10 am câștigat Turneul Campionilor de Vară, Winter Cup (Turneul Campionilor de Iarnă) și am devenit Super Campion. Până în acest moment, sunt singurul sportiv care deține toate aceste titluri și toate sunt obținute în același an. În ceea ce privește competițiile FRT, cea mai bună clasare la nivel național a fost locul 4 la categoria U10, iar la U12 locul 7 și obținerea titlului de vicecampion național pe echipe de dublu. De asemenea, am participat de două ori la selecțiile naționale, la care sunt convocați cei mai buni sportivi din țară. Acum concurez la U14 și sper să obțin performanțe cel puțin la fel de bune ca și până în prezent. De fapt, chiar dacă mă bucur de ceea ce am realizat până acum, cel mai important este ce voi face în continuare. Îmi doresc să devin din ce în ce mai bun!

Un alt rezultat important pentru mine a fost obținerea locului 3 la concursul Proedus Kid’s Festival 2017 (Tenis), unde am fost foarte bucuros că am reprezentat școala la care învăț, „Nicolae Labiș“.  Și legat de școală, încerc să mă pregătesc cât pot de bine, astfel încât nivelul rezultatelor obținute la școală să nu fie sub performanțele mele sportive.

Modelul meu…

…în tenis este Roger Federer, cel mai bun tenisman din toate timpurile. Un sportiv extraordinar, un om excepțional. Mi-aș dori ca peste ani să pot spune că singura diferență dintre mine și el este aceea că sunt stângaci. În rest, sunt o fire veselă, pus pe glume mai tot timpul, sociabil și îmi place să am foarte mulți prieteni.

Sânziana Ioana Stan:

Aș schimba mentalitatea profesorilor

Am 13 ani și jumătate și sunt elevă a Liceului Waldorf din București. Am învăţat că fiecare aspect al vieții mele este important și că trebuie să însemne ceva pentru mine.

Școala…

Este o rampă de lansare spre dezvoltarea personală. Și este un tip de libertate care mă lasă să învăț în ritmul meu, despre mine, din situațiile în care mă aflu. Dar școala mai înseamnă și satisfacție. Dar aș schimba… mentalitatea și atitudinea profesorilor, de la modul de predare la felul în care comunică cu noi, elevii.

Cât despre pasiuni…

…dar și performanță, am luat locul II la Campionatul Național de Kick Box – WAKO 2016, fiind legitimată la Club Sportiv Tsunami. Kick boxul e provocare. Beneficiul major adus – siguranță și încredere, mai ales a părinților, că mă pot descurca în locuri și situații necunoscute.

Familia este…

…echipa din care fac parte. Mi-a oferit încredere să-mi iau decizii singură. Să aleg drumul meu. M-a inspirat pasiunea cu care părinții mei își fac profesia. Am învățat că lucrul de calitate înseamnă studiul continuu și responsabilitate. Nu am mentor, nici nu am căutat unul. Iau câte puțin de la fiecare, acumulez informații și mă dezvolt.

Mă inspiră…

…oamenii care-și manifestă cu calm emoțiile, mai ales în situații de criză și își asumă responsabilitatea propriilor reacții. Oamenii inteligenți. Călătoriile.

Proiecte…

Aleg psihologia pentru că-mi place să ascult, să-i înțeleg pe cei din jur, să-i sprijin. Categoric, aș lucra cu copiii. Sunt foarte mulți în nevoie, cu neajunsuri.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii