Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

Industrie |
|

Nicolae Sota – 500 Miliardari Ediţia 2011

Nume: Nicolae Sota Avere: 7-8 milioane de euro Varsta: 58 de ani Resedinta: Bucrești Domeniu/Companie: Metalurgie, imobiliare Pasiuni: iahting, masini, sport extrem

Nicolae Sota este cunoscut publicului larg mai degrabă datorită aparițiilor în presa mondenă, decât afacerilor pe care le deține. În vara aceasta s-a căsătorit, spre surpriunderea multora, cu Natalia Barbu, artistă din Republica Moldova, deși se afla într-o relație de ceva ani buni ci manechinul Adela Chircă, cu care are un băiețel. Familia lui Nicolae Sota este pe cale de a câștiga un nou membru, proaspăta soție, Natalia Barbu, urmând să îi dăruiască omului de afaceri un copil. Acesta ar trebui să vină pe lume în primele zile ale lui 2012.

Dincolo de aparițiile mondene, Nicolae Sota este însă cu mult mai interesant din punct de vedere al afacerilor pe care le deține. Proaspăt absolvent de ASE, în 1978, Nicolae Sota a ajuns să lucreze în comerțul exterior, la MetalExport. Avea 20 de ani și era primul job . În baza bunelor relații de prietenie pe care Nicolae Ceaușescu le avea la aceea dată cu America, a fost înființat Departamentul America, foarte important în comerțul exterior. Pe țevi însă, un domeniu destul de complicat – nu se băga nimeni, își amintește el: ,, Pentru că sunt sute de sortimente, dimensiuni și categorii”, explică el. Așa a ajuns să exporte în America țevile de oțel produse în România.

A venit însă Revoluția și a rămas făra loc de muncă. A primit imediat o ofertă de la compania Thyssen, ca să îi rerezinte în România. Iar oferta nu era deloc de neglijat: postul de director general al firmei în România, plătit cu 1500 de dolari, lunar. Față de 100 de dolari, cât era leafa pe care o primea de la stat, salariul propus reprezenta o mică avere. A fost sfătuit însă de un prieten, iar Sota a refuzat propunerea primită şi a deschis propria firmă. Avea o reţea de clienţi gata făcută graţie jobului la stat din comerţul exterior şi era păcat să lucreze pentru alţii. A înfiinţat astfel Sota Metal Export, companie care există şi acum. A pornit la drum cu un telefon şi un fax, aşezate la intrarea în apartamentul cu două camere în care locuia pe Calea Moşilor din Bucureşti. Timp de patru ani, compania pe care o deţinea a reprezentat în America patru dintre fabricile producătoare de ţevi din România, respectiv Silcotub Zalău, Republica Bucureşti, Petrotub Roman şi fabrica de ţevi de la Slatina. Din 2003 însă, după privatizarea acestora, companiile şi-au încetat exporturile prin case de expediţii, cum era Sota Metal Export. Dar Nicolae Sota a identificat o nişă, care în timp s-a dovedit a fi foarte profitabilă: ţevile uzate din pământ, pentru care exista o cerere importantă din străinătate. Ţevile din oţel, mai ales acelea prin care se transportă gazul, se schimbă foarte des. Dar nu numai acestea sunt înlocuite frecvent, ci şi cele folosite la transportul apei sau al electricităţii. Odată înlocuite cu unele noi, cele uzate trebuie scoase din pământ (n. red. – aflate în pământ, ele pot polua mediul).

Iar „piaţa“ a fost şi este în continuare foarte generoasă, susţine Sota. Companii precum Petrom, Conpet sau Transgaz dezafectează frecvent astfel de ţevi, pentru care organizează licitaţii. Odată câştigate, Sota devine proprietarul ţevilor din pământ. Dar munca abia după aceea începe. Urmează identificarea zonelor unde sunt îngropate respectivele ţevi, iar după aceea negocierile cu proprietarii pământurilor pe care se află acestea. „Nu pot săpa pentru a le scoate, dacă nu am acordul proprietarilor. Iar această procedură presupune despăgubiri, adică costuri ridicate“, spune Sota. Abia după obţinerea autorizaţiilor de mediu de la primăriile din zonă, echipele de muncitori angajate de Sota pot demara excavarea efectivă. Scoase la suprafaţă, ţevile uzate se curăţă de stratul de smoală cu care sunt acoperite pentru a fi protejate de eroziune. Urmează sablarea lor (curăţarea cu un strat de nisip), operaţiune în urma căreia ţevile arată ca acelea ieşite din fabrică. Ele sunt folosite în diferite domenii, precum construcţiile, dar în America, spre exemplu, ele sunt utilizate la protecţia fibrelor optice. De altfel, Sota se confruntă din partea americanilor cu o cerere mai mare decât poate onora. Doar 20% din exporturile Sota Metal Export se derulează cu America. 80 % din ţevile uzate scoase de Sota din pământul României sunt exportate în Austria. Asta şi din cauza costurilor ridicate pe care le presupun tranzacţiile cu partenerii americani. Un transport în America prespune costuri de 100 de dolari pe tonă, în timp ce în Europa, acestea se înjumătăţesc.În perioada 2003-2005, afacerile lui Sota au decurs destul de anevoios, chiar dacă avea un contract stabil cu un partener american.

Din 2006, însă, businessul cu ţevi uzate al lui Sota a crescut rapid datorită unui contract de exclusivitate pe care l-a încheiat în 2006 cu firma austriacă Frenkenberger. Aceasta deţine la Salzburg un depozit de ţevi din care aprovizionează toţi clienţii din Europa. „Întâlnirea“ cu austriacul a avut loc într-un moment de criză, în 2006, când avea blocate, în Portul Constanţa, 200 de tone de ţeavă uzată pentru care nu găsea cumpărător şi nici vapoare să o transporte în America. A tot căutat pe Internet o firmă europeană care să deţină depozit şi a găsit-o pe aceasta, cu care a încheiat ulterior un contract de exclusivitate. Sota operează astfel volume considerabil mai mari, fiind unicul furnizor de ţevi uzate din România cu care lucrează firma austriacă. Astfel, afacerile au crescut, de la doar 300.000 de euro, în 2007, la 2 milioane de euro, în 2010.

Anul trecut, compania Sota Metal a livrat, pentru Europa, partenerului austriac aproximativ 4.000 de tone de ţeavă uzată, contracte care i-au asigurat un rulaj de aproximativ 1,6 milioane de euro. Iar în 2011, businessul inedit al lui Sota va continua să crească, estimează acesta, până la 3,5 milioane de euro.Pe 19 mai, spre exemplu, Sota Metal Export a participat la o licitaţie organizată de Transgaz. Transportatorul naţional de gaz a scos atunci la vânzare câteva mii de tone de ţeavă uzată îngropată în pământ. Sota a participat şi a şi adjudecat câteva mii de tone de astfel de ţeavă, pe care o va livra în cursul acestui an companiei austriece. Iar marja de profit, susţine acesta, este de 15-20 %, în funcţie de clienţi. Cei care cumpărără ţeavă uzată fac o economie de aproximativ 500 de euro, pe tonă. În timp ce o tonă de ţeavă de oţel nouă costă aproximativ 800-1000 de euro, în funcţie de dimensiune, calităţi etc., ţeava uzată ajunge să coste doar 500 de euro, tona.

Lui Nicolae Sota i se mai spune şi „ţevarul“, dar nu se supără, pentru că el însuşi recunoaşte: la altceva nu se pricepe. În timp, a încercat şi alte afaceri, dar nu au mers, tocmai din acest motiv! „Mai mult am pierdut din ele, decât am câştigat!“, accentuează el. A mai deţinut afaceri în domeniul publicităţii şi în producţia video şi soft. Sota Communications, una dintre firmele deţinute de omul de afaceri, a fost printre primii importatori de laptopuri din România. Le aducea direct din Houston, de la Compaq. La începutul anilor 2000, Sota Communications a fost şi primul dealer de telefoane mobile al lui Connex (actual Vodafone).
 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii