Unii vor argumenta că e folositor, ba chiar plăcut să citești mai multe cărți în același timp. Eu mă număr printre aceștia. Alții vor găsi motive pentru care este ideal să te dedici unui singur titlu. Și, evident, există și categoria celor care se vor abține. De cele mai multe ori, fac și ei parte din prima categorie, dar nu o recunosc.
În Huffington Post, Andrew Merle scrie într-un articol despre obiceiurile de lectură ale oamenilor care au supersucces următoarele: Bill Gates citește în medie 50 cărți pe an (adică aproape o carte pe săptămână), Mark Zuckerberg recunoaște că a reușit în 2015 să citească o carte la fiecare două săptămâni, iar Oprah Winfrey alege câte o carte în fiecare lună pentru a o discuta la clubul ei de lectură. Într-un studiu efectuat de Pew Research, reiese că americanii citesc, în medie, 12 cărți pe an, iar americanul tipic a citit cel puțin patru cărți în ultimele 12 luni. Când vorbim de europeni, un studiu realizat de Eurostat în 2011 arată cum România este antepenultima țară (declasându-le doar pe Serbia și Turcia), cu mai puțin de cinci cărți pe an citite pe cap de locuitor, în timp ce în fruntea clasamentului stau Luxemburg, Germania, Austria, Finlanda și Estonia, cu ceva mai multe lecturi la activ, „nu spui câte”.
Se mai citește în România?
Atunci când am început să scriu acest material nu mi-am închipuit nicio clipă cât de avangardistă e inițiativa mea. L-am întrebat pe colegul meu de redacție Petre Barbu dacă mă poate îndruma către câteva statistici competente, însă, după câteva analize, am ajuns la concluzia că haosul domnește peste jungla cărților din România. Mi-au folosit însă interviurile pe care le-a făcut cu o serie de profesioniști din industria editorială.
„E nevoie de o piață de carte sănătoasă, standardizată, dar cel mai important, de politici publice stabile”, spune într-un interviu pentru Forbes Barna Nemethi (Curtea Veche). Ce-i drept, piața de carte e în ceață. Nu se știe cu exactitate cât se vinde, ce se cumpără, care sunt obiceiurile de cumpărare. Există doar aproximări.
„Nu există niciun studiu oficial al pieței de carte, însă aceasta se estimează în jurul a 80-100 de milioane de euro (de 4-5 ori mai puțin decât în Ungaria, spre exemplu), din care auxiliarele școlare reprezentau în jur de o treime”, este de părere și Andrei Niculescu, de la Editura Niculescu.
Oricât de absurde ar fi diferențele dintre piața de carte din România versus cea din străinătate, aceasta e realitatea. Dan Vidrașcu (Editura Litera) amintește într-un alt interviu din Forbes: „De câțiva ani, piața de carte din România se află în stagnare, iar motivul principal are legătură cu lipsa unor măsuri directe și pe termen lung venite din partea statului pentru a crește cererea de pe piața de carte. Potrivit unui studiu recent Eurostat, doar 2,8% din români citesc o carte pe lună; un român cheltuie maximum trei euro pe an pentru cărţi, mult sub media Uniunii Europene, iar datele Institutului Naţional de Cercetare în Cultură spun că un român din cinci nu a citit niciodată o carte”.
Într-un alt interviu luat de același Petre Barbu, Simona Kessler spune: „Nu pot da o cifră exactă a vânzărilor totale pe 2017, dar baza noastră de date generează un raport cu totalul tirajelor declarate de editori la apariție. Potrivit acestui raport, în ultimii patru ani se poate constata o ușoară fluctuație a numărului de titluri publicate și a tirajelor totale: în 2014 au fost publicate 712 titluri, negociate prin agenția noastră, însumând 2.791.355 de exemplare, în 2015 au apărut 791 de titluri în 2.968.298 de exemplare, în 2016 au fost 665 de titluri publicate în 1.850.855 de exemplare, iar în 2017 – 788 de titluri publicate în 1.769.714 de exemplare Astfel, făcând un calcul al tirajului mediu potrivit raportărilor de publicare primite de la editori pentru titlurile achiziționate prin agenția noastră, tirajul mediu apare în scădere de la 3.920 de exemplare, în 2014, la 3.752 de exemplare, în 2015, la 2.783 de exemplare, în 2016, și la 2.245 de exemplare, în 2017. Nu mă pricep la extrapolări și nu vreau să trag concluzii generale privind întreaga piață de carte, dar, din experiența mea de agent, creșterea numărului de titluri în tandem cu scăderea tirajului mediu poate indica apropierea unei crize”.
Trei pe-o noptieră
„Distanța și timpul sunt convenții fragile”, amintește Isabel Allende în memoriile scrise pentru fiica ei, Paula. Cărțile demitizează aceste două convenții și le supune atât de frumos, încât ți-e imposibil, ca cititor, să nu călătorești în spațiu și timp, acolo unde îți cere povestea. Eu, în momentul la care scriu aceste rânduri, am pe noptieră trei cărți, fiecare cu ritualul ei: una mă însoțește în drumul spre redacție, pe una o citesc înainte să adorm, iar din cealaltă spicuiesc dimineața, la prima cafea. Aceasta e normalitatea mea literară.
Conform declarațiilor editorilor de carte, suntem puțini cei care citim. Probabil și mai puțini cei care citim în paralel. Însă cred că, odată intrat în universul cărților, nu poți descoperi decât o „foame” de mai mult. Cititul a două cărți în același timp are, din punctul de vedere al celor care se joacă cu acest obicei, mai multe avantaje: stimulează memoria, antrenează imaginația și descoperă conexiuni surprinzătoare între titluri care aparent nu au nimic în comun. Un „tratament” pentru care aș garanta oricând.
Am fost anul acesta la FILIT (voi scrie despre această experiență într-o ediție viitoare) și am rămas impresionată de atmosfera, de tumultul și de energia strânsă la Iași: un furnicar de îndrăgostiți de carte urmărind câte un autor pentru autograf, făcându-și loc la conferințele cu scriitorii sau așteptând minute în șir pentru a-și cumpăra vreo noutate. Pe toți aceștia aș fi vrut să-i întreb ce fel de relație au cu titlurile și care sunt așteptările lor în ceea ce privește piața de carte a prezentului? Care sunt obiceiurile lor de citit? Și, nu în cele din urmă, oare câte cărți au pe noptieră?