Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

A-nceput de ieri să cadă câte-un… pom

De când mă știu, am iubit natura. Mică fiind – în clasa întâi, a doua –, mergeam către școală printr-un cartier de case și multe grădini și pândeam, în fiecare zi, apariția și apoi progresul primăverii – mai întâi ghioceii, apoi săbiuțele mici și verzi care prindeau curaj, se înălțau, se voiniceau și se transformau în toporași, narcise, zambile sau lalele.
Raluca_Life New_edito

De mulți ani, în fiecare martie stau stresată când trebuie să mă duc la salonul de ceasuri de la Basel, pentru că nu vreau să ratez înflorirea pomișorului „meu” din Cișmigiu, o piticanie de copăcel care are ditamai cununa de flori albe, frumos puse seara în valoare de un felinar. La fel pândesc și magnolia de la Ambasada Ungariei sau cea de lângă parcul Kiseleff.

Apoi teii – teii care sunt unul dintre puținele, foarte puținele lucruri care mai fac viața în București cât de cât suportabilă. Aproape nimic nu se compară cu o seară de primăvară, în care ploaia cade liniștit, iar cartierul miroase a ceai de tei.

Dar se pare că mare parte din aceste bucurii ale mele au luat sau vor lua sfârșit, deoarece primăria a decis să „toaleteze” toți copacii din sectorul 5 (eu stau în Cotroceni, deci fix în inima sectorului 5). Toaletarea nu ar fi neapărat o problemă – după cum am scris și pe Facebook, nu sunt absurdă, înțeleg că, după ploaia înghețată din iarnă, unele crengi au fost afectate, sunt acum un pericol public și trebuie tăiate.

Dar de aici până la a inventa un pat al lui Procust ucigaș în care trebuie băgați toți copacii pentru ca, la final, să rezulte niște cioturi fără viață e cale lungă. Copacii nu trebuie toaletați în înverzire, copacii nu trebuie toaletați otova, copacii nu trebuie toaletați fără un peisagist, copacii nu trebuie doar toaletați – ci au nevoie și de tratamente, altfel doar îi măcelărim. Și atunci mai onest ar fi să îi tăiem pe toți și gata.

Tocmai m-am întors din State și din Elveția, unde, prin toate parcurile și pe toate străzile, nu am văzut nici măcar un copac toaletat. Niciunul. Am văzut, în schimb, o sumedenie de copaci seculari sau multiseculari, absolut uriași – nu știu ce știu primăriile din alte țări și nouă ne scapă.

Nu este o chestiune politică – este o chestiune de supraviețuire. Pentru copaci, dar și pentru noi. De la copaci avem oxigen, avem umbră, avem câteva grade în minus când ne chinuie canicula, păsările au un adăpost – de fapt, un întreg ecosistem se bazează pe copaci. Iar noi, oamenii, nu suntem făcuți să respirăm doar praf și aer condiționat. Ne mai trebuie și oxigen. Altfel, după copaci, vom cădea și noi…

Să trăim frumos!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii